Démythifions l’utopie européenne !

Scris de **Admin** Sam Dec 12, 2015 10:35 pm

Démythifions l’utopie européenne !

Sabrons les cordages pour retrouver notre énergie, notre liberté !

Je suis souverainiste, pour qui voter ?Peut-on encore rêver à des nations multiculturelles ?Grèce : quel que soit le chemin choisi, la route sera pénible

Au lendemain de la guerre, notre pays, redevenu maître de lui-même, a pu être disposé à coopérer avec ses voisins notamment dans le domaine économique qui désormais prévalait. On comprend que l’idée européenne se soit présentée à nos parents. Pour autant, si des hommes d’État comme de Gaulle ou Adenauer surent lancer l’Europe des Nations avec autant de réalisme que d’ambition, leurs successeurs, mus par la facilité plutôt que l’ambition, par l’angélisme plutôt que le réalisme, commirent de dramatiques erreurs.

Ainsi, ils privilégièrent la quantité à la qualité en intégrant bien trop de pays bien trop vite. Certains allègueront des objectifs géopolitiques, d’autres des problèmes d’équité, de générosité ; j’y vois un signe d’orgueil et surtout de facilité. D’orgueil, car comme la grenouille de la fable nous avons enflé dans l’espoir d’impressionner ; de facilité car, pour nos dirigeants, il fut plus facile de privilégier les succès d’un agrandissement de façade que de se dévouer aux obscurs travaux de consolidation.

Les partisans de cette Europe quantitative et supranationale allègueront que l’union fait la force, que face aux grands « navires » américains, chinois, russes, nos petits bateaux allemands, français, italiens ne feraient pas le poids. Il fallait vite grandir. On peut comprendre l’argument. Malheureusement, ce n’est pas en rapprochant puis attachant nos 27 navires par moult cordages – commissions, traités, parlements — qu’on obtiendra un résultat efficace. Qui souhaiterait naviguer dans une telle flotte ou plutôt sur un tel attelage marin ? Qu’adviendrait-il en cas de combat naval ? Certes l’ensemble paraîtra gros, certes il flottera, mais tant de vaisseaux, tant de cordages, tant d’équipages… tant de capitaines, chacun tirant à hue et à dia ; l’embarcation ne saurait être manœuvrée. Que l’on soit de bâbord ou de tribord, c’est bien ce que chacun constate aujourd’hui. L’Europe n’a jamais été aussi faible. Le « machin » comme aurait dit le Général est devenu ingouvernable.

Ingouvernable certes, mais pas impraticable car si la grande majorité des passagers et les équipages de cette impossible armada souffre, certains tirent fort bien leur épingle du jeu. Nombre d’élus, de fonctionnaires de Bruxelles et Strasbourg ont vite compris que plus l’ensemble sera complexe, plus gros sera le fromage ; ces rats-là ne sont pas prêts de quitter le navire. Les multinationales ensuite, qui par leurs lobbyistes et leurs fiscalistes exploitent les failles, touchent les subventions, s’attachent les services des politiques et bien sûr délocalisent à loisir argent, travailleurs, usines. Enfin, et c’est sans doute les seuls à plaindre, les immigrants de tous bords qui cherchent l’eldorado à bord cette flotte trop facile d’accès mais ne trouveront bientôt que la colère des peuples.

Bien des petits pays, petits par la taille ou par le nombre d’habitants comme la Suisse, la Norvège, l’Australie, la Nouvelle Zélande nous prouvent qu’il n’est pas besoin d’être grand pour réussir.

Naguère, les pays européens ont dominé le monde, ils ne devaient leur suprématie ni à leur taille ni à leur union ; ils se livraient des luttes incessantes. Bien des pays les surpassaient en taille, en nombre mais pas en puissance. Sans faire l’éloge absurde des guerres, comprenons qu’une Nation rencontre son destin et bâtit son succès en connaissant ses atouts, en exploitant son génie propre, en mobilisant ses forces vives. Alors seulement, peut-elle passer des alliances dictées par la réalité des circonstances et les atouts complémentaires de chacun. C’est ainsi que furent naguère bâtis Concorde, Airbus, Ariane avec le succès que l’on sait.

Démythifions l’utopie européenne et que diable, sabrons les cordages pour retrouver notre énergie, notre liberté !

Eric Raoul-Duval

Demistificarea utopiei europene!

Sunt de tăiere corzi să-și recapete energia, libertatea noastră!

Sunt un suveranist cine să voteze? Putem încă visul de națiuni multiculturale? Grecia: indiferent de calea aleasă, drumul va fi dureros

După război, țara noastră să devină din nou maestru de sine, a fost dispus să coopereze cu vecinii săi în special în domeniul economic, care acum au prevalat. Se înțelege că ideea europeană va fi prezentat părinții noștri. Cu toate acestea, în cazul în care ar fi stat Adenauer și de Gaulle au fost capabili de a lansa o Europă a Națiunilor cu la fel de mult realism cu ambiție, succesorii lor, sa mutat de facilitatea, mai degrabă decât ambiția, idealism, mai degrabă decât de realism, erori comise dramatice.

Astfel, ei au dat preferință cantitate la calitate prin includerea prea multor țări prea repede. Unii susțin obiectivele geopolitice, alte probleme de corectitudine, generozitate; Văd un semn de mândrie și mai presus de toate probleme. Din mândrie, pentru că la fel ca broasca din fabula am umflat in speranta de a impresiona; ușura deoarece pentru liderii noștri, a fost mai ușor să se concentreze pe succesul unei fatada că extinderea pentru a se dedica muncii de consolidare obscure.

Susținătorii acestei Europa cantitativă și supranațională va susține că unirea face puterea, ca adresa majore "nave" American, chineza, germana barci mici ruși, nostri, francezi, italieni nu ar face greutatea. Trebuia să crească rapid. Se poate înțelege argumentul. Din păcate, aceasta nu este de a aduce cele 27 de nave și legarea frânghii de naparlire - comitete, tratate, parlamentele - vom primi un rezultat eficient. Cine ar naviga astfel de flotă, sau mai degrabă pe un astfel zgudui marin? Ce s-ar întâmpla dacă lupta mare? Desigur toate par mare, cu siguranță va pluti, dar atât de multe nave, atât de multe corzi, atât echipajului ... atât de multe de masterat, fiecare trăgând în nuanță și dia; barca nu poate fi operat. Dacă unul este la portul sau tribord, asta e ceea ce toată lumea își găsește astăzi. Europa nu a fost niciodată atât de scăzut. "Lucru", cum a spus generalul va deveni neguvernabilă.

Neguvernabilă cu siguranță, dar nu imposibil, pentru că în cazul în care marea majoritate a pasagerilor și a echipajului de această suferință armada imposibil, unii trăgând bine înaintea jocului. Mulți oficiali aleși din Bruxelles și Strasbourg a dat seama repede că pe întreaga va fi complex, mai mare brânza; atunci aceste șobolani nu sunt gata să sară navă. Multinațională atunci, că prin grupurile de interese lor și exploata lacunele fiscale, subvenții care afectează, atașați politici și servicii de curs la petrecere a timpului liber deplasarea de bani, muncitori, fabrici. În cele din urmă, iar acest lucru este, probabil, singurele să se plângă, imigranții de toate culorile care caută paradis la bordul acestei flote prea ușor pentru a avea acces, dar în curând constată că furia poporului.

Multe țări mici, mici ca dimensiune sau numărul de locuitori ar fi Elveția, Norvegia, Australia, Noua Zeelandă a dovedi că el nu are nevoie să fie mare pentru a reuși.

Nu cu mult timp în urmă, țările europene au dominat lumea, ei datorau supremația sau de mărimea lor și uniunea lor; ei se complăcea în luptele interminabile. Multe țări au fost mai bune în mărime, în număr, dar nu și în putere. Fără lauda războaiele absurde, să înțeleagă că o națiune se întâlnește destinul său și construirea succesul său prin cunoașterea punctele sale forte, exploatarea propriu geniu, mobilizarea forțelor sale. Doar atunci ea poate merge alianțe dictate de realitatea circumstanțelor și punctele forte complementare ale fiecărei. Astfel, au fost odată construite Concorde, Airbus, Ariane cu succesul pe care știm.

Demistificarea utopia și diavolul europene, sunt de tăiere corzi să-și recapete energia, libertatea noastră!

Eric Raoul-Duval