EDELWEISS, NU! HIJAB, DA!

Elveția este o țară frumoasă. Ca o ilustrată superbă sau ca fetița din imaginea de mai sus. Elveția este însă și o țară foarte civilizată, iar azi o țară nu poate avea pretenția asta, dacă nu este și multiculturală; mai ales multiculturală. Asta înseamnă diversitate și toleranță la cote maxime. Și toleranța poate fi prima, iar diversitatea a doua, cu o singură condiție: să nu aibă, nici una nici alta, limite.

O societate multiculturală este locul în care culturile străine se simt egal îndreptățite și recomandabile. Egale în drepturi una față de alta, dar nu și cu cultura gazdă, care trebuie să accepte auto-discriminarea ca pe un datorie. Deoarece culturile străine binevoiesc să-i facă acesteia cadou diversitatea, cultura gazdă trebuie să le admită ca pe o binecuvântare și să le asigure, obligatoriu, un climat de toleranță în care să se dezvolte. E datoria și menirea ei. Pentru că, prea mult timp a dat dovadă de orgoliu, de egoism, de elitism, de lipsă de deschidere, acum trebuie să-și spele păcatele, acceptând să trăiască în comunitate cu alte culturi, în timp ce își reduce, voluntar și demonstrativ, drepturile.

Aș spune că, într-o adevarată societate multiculturală – și, veti vedea, Elvetia a devenit una – cultura gazdă renunță, treptat, la drepturile sale. Procesul l-aș numi “evoluție multiculturală”, pentru că un proces inițiat de socialiști – chiar când duce la dezastru, și duce întotdeauna – este considerat unul evolutiv. El este cea mai bună dovadă că o țară, o societate, a atins apogeul civilizației – stadiul progresist. Acesta este, totodată, și stadiul terminal.

Asta se întamplă numai atunci când renunți, benevol, din convingere, la ce este al tău – să spunem la valorile tradiționale, care oricum erau în realitate niște mecanisme de opresiune mascate – în favoarea a ceea ce este străin și exotic, și accepți să îți tragi seva din singurul lucru pe care l-au adus cu ei oaspeții, care ți-au devenit colocatari înainte de a-ți deveni stăpâni: cazanul multicultural.

Raportându-ne la experiența istoriei, procesul ăsta seamănă cu ăla în care unii au renunțat de bună voie la propietatea lor, pentru a trăi fericiți în mijlocul colhozului. Și ăla a fost considerat evoluție și pentru că s-a încheiat atât de bine nu văd de ce ăsta nu ar sfârși la fel.

Spuneam că Elveția este o societate multiculturală model. Dar, deși i-a construit eșafodajul metodic, cu seriozitatea specifică, el mai are nevoie de mici ajustări. Rasismul și xenofobia își mai arată colții, și asta chiar acolo unde te-ai aștepta cel mai puțin: în școală!

La Gossau, zece elevi ai unei școli secundare au venit vineri la cursuri îmbrăcați cu cămăși edelweiss. La fel ca aceea purtată de fetița blondă, cu ochi albaștri, pe care o lăudam la început. Văzându-le ținuta, învățătorul, un apostol progresist, i-a trimis acasă să se schimbe. “Această ținută transmite idei rasiste și xenofobe”… a motivat el. Îi dau dreptate, mai ales că elevii veniți la școală în cămăși țărănești tradiționale, au intonat și cântece patriotice elvețiene! Asta ca reacție la comportamentul colegilor musulmani albanezi. Și patriotismul, se știe acum, este o reminiscență de extrema dreaptă și trebuie condamnat.

Învățătorul nu a judecat cauza – comportamentul elevilor albanezi. Ar fi însemnat nu numai o lipsă de respect față de niște “manifestări culturale”, cu care elvețienii, ținând cont și de rata lor demografică, ar fi indicat să se obișnuiască încă de mici – dar și o probă, indubitabilă, de xenofobie. Punându-i însă la punct pe junii rasiști  elvețieni, a arătat, cu tact pedagogic, cât de important este să pedepsești din timp efectul, pentru a nu-i permite acestuia să se transforme în cauză.

Directorul școlii a avut o atitudine mai nuanțată, subliniind că o cămașă edelweiss este veșmânt, când este purtată de un singur elev, dar se transformă în mesaj, când este purtată de zece. Și dacă veșmintele sunt permise la școală, mesajele nu. Doar dacă sunt transmise de corpul didactic și elevii musulmani, și îi au drept target pe elevii elvețieni.

Hotărârea luată pe 11 decembrie de Curtea Supremă a Elveției, arată că afirmația mea nu este deloc exagerată. Pentru că, cu patru voturi pentru și doar unul împotrivă, Curtea a hotărât autorizarea hijabului în școlile elvețiene. Așadar, fetele musulmane se pot înveșmânta în jihab, fără ca acest lucru să fie interpretat ca un mesaj religios, islamic. Dimpotrivă, el este o confirmare clară a toleranței fără margini și a respectului pe care societatea elvețiană îl are față de libertatea religioasă. Dar fetele elvețiene nu pot veni la școală îmbracate în cămăși edelweiss, pentru că asta ar transmite un mesaj rasist și xenofob!

Incredibil?… Aș răspunde negativ. Pentru că neverosimilul devine credibil, ba chiar plictisitor de normal, într-un loc în care prostia este excedentară. Și o societatea progresistă multiculturală este un astfel de loc.

Cum spuneam, elvețienii renunță, din convingere, la “rădăcinile” lor – din fericire nu sunt singurii – și își primesc, benevol, rația de la cantina multiculturală. Pentru că o Elveție blondă, cu ochi albaștri, îmbrăcată în edelweiss, nu ar reprezenta niciun câștig pentru diversitatea planetei, pe când una metisată și acoperită de hijab, da.