Blestemul „Doinei”

Scris de MIKUTZA CE KURAI Lun Apr 18, 2016 6:39 am

Când plecat-au „der, die, das",/ Rău a fost cu „Davai ceas"!/ „De la Nistru pân' la Don,/ Davai ceas, davai palton!/ Davai ceas, davai moşie!/ Haraşo tovărăşie!"/ „Tribunalul Popular"/ S-a purtat ca un tâlhar,/ A slujit invadatorul/ Şi-a întemniţat poporul./ Pricazul „Tătucului":/ Moartea Mareşalului/ Ce-a stat demn in faţa morţii/ Infruntând blestemul sorţii./ Regele n-a graţiat/ Cu „Tătucu"-a pactizat,/ Iar după trădarea clară/, A fost alungat din ţară./ După ani şi ani, apoi,/ Scoşi din lada de gunoi,/ Trădătorii neamului/ Slujit-au duşmanului./ De Crăciun însângerat/ Nemernicii au trădat,/ „Ne-au vândut şi cele sfinte,/ Chiar şi morţii din morminte"./ Ne-au vândut şi grâu şi Ţară,/ Şi-au gonit copiii-afară./ Au plecat dintre cei buni/ Pe coclauri, la căpşuni:/ Au rămas pe hat, bătrânii,/ Ce duc traiul precum câinii./ Rău a fost cu Ivănel,/ Da-i de groază cu Bruxelles./ Ne aduce migratori,/ Terorişti, atentatori,/ Să-i hrănim, să-i găzduim,/ Pân-ce-or zice Aferim!/ Guvernul le dă ţechini/ Migratorilor străini;/ Românul să ţină-n spate/ Trei păgâni şi jumătate,/ Fiindcă-acum, „ocnaşii sării",/ Demnitari la cârma Ţării,/ Dorm profund în Parlament/ Şi, treziţi, în mod dement,/ Votează automat/ Numai legi de condamnat./ Legi ostile Neamului,/ Pentru nimicirea lui./ „Institutul" plin de ură/ Ne-a băgat căluş în gură/ Să nu fim „negaţionişti"/ Ba să fim chiar optimişti/ „Elie Wiesel" zbiară tare,/ Pârâturi de demolare/ Zeci de busturi de eroi,/ Vor s-arunce la gunoi./ „Vinovaţi" de-a fi Români,/ Legea ne-a legat de mâini/ Slobozit-a idioţii/ Nemernicii şi netoţii./

Prin urzela de gherghef/ Se zăreşte Kiseleff,/ Ce lăsa românului/ Numai ochii, plânsului./ Tot aşa „Guvernul meu"/ Fără niciun Dumnezeu/ Dă salarii de doi lei,/ Însă nu şi pentru „Ei" !/ Imnul Ţării nu-l mai vrea,/ Că îi sună rău „cuiva"./ Julien şi-al său U.E./ Majorează taxele,/ Sănătatea e damnată/ De o minte deranjată./ Statul nostru e garant/ „Imbecil de tolerant"/ Cu duşmanii Ţării, blânzi/ Însă duri cu cei flămânzi,/ Justiţia cea păgână/ Are în fotoliu-o prună./ Sortiţii la muncă grea/ Pentru doi lei şi ceva/ Sunt povară pentru ţară/ Şi-s goniţi să plece-afară./ Cum să meargă şcoala bine/ Când limba nu le convine?/ Şi dacă tot veni vorba,/ De-ar trăi acuma Iorga,/ Şi-ar vedea Istoria,/ S-ar debarasa de ea./ S-ar întoarce în mormânt/ Făr-a scoate un cuvânt!/

Vodă de la Cotroceni/ Cu gândire „trei coceni",/ Obosit peste măsură/ De scos „perlele" din gură,/ După „Primul pas" făcut,/ I-a rămas ceva în gât./ Surmenajul din concedii/ Îl îndeamnă spre remedii/ Şi-ascultând-o pe şopârlă,/ Trage-o fugă peste gârlă,/ Pe speţele cui? „Secret"!/ Nu-s parale la buget!/ Obosit, după „restanţă"/ Îşi mai ia înc-o vacanţă/ Să-şi mărească apetitul,/ Procedura cu cititul.../ Şi întors din Israel,/ Bucuros ca un căţel,/ A zburat din nou, afară,/ Pentru-o treabă „nucleară"/ Să nu fie „single man"/ L-ansoţit şi Frau Carmen/ Altfel, Doamne, ce păţea/ Acasă când se-ntorcea.../ Din sloganul „Pas cu pas"/ Praf şi pulbere-a rămas./ Gropile în care calcă/ Îi lasă dureri în falcă/ Ceea ce îi justifică/ Iarăşi, o vacanţă mică./ Şi uite-aşa, trecut-a anul/ Plin de gafe cu toptanul./ Pân' la cinci, însă mai este,/ dar asta-i altă poveste... Blestemaţi, „ocnaşii sării"/ Ce-au ajuns la cârma Ţării/ Nevrednici şi rău pătaţi,/ Slugi pentru „Iluminaţi",/ Plantatori de suferinţă,/ Hoţie şi rea credinţă/ Şi nevrednici să conducă,/ Merită doar drum de ducă/ Să ne lase Neamu'-n pace,/ Că aici nu au ce face !/ Le dorim cale bătută,/ Chiar în iarna malamută./ Peste multe mări şi ţări,/ La imense depărtări/ Să-i poarte pluta şi apa/ Unde-nţarcă mutu iapa!

http://www.art-emis.ro/literatura/3484-blestemul-doinei.html