SUA cer Parlamentului României să respingă legile Justiției

In jos

SUA cer Parlamentului României să respingă legile Justiției

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 7:19 pm

avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Ce urmărește, concret, mesajul SUA

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 7:25 pm

Mesajul administrației Statelor Unite ale Americii despre proiectul de modificare a legilor justiției a căzut ca un trăznet peste echipa care dorește să preia controlul asupra magistraților. Motivul: spulberă definitiv o mare minciună care le-a fost spusă în mod repetat, în discuții informale, membrilor PSD și ALDE. Și nu numai.
Din decembrie anul trecut și până azi, liderii coaliției de guvernământ nu au scăpat nicio ocazie pentru a-și convinge colegii că Statele Unite, prin noua conducere de la Casa Albă, susțin, de fapt, tacit, asaltul împotriva DNA și al tuturor instituțiilor care sprijină lupta anticorupție. Și nu doar liderii locali și parlamentarii celor două partide au fost intoxicați cu această ficțiune. Basmul le-a fost vândut și celor racolați pentru a le fi aliați sau finanțatori în lupta cu ”sistemul.”
Cum le-au motivat presupusa schimbare de atitudine de la Washington? Echipa lui Donald Trump ar fi fost convinsă de emisari trimiși de la București că lupta anticorupție din România nu este altceva decât o falsă poveste de succes, inventată de democrați, că a fost scăpată de sub control și că a lovit în politicieni și oameni de afaceri nevinovați și mari prieteni ai Americii.
Concluzia: misiunea de lobby, plătită cu bani grei, a avut efectul scontat. Noul președinte și echipa sa ar fi înțeles că este în interesul noii administrații să oprească ”abuzurile” procurorilor și ale serviciilor de informații, conduse de oameni care au fost instalații în funcții și susținuți de regimul Obama.
Parte din strategie a fost și concentrarea loviturilor pe ambasadorul Hans Klemm. În presa ”de serviciu” au început să apară, cu insistență, știri pe surse potrivit cărora este doar o chestiune de timp până ce ambasadorul Klemm, ”ultimul mohican” al administrației Obama în România, va fi schimbat. La asta s-au adăugat și atacurile de o virulență fără precedent la adresa trimisului SUA la București, asumate în nume propriu chiar de Liviu Dragnea și de Călin Popescu Tăriceanu.
Scopul a fost același. Să demonstreze colegilor și finanțatorilor că între liderii PSD și ALDE și liderii de la Washington s-a deschis un canal direct de comunicare, care îi ocolește pe ”funcționărașii” din ambasadă, care susțin de capul lor DNA și instituțiile justițiare.
Altfel, și-au spus cei ce s-au lăsat convinși, nu și-ar permite Tăriceanu să îl atace direct pe Klemm, acuzându-l că are fetișuri, vorbește numai de corupție și nu vede ”lipsa unei justiții echilibrate”. Și nici Dragnea să-i zică, fără nicio reținere, că ”urmează să ne interzică dreptul de a gândi.”
Păi, ar fi îndrăznit Ponta așa ceva? Sau Năstase? De ce își permit Dragnea și Tăriceanu să i le spună lui Klemm de la obraz, după ce, 12 ani, nimeni nu a avut curaj? Pentru că sunt susținuți direct de la Washington! Așa sună, de aproape un an, întrebările reale și răspunsurile croite pe comandă din scenariul eliberării liderilor PSD de tirania amabsadorilor americani.
Așa înțelegem de ce și-a dorit cu insistență liderul PSD să ajungă în preajma lui Donald Trump și să fie invitat în SUA. Pentru a da credibilitate poveștilor pe care le spunea colegilor din Comitetul Executiv Național al PSD, sau care trebuiau să convingă diverși oameni de afaceri năpăstuiți de DNA că salvarea este aproape. Dar și că noul Front al Salvării Naționale nu poate învinge fără bani. Sau fără informații.
Evident, faptul că ambasadorul Klemm nu doar că nu a fost rechemat la Washington dar a continuat să dea mesaje dure despre respectarea independței justiției și a statului de drept, nu i-a încurcat prea tare pe liderii PSD și ALDE. Publicul lor captiv, fie din propriile partide, fie din afara lor, avea nevoie ca de aer să se agațe de o speranță. Indiferent cât de subțire era și cât de puțin bazată pe realitate. De aceea, ultimii care și-ar fi dorit să afle că liderii PSD și ALDE i-au mințit erau chiar cei mințiți.
Din păcate pentru ei, luni seara s-au văzut nevoiți să se confrunte cu adevărul. America susține în continuare lupta anticorupție, iar marșul antijustițiar al echipei coordonate de Dragnea și Tăriceanu nu va rămâne nesancționat de administrația de la Washington.
Reacția șefilor Comisiei speciale care modifică legile justiției confirmă fără dubiu că pentru Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, personal, efectul teribil al comunicatului de la Washington este că le distruge șarada. Șerban Nicolae a fost cel mai elocvent. Deși mesajul americanilor poartă semnătura purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Nicolae spune că ”nu e asumat” și că ”nu apare foarte clar dacă este o poziție a Statelor Unite.” Și a încercat să dea vina tot pe ambasadorul Hans Klemm.
Evident, niciun om care înțelege minimal cum funcționează o instituție nu se lasă păcălit de o asemenea argumentație. Dar Nicolae se adresează colegilor de partid, în special, implorându-i să îl creadă că situația stă așa cum li s-a povestit: Klemm face lucruri de capul lui, a păcălit un naiv din Departamentul de Stat, dar Trump îi susține în continuare pe Dragnea și Tăriceanu. Poate vă vine să râdeți, dar fiți convinși că mulți dintre ai lui îl vor crede pe Nicolae.
Poziția lui Șerban Nicolae, trimisul lui Cătălin Voicu și al lui Ion Iliescu în Parlamentul României, nu surprinde. Dar faptul că un lider PNL, Cătălin Predoiu, a simțit nevoia să se alăture colegilor din PSD și din ALDE, declarând ”nu pot să accept tonul pe care Departamentul de Stat vorbeşte României”, da!
De ce și-a aliniat fostul candidat la președinție discursul cu al lui Codrin Ștefănescu? Probabil, din superficialitate. La fel ca unii comentatori care nu simt nevoia să citească, să se documenteze, înainte de a emite o părere.
În textul original, fraza cheie sună așa: ”We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.”. Primele două cuvinte, ”we urge”, au fost traduse de mulți cu sintagma ”cere imperios.” Este o traducere greșită. Cea corectă este ”îndeamnă.” Și nu doar pentru că este confirmată de multe dicționare (inclusiv de Google Translate), ci pentru că acest sens e confirmat de multe alte communicate date de Departamentul de Stat.
Dacă veți căuta pe internet sintagma ”State Department urges” veți descoperi sute de communicate în care sintagma folosită, luni, în cel despre modificarea legilor justiției din România confirmă că sensul este ”îndeamnă”. Ori, este o mare diferență între ”America cere imperios”, care sună a dictat, și ”America îndeamnă,” care este perfect în acord cu tonul folosit de un partener.
De exemplu, în urmă cu trei săptămâni, același Departament de Stat a folosit termenul ”urges” în contextul nevoii de dialog între forțele din Irlanda de Nord. Cum ar suna ”America cere imperios forțelor din Irlanda de Nord să dialogheze”? Nepotrivit. Nu trebuie să fii nici lingvist și nici diplomat ca să accepți că traducerea corectă este ”îndeamnă la dialog.”
Încă un exemplu, și mai clar. Destul de des, administrația americană lansează avertismente de călătorie în țări aflate sub risc de atentate. O expresie tipică folosită în avertizările adresate cetățenilor americani care decid, totuși, să călătorească este ”urges to avoid large crowds”, adică ”îndeamnă la evitarea locurilor aglomerate.”
Cum ar recepta cetățenii un comunicat în care guvernul lor le ”cere imperios să evite locurile aglomerate”? Este viața lor și fac ce vor cu ea, la urma urmei. Exact ca și în cazul României! Mai mult decât un sfat nu au îndrăznit și nu vor îndrăzni să dea unui partener, așa cum nu își permit nici cu proprii cetățeni. Amenințările directe, dure, nu vor îmbrăca niciodată forma unui comunicat. Pentru că ele vor fi formulate în discuții cu ușile închise.
Dar să trecem la întrebarea esențială. De ce a simțit nevoia Departamentul de Stat să dea un comunicat tranșant, acum, după ce luni de zile s-a mulțumit să își păstreze reacția în parametri de rutină, lăsându-și ambasadorul să vorbească în numele SUA, cum este și firesc? Din două motive. Unul strategic, celălalt tactic.
Primul, cel strategic, l-am explicat în detaliu, în urmă cu două săptămâni. Vizita intempestivă a secretarului de stat american, Rex Tillerson, a avut loc după ce toți senatorii PSD și ALDE din Comisia de Apărare au absentat de la ședința unde ar fi trebuit discutată achiziția rachetelor Patriot. Faptul că absolut toți parlamentarii puterii au lipsit, blocând ședința Comisiei de Apărare, a fost interpretată ca un boicot organizat.
Am explicat încă din acel moment că descinderea lu Tillerson la București este un semn foarte prost. Este un semn că parteneriatul româno-american este într-un real pericol. ”Criza în relația cu Statele Unite este și mai serioasă. Washingtonul a fost foarte dur și în 2012. Astăzi are un motiv în plus să reacționeze cu și mai multă fermitate. După boicotul de marți, din Comisia de Apărare, puțini mai cred că Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu nu ar merge atât de departe încât să pună în pericol partneriatul strategic România – SUA,” scriam pe 16 noiembrie.
Această convingere, că liderii PSD și ALDE nu ezită să pună în pericol parteneriatul strategic în încercarea de a-și atinge obiectivele personale, o idee de neconceput până de curând, este principalul motiv pentru care America a decis că trebuie să vorbească și mai răspicat decât a făcut-o până acum.
”Nu vă bateți joc de relația noastră!” Acesta este cu adevărat mesajul Departamentului de Stat. Pentru că deși se referă punctul la tentativa de a modifica legile justiției, comunicatul exprimă o îngrijorare mai largă. Și anume, că după ce și-ar subordonja justiția, comando-ul parlamentar și-ar îndrepta atenția spre legile care reglementează numirile șefilor de servicii de informații.
Nici măcar nu este un secret că acest obiectiv este poziționat sus de tot pe lista de priorități a liderilor PSD și ALDE. S-a văzut odată cu eliminarea avizului CSAT din procedura de numire a șefului serviciului de informații al Ministerului de Interne, dar și la schimbarea procedurii pentru numirea și demiterea șefului Direcției Generale de Informații a Armatei.
Iar astăzi avem cea mai bună confirmare, în condițiile în care Claudiu Manda, șeful Comisiei pentru controlul SRI, îl amenință deschis pe directorul serviciului, Eduard Hellvig, că îi va cere demisia dacă nu îl schimbă din funcție pe generalul Dumitru Dumbravă, secretarul general al SRI. Gestul se adaugă unui lung șir de acuzații pe care liderii PSD și ALDE le-au adus, direct sau voalat, conducătorilor structurilor de informații.
Iar dacă vor merge până acolo, americanii nu au niciun dubiu, întocmai ca oricare român cât de cât informat, că următoarea țintă va fi președintele Iohannis. După ce s-a întâmplat cu Traian Băsescu în 2007 și în 2012, perspectiva unei noi suspendări are o cotă de probabilitate suficient de mare ca să îi facă să reacționeze preventiv.
Logica după care se ghidează: Boicotul din Comisia de Apărare ne-a arătat că ne putem aștepta la orice din partea actualei majorități. Iar acest orice nu sună deloc bine pentru SUA. După ce s-a întâmplat cu Turcia, dar și cu alte țări din regiune, alunecarea României pe tărâmul autoritarismului de tip Erdogan sau al iliberalismului de tip Orban, cu sprijin puternic din partea Rusiei, ar fi o pierdere grea. Pe care nu și-o mai permit.
În acest context strategic, al doilea motiv, cel tactic, pentru care Departamentul de Stat a simțit nevoia să dea un mesaj direct este că, deși majoritatea parlamentară pare să acționeze ca un monolit sub coordonarea tandemului Dragnea-Tăriceanu, a început să se contureze o mișcare de opoziție în interiorul PSD împotriva acțiunilor liderului suprem.
Această tendință le-a fost confirmată în timpul vizitei secretarului de stat american la București. Rex Tillerson a primit informații de la un nivel foarte înalt din PSD că Liviu Dragnea, personal, a sunat membri ai Comisiei de Apărare și le-a cerut să nu participe la ședința în care urma să se discute legea achiziționării rachetelor Patriot. Informațiile au venit de la oameni care nu susțin poziția șefului lor în problemele justiției și nici abordarea sa față de relația cu SUA.
Nu este exclus ca mesajul de la Washington să fie receptat în PSD exact în cheia pe care o descriam mai sus. Ca o infirmare răspicată, fără drept de apel, a scenariilor vehiculate în ultimul an în partid, potrivit cărora există o susținere de la Casa Albă pentru cei care doresc să stopeze lupta anticorupție. Ca o infirmare a asigurărilor date de liderii coaliției de la putere că America nu se va amesteca ”dacă merg până la capăt” și că nu se va repeta, de fapt, situația din 2012.
În contextul tensiunilor de la vârful PSD, mesajul SUA ar putea fi văzut ca un semnal de încurajare de către toți cei care simt că a venit momentul să se despartă de agenda distructivă a lui Dragnea și a lui Tăriceanu. Cu atât mai mult cu cât reprezintă o validare și pentru protestele de stradă din ultima perioadă. Dacă rivalii șefilor PSD și ALDE așteptau un semnal pentru a acționa, strada și SUA le-au transmis, în două zile consectutive, că momentul a sosit.
 P.S. Răspunsul formulat de Dragnea și Tăriceanu la mesajul SUA poate fi sumarizat astfel: ”V-am cumpărat rachetele Patriot, vă mai cumpărăm și altele, trimitem și militari unde ne cereți, ce mai vreți?! Lăsați-ne în pace, să facem ce vrem în țara asta!”.
O confirmare stridentă, pe care nu credeam că o s-o văd materializată sub forma unui răspuns oficial al Parlamentului României, la analiza pe care am publicat-o în septembrie, intitulată ”Ultimatumul”, și în care scriam că programul de achiziții militare este văzut de șefii PSD și ALDE ca un colac de salvare.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Democrație la ordin

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:04 pm

Devine cum nu se poate mai clar că PSD-ul nu este o forță politică agreată de americani.‎
Comunicatul Departamentului de Stat care cerea blocarea adoptării Legilor Justiției ne arată acest lucru fără putință de tăgadă. Cauzele sunt multiple. În SUA există un dispreț profund față de comunişti și față de urmașii lor. Ba, și mai rău. Americanii se uită strîmb și la cei care nu îl contestă sau coabitează îngăduitor cu comunismul sau cu derivatele sale. Și nu zic nici pîs cînd au nevoie de o cooperare urgentă cu dușmanul tradițional. PSD-ul a început relația cu SUA cum nu se poate mai prost. A făcut eforturi disperate să fie acceptat chiar în momentele în care era condus de Ion Iliescu, perceput a fi omul Moscovei. A cedat informații și oameni, a susținut idei în care nu credea, ba a mai cheltuit și sume enorme pe lobby sau pe contracte (vezi contractul Bechtel) pentru ca Ion Iliescu și Adrian Năstase să nu fie niște nefrecventabili. Refuzul american al PSD-ului mai vine și din jocul politic intern. Lipsită de oameni, de forță și de proiecte, opoziția PSD a redus tot discursul la un anticomunism neobosit, isteric, uneori chiar inventat. Antipesedismul a devenit un curent de opinie hrănit și de intelectualii de dreapta, de presă și chiar de veteranii de război și de foștii deținuți politici. La un moment dat, antipesedismul a devenit pentru unii sinonim cu combaterea fostei Securități. Toate acestea au făcut din PSD o forță politică mai puțin agreată la Washington și la Bruxelles.
Ce-au făcut oamenii lui Ion Iliescu și urmașii? Au crezut că boala trece, că vor scăpa cu diverse teste și dovezi de loialitate și că în cele din urmă vor fi acceptaţi ca interlocutori sau chiar parteneri. O vreme sau în anumite dosare au și fost. Dar de îndată ce PSD-ul s-a considerat democratic și validat de alegători și a început să se poarte ca un partid democratic de necontestat, amestecîndu-se în mecanismele cu care americanii – de regulă, prin interpuși – controlează o țară, atunci a luat-o peste nas, chiar și peste ochi, și, dacă ar fi cazul, s-ar alege și cu un șut în fund. Adică ar fi debarcat cu forța.
În fapt, cu atacul la noile Legi ale Justiției, americanii își apară instrumentele de influență în România. Prin comunicatul lor, opinia publică este obligată să înțeleagă cine se află în spatele Laurei Codruța Kovesi, ce servicii fac serviciile noastre secrete și la ordinul cui și ce interese militare, strategice și economice încurcă pesediștii amețiți de elanul și inițiativele lor democratice.
Ce ne mai spune comunicatul destul de dur al Departamentului de Stat? Că interesele americane în România sunt enorme, nenegociabile cu PSD și cu ALDE, că toți cei care încurajează sau orchestrează mișcările de stradă au o orientare politică și unii chiar au făcut cîte o vizită sau au beneficiat de o bursă peste Ocean. Deci frontul proamerican este mult mai larg și mai bine organizat, spre deosebire de cel al PSD, care este subțire, incult, îngîmfat de numărul de voturi, lipsit și de sprijin și de strategie și destul de ușor de speriat‎......
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Cum se amestecă Statele Unite în treburile interne ale domnilor Tăriceanu şi Dragnea

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:26 pm

”Departamentul de Stat al Statelor Unite se exprimă cum şi cât i se permite”, a spus Tudorel Toader.


Dacă pe polonezi, în vară, i-a dojenit, nouă ni se adresează ultimativ şi agasat.



Declaraţia de ieri a Departamentului de Stat nu poate să nu aibă în spate un şir de atenţionări, pe varii canale diplomatice. Cele despre care ştim sunt declaraţiile ambasadorului Klemm. Cei doi şefi ai Camerelor, Tăriceanu şi Dragnea, mimează prost că ar fi ”neplăcut surprinşi”, în ofuscatul comunicatul de răspuns.



”Licuriciul mare” al Doctrinei Băsescu se adresează liderilor politici de la Bucureşti cum şi cât i se permite.



Şi cum altfel să i te adresezi, de pildă, lui Dragnea, care nu demult se căciulea pe lângă nişte chelneri, sperând să intre într-o poză cu Trump? Poporul român a avut tot dreptul atunci să se simtă ”neplăcut surprins” (deşi ”umilit” ar fi cuvântul mai potrivit).



Accesul de demnitate naţională care i-a lovit acum pe al doilea şi al treilea om în stat vine cu un sfert de secol prea târziu. Acel sfert de secol în care ar fi trebuit înzestrată Armata, construite autostrăzi, create locuri de muncă, construite spitale, numit un alfabetizat la Educaţie, acel sfert de secol în care – absorbiţi de devalizarea statului – politicienii au pierdut noţiunea binelui public, tratând România ca pe propria feudă.



”Deciziile şi voturile din Parlament se desfăşoară în numele suveranităţii poporului”, răspund astăzi înţepat Tăriceanu şi Dragnea. Şi bat obrazul Americii, ca nişte politruci periculoşi: noi v-am cumpărat (rachetele Patriot), ne aşteptam şi noi – vorba lui Pristanda – la o protecţie..., puteaţi închide ochii, trebuia să aveţi încredere în Parlamentul României.



Uitaţi-vă pe stradă, în serile când gingaşa doamnă ministru de Interne scoate jandarmii călări: câţi români au încredere în Parlamentul României?
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Greşeli în parteneriat

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:29 pm

Sigur că, un parteneriat strategic, precum cel dintre România şi SUA, ţi-ar putea crea senzaţia că poţi fi, şi tu, protagonistul unui dans viguros, profund, substanţial – precum excepţionalul număr de virtuozitate din minunatul „Parfum de femeie”. Doar că, respectiva asemănarea e valabilă, exclusiv, în contextul parteneriatului strategic al SUA cu…Polonia.În cazul nostru, ne regăsim mult mai fidel în cadrele de sfârşit ale unui alt film celebru, „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”, bunăoară în acelea în care partenerii îşi ţineau partenerele (sau invers) în viaţă, cu forţa, şi cu ultimele licăriri de speranţă.
Sigur că Departamentul de Stat s-a sesizat şi vizavi de derapajele Poloniei, în materie de legi ale justiţiei, independenţa acesteia, bunul mers al statului de drept, dar cu alte nuanţe, elegant ticluite (fără s-o calce pe bătături), gen „aliat stabil”, „avem încredere în capacitatea…”, mă rog, text…

Pe noi ne-a călcat pe bombeu, ne-a luat pe sus, şi ne-a băgat în vertij: "Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României are în vedere modificări legislative care ar putea submina lupta împotriva corupţiei şi ar putea slăbi independenţa judiciară în România. Această legislaţie, propusă iniţial de Ministerul Justiţiei, ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituţii judiciare puternice, protejate de intervenţia politică. Cerem/Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei".
Nici un, „dear partners”, nici un curcubeu, nicio „încredere”, niciun „împreună”, ceva. Nimic! Poate că ar fi fost bine ca Departamentul să mai fi rămas, încă un timp (eventual, până în momentul în care forma finală a proiectului ar fi ajuns în plen), în zona „îngrijorărilor profunde”, înainte să ceară ceva Parlamentului, evitând astfel un posibil recul al unei populaţii, uneori, prea uşor de manipulat.
Şi, măcar, pentru faptul că îndemnul a generat un răspuns vehement, imediat, la care ar fi trebuit să se aştepte. „Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justiţiei. Dorim să subliniem că, în orice discuţie cu partenerii noştri trebuie să plecăm de la un principiu constituţional fundamental, acelaşi în SUA şi în România, potrivit căruia dezbaterile, deciziile şi voturile din Parlament se desfăşoară în numele suveranităţii poporului şi nu pot face obiectul niciunei forme de presiune", se arată în răspunsul „oficial” al lui Dragnea şi Tăriceanu, dat criticilor SUA, referitoare la legile Justiţiei.
Iar eu mă declar absolut de acord cu ultima parte a răspunsului, întrebându-mă, totodată, de ce, dacă tot au aflat acest „secret” fundamental, cu care îi torpilează pe americani, cei doi semnatari şi consilierii lor n-au ţinut cont de el?! Cu ce justificare pot trimite un răspuns „oficial”, în numele Parlamentului României, cei doi şefi de Camere, câtă vreme aleşii n-au ştiut nimic despre un atare demers, câtă vreme un astfel de text nu a fost dezbătut, amendat, votat?
Este limpede că parteneriatele strategice sunt benefice – cu precădere atunci când partenerii au voinţa continuă de a se respecta reciproc.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Tillerson, avertisment pentru statele ex-comuniste: "Statul de drept si un guvern reprezentativ sunt forme fara fond cand sunt rupte de o societate civila vibranta si de un respect profund pentru adevarurile evidente"

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:32 pm

transcriptul în lb. engleza discursului:
SECRETARA Tillerson:  Ei bine, bună dimineața, și vă mulțumesc, Jane, pentru că introducerea foarte natură, și , de asemenea , datorită Centrului Wilson pentru această ocazie pentru a vă adresa astăzi.
Wilson Center a făcut multe contribuții importante la ordinea publică de-a lungul anilor, și, prin urmare, este un loc foarte potrivit pentru discuția noastră de astăzi pe Europa, având în vedere că în urmă cu 100 de ani în acest an, Statele Unite au intrat primul război mondial, sub conducerea președintelui Wilson. In timp ce avem tendința de a se asocia Wilson, cu vârful de lance prima implicare majoră a Americii în domeniul afacerilor europene, cred că merită să ne amintim că angajamentul nostru față de Europa a fost anterior promovat de un predecesor al său, Theodore Roosevelt.
Când Roosevelt a murit în 1919, la fel ca Wilson a fost lupta pentru pace în Europa, liderii europeni au aderat poporul american într-o revărsare de durere și de laudă. Prim-ministrul britanic David Lloyd George l-a adus aminte ca o „figură de inspirație mult dincolo de țărmurile țării.“ Un alt politician britanic a spus că a fost „cel mai mare dintre toți americanii într-un moment de stres cumplită.“ Și un senator francez a spus că a fost „ apostolul cauzei dreapta pe cealaltă parte a Atlanticului.“
Președintele Roosevelt a fost iubit în Europa , din cauza angajamentului său viguros pe continent în anii înainte și în timpul primului război mondial I. În timp ce președintele Wilson a aderat ferm la o politică de neutralitate, Roosevelt a simțit o responsabilitate să vină în apărarea Europei. Acesta a fost raportat a cerut chiar și o dată pe președintele Wilson permisiunea de a conduce personal o divizie a armatei în Europa, și el a scris chiar la un ofițer al armatei britanice, spunând: „Dacă am fi făcut ceea ce ar fi trebuit să fi făcut după scufundarea navei  Lusitania , eu și cei patru băieți ar fi acum în armata obtinerea gata de a servi cu tine în Flandra.“
Ceea ce a motivat respingerea Theodore Roosevelt de neutralitate și un angajament arzătoare de a apărării Europei?
Putem vedea răspunsul în ceva a spus Roosevelt Congresul SUA în 1904, și citez, „un mare de oameni liberi este dator de sine și pentru întreaga omenire să nu se scufunde în neputință înainte de puterile răului.“ Știa Roosevelt că apărarea libertatea de acțiune a cerut de națiuni libere, încrezători în puterea lor și de protecție a suveranității lor.
Roosevelt știa de asemenea că Statele Unite și Europa, atunci cum suntem acum, sunt legate de principii comune. Națiunile noastre trăiesc în conformitate cu un adevăr de la sine înțeles pe care este construit civilizația occidentală: Libertate, egalitate și demnitate umană. Aceste principii fundamentale sunt protejate de construcția instituțiilor noastre dedicate statului de drept, separarea puterilor, și guvern reprezentativ.
Principiile noastre sunt, de asemenea, protejate împotriva amenințărilor externe prin determinarea noastră colectivă, acțiune, și sacrificiu în fața provocărilor de securitate. Primul Război Mondial a fost primul test mare în secolul 20 dacă Statele Unite ar plăti costul ridicat de libertate. Theodore Roosevelt nu a participat niciodată la acel război, dar a făcut-o să plătească acel cost ridicat: fiul lui Quentin, un pilot de vânătoare, a fost ucis pe cerul Franței.
În ultimele decenii, modul nostru de viață - și, prin extensie, principiile noastre de bază de Vest - au fost testate de amenințarea totalitară a nazismului, prin puterea sovietică și a ideologiei sale comuniste, de conflicte etnice și sectare, și de presiunile politice interne. Împreună, SUA și Europa au trecut aceste teste, dar știm că Statele Unite și Europa sunt testate din nou astăzi și vom fi testate din nou.
Sub Președintele Trump, Statele Unite ale Americii își menține angajamentul față de relația noastră de durată cu Europa. Angajamentele noastre de securitate aliaților europeni sunt ironclad.
Dacă vrem să susțină angajamentele comune de securitate care să asigure stabilitatea în regiune, administrația Trump consideră că este necesar ca aliații noștri să fie puternic, suveran, prosper, și sa angajat în apărarea idealurilor occidentale comune. Pe parcursul ultimelor 10 luni, ne-am angajat într-o nouă politică strategică, care perpetueaza de securitate europene și americane: și anume, o rededicări în Europa, în urma a eșuat „Rusia nu putea suporta,“ un nou efort de a adapta instituțiile de securitate pentru combaterea amenințărilor emergente, cum ar fi terorismul, atacurile cibernetice, și proliferarea nucleară; și o așteptare că națiunile europene să accepte acestea sunt mai sigure atunci când acestea contribuie mai mult spre propria lor apărare.
Aceste noi direcții de politică se va poziționa mai bine în Statele Unite și Europa pentru a face față provocărilor care amenință prosperitatea noastră, actorii care încearcă să semene haos și insufla îndoială în legile și instituțiile noastre, și dușmani care amenință securitatea noastră și să se opună modul nostru de viață .
Acesta este un mesaj, voi repeta în întâlnirile mele cu NATO și liderii OSCE, precum și în cadrul reuniunilor bilaterale într-o călătorie în Europa săptămâna viitoare.
The preservation of our liberty begins with guaranteeing that our people can live in safety. To that end, the United States places the highest importance on security relationships with European allies, including NATO. Alliances are meaningless if their members are unwilling or unable to honor their commitments. Earlier this year, President Trump reaffirmed the United States commitment to Article 5 of the NATO treaty because it is the best mechanism we have to deter aggression. And as the text of Article 5 reads, “The Parties agree that an armed attack against one or more of them in Europe or North America shall be considered an attack against them all.” Any attack by any actor on a NATO member-state will trigger Article 5, and the United States will be the first to honor the commitment we have made. We will never forget how NATO members came quickly to stand with us after the September 11th attack, and we will do the same for them if they are attacked.
În timp ce Occidentul continuă să caute o nouă relație productivă cu Rusia post-sovietică, până în prezent s-a dovedit a fi evaziv, ca ambele încercări ale administrației înainte de a reseta relațiile Rusia și SUA-Europa au fost urmate de Rusia invadarea vecinul său Georgia, în 2008 și Ucraina în 2014. Rusia continuă comportament agresiv față de alți vecini regionali de a interveni în procesele electorale și promovarea idealurilor non-democratice. Noi, împreună cu prietenii noștri din Europa, recunosc amenințarea activă a unui Rusia recent renăscută.
Acesta este motivul pentru care Statele Unite ale Americii și-a consolidat angajamentele de descurajare și de apărare în Europa prin intermediul Inițiativei europene Descurajarea, sau EDI. La începutul acestui an, administrația a solicitat 4,8 miliarde $ în bugetul său către EDI. Această creștere de 1,4 miliarde $ față de anul precedent va spori capacitățile de apărare și descurajare militare americane și de a îmbunătăți gradul de pregătire al forțelor noastre din Europa. EDI facilitează formarea și exercițiile cu aliații noștri europeni și parteneri pentru a integra mai bine militarii noștri și asigură securitatea pentru Europa. Și va consolida capacitățile armatei noastre, Marinei, Air Force și Marine Corps pentru a implementa active și să sprijine NATO exerciții comune. Având în vedere exerciții militare Zapad Rusiei efectuate în apropierea granițelor statelor baltice, în septembrie,
EDI include, de asemenea, 150 de milioane de $ pentru a ajuta Ucraina a construi capacitatea sa de a apăra integritatea teritorială. Statele Unite ale Americii recunoaște că războiul din Ucraina - în care oamenii sunt încă mor în fiecare zi - trebuie să ajungă la un sfârșit. Am cerut în mod repetat Rusia să înceapă calea păcii prin onorarea angajamentelor asumate în cadrul acordurilor Minsk. Orice rezoluție a războiului care nu implică o Ucraina pe deplin independent, suveran și teritorial integru este inacceptabilă. Rusia a ales să încalce suveranitatea cea mai mare țară din Europa. Statele Unite și Europa au stat umăr la umăr din 2014 încoace, în confruntarea cu această agresiune din Rusia, cu o politică de sancțiuni coordonate. unitatea noastră transatlantică este menit să transmită guvernului rus că nu vom sta pentru această încălcare flagrantă a normelor internaționale. Sperăm că Rusia va lua măsuri pentru a restabili suveranitatea și integritatea teritorială deplină a Ucrainei și pe deplin să pună în aplicare angajamentele Minsk, permițându-ne pentru a începe atunci procesul de restabilire a relațiilor normale. Dar să fie clar, sancțiuni Minsk legate va rămâne în vigoare până Rusia inversează acțiunile pe care le-au declanșat.
Ne-am angajat la succesul unei Ucrainei independente și întregi. Cu toate acestea, viitorul Ucrainei depinde și de a câștiga lupta internă pentru a pune în aplicare o gamă largă de economică, justiție, securitate și reformele din sectorul social. Încurajăm Ucraina să continue construirea de instituții capabile, de încredere, care va reduce și în cele din urmă să elimine corupția, să consolideze sistemul lor judiciar, și prosperitate economică cetățenilor lor.
Criza Ucraina, de asemenea, clar modul în care aprovizionarea cu energie poate fi mânuită ca o armă politică. Consolidarea securității energetice europene prin asigurarea accesului la bunuri la prețuri accesibile, fiabile, diverse, și sigure de energie este fundamentală pentru obiectivele de securitate națională. Statele Unite ale Americii este liberalizarea normelor care reglementează exportul de gaze naturale lichefiate și brute SUA-produse, și suntem dornici de a lucra cu aliații europeni pentru a asigura dezvoltarea infrastructurii necesare cum ar fi terminale de import și interconectarea conductelor să promoveze diversitatea aprovizionării în Europa .
În iulie, președintele Trump a anunțat la Summit-ul celor trei mări că Statele Unite vor oferi suport tehnic pentru proiectul Insula Krk Croația. Statele Unite vor continua să sprijine proiectele de infrastructură europene, cum ar fi de GNL de primire în Polonia și conducta Interconectorul Grecia Bulgaria, pentru a se asigura că nici o țară din afara Europei Uniunii Energiei poate utiliza resursele sale sau poziția pe piața globală a energiei să stoarcă alte națiuni. Vom vedea în continuare dezvoltarea de conducte, cum ar fi Nord Stream 2 și TurkStream multilinie ca neînțelept, deoarece acestea cresc numai poziția dominantă pe piață de la un singur furnizor în Europa.
Statele Unite ale Americii recunoaște fragilitatea Balcanilor și va continua să lucreze cu partenerii din UE pentru a aduce stabilitate, prosperitate și democrație în regiune. Oamenii din țările balcanice, să le spunem: Abandonează tale animozități vechi, astfel încât pacea să devină permanente. Ai o șansă de a regiza un nou curs de istorie. Bloodlines ar trebui să nu mai fie linii de luptă. Statele Unite și lumea mult timp pentru a vedea o nouă generație de sârbi, croați, albanezi, bosniaci, kosovarilor, și alții care vor ierta trecutul, chiar dacă ei nu-l pot uita.
O dovadă a valorilor comune ale Americii cu Europa este cooperarea noastră pe probleme de dincolo de granițele Europei, care ne afectează pe toți. Statele Unite și aliații noștri europeni au încheiat un parteneriat pentru a organiza Bashar al-Assad la răspundere prin sancțiuni pentru crimele sale împotriva propriului său popor. De la începutul crizei siriene, UE și statele sale membre s-au angajat peste 9,5 miliarde de euro în umanitare, de stabilizare, de asistență reziliență, iar aceste eforturi sunt în continuare ca Coaliția Globală pentru a învinge ISIS stabilizează zonele eliberate.
Ca ultima buzunarele ISIS sunt înfrânte în Siria și să se concentreze internaționale se transformă în rezolvarea conflictului civil sirian, partenerii noștri europeni trebuie să continue să fie avocați puternici pentru procesul de la Geneva condus de ONU în conformitate cu Rezoluția 2254. a Consiliului de Securitate al ONU, singurul care poate fi baza pentru reconstrucția țării și punerea în aplicare a unei soluții politice care nu lasă nici un rol pentru regimul Assad sau a familiei sale în guvernul Siriei.
Partenerii noștri europeni au fost, de asemenea susținători puternici ai campaniei noastre presiuni diplomatice și economice împotriva Coreei de Nord. În plus față de susținerea cu entuziasm rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU, țări au luat măsuri unilaterale pentru a maximiza presiunea asupra regimului de la Phenian. Portugalia a înghețat toate relațiile diplomatice cu RPDC în luna iulie. Spania și Italia au expulzat ambasadorii nord-coreeni. Letonia a amendat băncile care au încălcat sancțiunile. aliații noștri europeni știu Coreea de Nord este o amenințare la adresa tuturor națiunilor responsabile și necesită un răspuns coordonat. Apreciem aliații noștri pentru creșterea presiunii asupra regimului de la Phenian, în scopul de a realiza denuclearizare completă, permanentă, și verificabilă din Peninsula Coreeană.
Parteneriatul pe care Statele Unite și națiunile europene au falsificat sunt critice - sunt o bază critică pentru confruntarea amenințărilor de azi și de mâine, atât în ​​Europa, cât și în afara Europei.
Statele Unite și Europa se confruntă cu multe provocări și amenințări care - spre deosebire de trecut - sunt dispersate simultan printre multe Frontlines geografice și pe mai multe domenii, indiferent dacă actorii teroriste non-statale, amenințări de natură mai convențională, amenințările cibernetice, sau amenințări nucleare. Pentru că știm că suntem mai puternici în confruntarea cu aceste provocări atunci când suntem lucrează împreună, vom urmări o cooperare mai mare de la și cu națiunile Europei, cele mai bune partenerii noștri. Istoria a arătat că, atunci când suntem uniți, vom reuși în fața provocărilor comune.
După cum am remarcat mai devreme, una dintre aceste provocări este Rusia. Europa și Statele Unite caută o relație normalizată cu Rusia. Cu toate acestea, Rusia a demonstrat că urmărește să definească un nou echilibru global post-sovietic de putere, una în care Rusia, în virtutea arsenalului său nuclear, urmărește să impună voința asupra altora prin forță sau prin parteneriatul cu regimuri care dau dovadă de o nerespectare propriilor lor cetățeni, așa cum este cazul cu utilizare continuă, Bashar al-Assad a armelor chimice împotriva propriului său popor.
Destrămarea Uniunii Sovietice liberalizată societatea rusă și a creat noi oportunități comerciale care beneficiază ruși, europeni și americani. Dar Rusia a folosit de multe ori tactici rău intenționate SUA și Europa pentru a ne despărți, slăbi încrederea noastră, și subminează succesele politice și economice pe care le-am obținut împreună de la sfârșitul Războiului Rece. Redarea politica aprovizionării cu energie, lansarea unor atacuri cibernetice și campanii de dezinformare pentru a submina alegeri libere, și în serie hartuirea si intimidarea diplomaților nu sunt comportamentele unei națiuni responsabile. Atacarea o țară vecină și care amenință alții nu face nimic pentru a îmbunătăți viața de ruși sau de a spori în picioare Rusiei în lume.
Ne dorim ca Rusia să fie un vecin constructiv al Europei și al comunității transatlantice mai mari. Dar aceasta este alegerea Rusiei de a face. Rusia poate continua să se izoleze și să se sărăcească semănând tulburare în străinătate și împiedicarea libertății la domiciliu, sau poate deveni o forță care va avansa libertatea de ruși și stabilitatea Eurasia.
Ca urmare recenta decizie a președintelui în ceea ce privește politica noastră față de Iran, nu este de fapt mult mai mult, care leagă Statele Unite și Europa, împreună decât ne conduce afară. JCPOA nu mai este singurul punct al politicii SUA față de Iran; ne-am angajat să abordeze totalitatea amenințării iraniene. Cerem partenerilor noștri europeni să ni se alăture în picioare la toate comportamentul maligna Iranului. Regimul iranian este antitetic principiile occidentale în suprimarea totalitară a libertății individuale, politice și religioase. Nici Statele Unite, nici Europa vrea un alt tip de amenințare nucleară Coreea de Nord pe mâinile sale, și nici nu sunt oricare dintre națiunile noastre la ușurința cu incercarile Iranului la hegemonia în Orientul Mijlociu prin sprijinirea organizațiilor teroriste, rezerviștilor pe teren în Irak și Siria,
La intersecția Europei în regiune, știm că Turcia nu poate ignora Iranul din cauza apropierii geografice și legăturilor culturale. Dar noi cerem Turcia, ca un aliat al NATO, să acorde prioritate apărarea comună a aliaților săi tratatului. Iran - și Rusia - nu poate oferi oamenilor turci beneficiile economice și politice care apartenența la comunitatea occidentală a națiunilor poate oferi.
Noi recunoaștem contribuțiile importante ale aliaților noștri din NATO care au fost făcute în Afganistan, iar noi le cerem să mențină angajamentul față de misiunea. Statul final al noii strategii în Asia de Sud din Statele Unite este de a distruge teroriste refugii sigure și neagă restabilirea lor, în timp ce guvernul afgan continuă să se întărească propria capacitate de a menține securitatea și de a crea condițiile pentru reconciliere cu talibanii și un guvern inclusive care ține cont de diversitatea etnică a tuturor afganilor. Știm că acest lucru va lua timp. Dar dacă nu vom reuși să dea dovadă de vigilență și să întreprindă o acțiune împotriva amenințării teroriste, ori de câte ori se constată, riscăm să re-creeze refugii din care a fost eclozat parcela 9/11 și efectuate. Cerem contribuții proporționale trupelor, fonduri, și alte forme de asistență în timp ce căutăm să eradica o amenințare teroristă, care nu va fi limitat la locul în care sa născut. Misiunea Resolute Sprijinul NATO este esențială pentru obiectivul nostru comun de a se asigura că Afganistanul dezvoltă capacitatea de a contribui la stabilitatea regională și prevalează asupra amenințărilor teroriste, inclusiv Al-Qaida și ISIS.
Chiar dacă ISIS este pe cale de dispariție completă în Irak și Siria, amenințarea rețelelor teroriste asociate ISIS și va persista în propria noastră țară și în altele. ISIS caută noi puncte de sprijin ori de câte ori le pot găsi, inclusiv regiunea Sahel din Africa de Vest. Noi trebuie să ia măsuri pentru ca domenii precum Sahel sau Maghreb nu devin următorul teren propice pentru ISIS, al-Qaida, sau alte grupări teroriste. Atunci când aceste grupuri sunt capabile să ocupe teritoriu fără întrerupere, strategi lor, factorii de decizie lor cu bombă, și propagandiști online au un timp mai ușor încurajatoare, plotare, și executarea atacurilor în alte părți ale lumii. Acest lucru a fost timp de mai multe luni, situația în Raqqa. În sprijinul partenerilor noștri africani și europeni, în special în Franța,
Apariția ISIS în regiunea Sahel este doar un indiciu că amenințările la adresa securității și bunăstării poporului nostru va continua să aibă origini noi și neașteptate. Natura și aflată în evoluție imprevizibilă a amenințărilor cu care ne confruntăm este deja clar pentru locuitorii din Paris, Bruxelles, Orlando, Nisa, Berlin, Istanbul, Londra, Manchester, Barcelona, ​​New York, și multe alte locuri unde oamenii noștri au suferit în mâinile de teroriști islamiști, mulți dintre ei au fost radicalizate în fața unui ecran de computer în interiorul casele lor proprii în interiorul propriilor lor țări. Iar amenințările cu care ne confruntăm sunt clare în țări precum Turcia, Grecia, Italia, și Germania, care au confruntat impactul destabilizator al valurilor migrației ilegale din Africa de Nord și Orientul Mijlociu.
În ceasul cel mai întunecat al doilea război mondial, Winston Churchill a declarat că poporul britanic ar lupta pe câmp, în plaje, și în stradă pentru a proteja țara lor. Astăzi, lupta noastră este din ce în ce situat pe internet, la punctele de control de pașaport, și în inimile și mințile tinerilor din Europa și din întreaga lume. instituțiile de securitate europene, inclusiv NATO, trebuie să fie adaptate în mod corespunzător pentru a aborda amenințările interne și externe, cum ar fi terorismul islamic radical pentru a aborda atacurile cibernetice și să abordeze migrația necontrolată. Deși noi știm că acestea sunt amenințările viitorului, prea multe titluri au declarat deja acestea sunt amenințările de azi.
Noi amenințări în Statele Unite și Europa sunt pe termen lung, imprevizibile în calendarul și localizate în multe locuri diferite. În mod corespunzător anticiparea și combaterea acestor amenințări necesită un angajament european mai mare de securitate, deoarece au raspuns locale sunt cele mai eficiente de descurajare. In timp ce Statele Unite vor continua să mențină garanțiile noastre împotriva unui eșec catastrofal al securității în regiune, și va continua să utilizeze resurse pentru a menține umbrela protectoare, națiunile Europei trebuie să accepte o mai mare responsabilitate pentru provocările lor de securitate proprii. alianțele noastre trebuie să fie mai puternică în mediul strategic actual; o lipsă de diligență și datoria va invita doar un risc mai mare.
Președintele Trump a declarat la Varșovia, și citez, „Trebuie să ne amintim că apărarea noastră nu este doar un angajament de bani, este un angajament de voință.“ Cheltuielile noastre sunt într-un fel o reflectare a cât de mult vom căuta să protejeze pacea și libertate. Noi încă o dată îndemne partenerii europeni, care nu au făcut deja acest lucru pentru a satisface 2 la sută din PIB-țintă pentru cheltuielile de apărare. În acest an, Albania, Croația, Franța, Ungaria, România și-au angajat nou pentru a atinge nivelul de referință de 2 la sută. Aceste națiuni știu că trebuie să investească în securitate pentru a păstra libertatea. Fiecare membru al NATO a fost de acord anterior Țara Galilor gaj pe apărare de investiții. Este timpul pentru fiecare dintre noi pentru a onora acest acord. Cerem, de asemenea, integrarea de securitate mai mare, cu condiția ca relațiile să fie eficiente și să servească interes comun.
Aceste angajamente sunt necesare, deoarece libertatea și securitatea noastră este în joc. Statele Unite și toate națiunile din Europa - în special cei care au trăit cândva sub greutatea dictaturilor comuniste - valoarea libertăților noastre ca națiuni, care pot acționa pe cont propriu de autoritate. Dacă nu vom exercita responsabilitatea, nu vom avea suveranitate; iar dacă nu avem suveranitate, nu vom avea libertate.
Menținerea suveranității, de asemenea, atrage după sine cultivarea virtuțile care fac posibil acest lucru. națiuni libere trebuie să exercite o protecție vigilentă a societății civile și a grupurilor, familii, și persoanele care le compun. Statul de drept și guvernele reprezentative sunt cochilii goale atunci când desprinse dintr-o societate civilă vibrantă și un respect profund pentru anumite adevăruri evidente. Putem câștiga fiecare mare luptă geopolitică, dar dacă nu suntem atenți perenitatea de propriul nostru comportament, propriile noastre oamenii pot pierde pe termen lung. Păstrarea idealurilor occidentale depinde de cât de dispus dorim să protejăm adevărurile fundamentale pe care se bazează libertățile noastre politice și economice.
We know the people and leaders of Europe are having many conversations about their future. America will not attempt to impose answers to those questions. We recognize that Europe is composed of free nations who, in the great tradition of Western democracy, must be able to choose their own paths forward. As in the past, the United States is committed to working with Europe’s institutional arms, and while we also recognize that our allies are independent and democratic nations with their own history, perspective, and right to determine their future.
This position has a particular relevance for what is transpiring in the UK over the Brexit. The United States will maintain our longstanding special relationship with the United Kingdom, and at the same time maintain a strong relationship with the EU, regardless of the outcome of Brexit. We will not attempt to influence the negotiations, but we urge the EU and UK to move this process forward swiftly and without unnecessary acrimony. We offer an impartial hand of friendship to both parties.
The next chapter of European history must be written in Europe’s own words.
As I mentioned at the beginning, 2017 marks the 100th anniversary of America’s entry into World War I. But this November also marks the centennial of another event in world history: the beginning of the Russian Revolution. Though the Soviet Union collapsed 26 years ago, a few symbols and phrases associated with decades of Soviet rule endure in the English language: the Gulag, the five-year plan, the Iron Curtain, the Berlin Wall. These few words, almost universally understood, capture the bitter and brutal history of communist rule in Europe and Russia. And they remind us of what can happen if we fail to defend the core principles of liberty and sovereignty in the Western tradition.
In our time, forces like authoritarian nation-states, radical Islamist terrorists, and hackers with a lust for chaos are attempting to erode our principles of freedom, equality, human dignity, the rule of law, and representative government. We cannot fail to take on the sovereign responsibility of protecting those freedoms. As Theodore Roosevelt also said, “Every nation, whether in America or anywhere else, which desires to maintain its freedom, its independence, must ultimately realize that the right of such independence cannot be separated from the responsibility of making good use of it.”
Aware of this responsibility, the U.S. will remain firmly committed to peace, stability and prosperity, and liberty for Europe. As we reflect on how our ties with Europe have endured over the past 100 years, the United States stands by our European allies and partners, so that our free societies will be standing strong together another 100 years from now.
Thank you. (Applause.)
MS HARMAN: Thank you, Mr. Secretary, for a speech that I think is worthy of many of the leaders you cited – Woodrow Wilson, who served us as president a hundred years ago; Theodore Roosevelt; Franklin Roosevelt; Winston Churchill. You linked all parts of the world, and that is why we honor people like you with our public and business awards over the years.
So let me focus just a bit more on Europe since that was your topic and you’re going to Europe next week. Bob Dickie and I were recently at NATO visiting with our extremely able ambassador, Kay Bailey Hutchison, and she convened a lunch of eight foreign ambassadors to NATO. And what came through is – to me, is a view they have that this is a zero-sum game. As the United States focuses on problems around the world like – urgent problems, and you cited many of them – like North Korea and Iran, it will pay less attention to Europe.
I thought that your speech made the point that this is not a zero-sum game, that if a strong Europe stands with us, we are stronger together to face the tough problems around the world that are also developing blowback to Europe. And am I right? Is that – was that the elevator pitch?
SECRETARY TILLERSON: Well, that – yeah, that is the message that I’ll be taking next week, that just as the last 100 years I think have proven, we view the current times we’re in similarly, that the United States cannot alone confront all of these threats. They are so widespread, and they are also so interconnected. You can pick any one of the threats that I went through and you will find points of connection between every one of them, in some form or fashion, whether it’s a Russian involvement, a China involvement, an Iranian involvement, Islamist terrorism involvement. But we are confronted with a particularly complex time in our world of dealing with threats to our civil society. And we’re only going to prevail against those threats with continuing to use our allies, the strength of our allies.
And one of the things the United States is blessed in our foreign policy and in our national security posture is we have many, many allies, many allies, all over the world, and those alliances were forged in shared blood and shared sacrifice, unlike many of our adversaries who can count their allies on less than all the fingers on one hand, because they didn’t forge those alliances through those shared sacrifices, nor are they forged through shared ideals.
So I think what we’re recognizing and promoting is the strength of these historic alliances, which I think over some period of time, perhaps since the end of the Cold War, we lost our way a bit in some of these relationships, maybe a view in particular in Europe that with the end of the Cold War, the imminent threat that everyone faced for that 70-year period was now diminishing, and what we now realize is it didn’t. It didn’t diminish. It’s still defining itself; it’s still searching for its role in the name of Russia.
But these threats that are emanating out of the Middle East, which now have brought themselves right to the shores and to the borders of our European allies, whether it be through the mass migration but also with the mass migration comes the transport of those who would kill others and sacrifice themselves in doing it, that these are threats that we can only confront with a very strong network of the alliances.
And so it is really – in some respects, it’s a recommitment, but it’s also a redefinition of what this alliance means. And I think the message President Trump carried early on when he went to Europe – and received a lot of criticism for it – was to demand of our allies that you care as much about your freedom and you care as much about the security of your people as we care about you. And when you looked at the commitments that the U.S. – the sacrifice that the U.S. makes in terms of not just the taxpayers’ dollars but our own men and women in uniform, the commitment we made seemed to be a little out of balance. And I think the President was just sending the message that we’re committed to this alliance. You have to get committed – you need to get as committed to it as we are.
And I think what I’ve heard in my – and I’ve had a lot of dialogue with European counterparts – that message has resonated. And we’re seeing it in the commitments to NATO, commitments to defense spending, a recommitment of personnel. And this is really what was needed at this time, where we are under these enormous threats, and we have to strengthen the alliances; we have to strengthen NATO’s capability to deal with what are now new and changing threats. And that was really the purpose of the President’s message early in his presidency, which we’ve now followed through on in crafting these stronger relationships.
Avem mai mult de lucru, dar cred că mesajul nostru către Europa este nimic nu sa schimbat în ceea ce privește angajamentul nostru față de tine. Nimic din acel moment am luat această decizie acum 100 de ani pentru a intra în primul război mondial în apărarea ta - nimic nu sa schimbat fundamental. Aceleași valori care ne leagă sunt încă acolo.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

In acest moment legitimitatea actualei puteri devine chestionabila

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:44 pm


Sunt lucruri cu care NU se glumeste. Ceea ce se intampla in Parlamentul Romaniei este extrem de grav
Este adevarat PSD si aliatul ALDE au primit constitutional un mandat de guvernare prin alegeri libere de la electoratul roman care s-a prezentat la urne. Au facut-o insa pe baza unui program de guvernare care reprezinta un contract implicit nu doar cu electoratul ce i-a sustinut ci cu intregul sistem politic romanesc.
Nimic din ceea ce au anuntat in acel contract implicit NU a sugerat insa ceva despre punerea in contrapozitie a politicii si regimului de la Bucuresti cu principalii aliati ai tarii. Adica:
(a) cu partenerii ce sunt garantii stabilitatii politice,
(b) cu partenerii ce sunt garantii securitatii nationale – adica ai sistemului ce face ca Romania sa opereze intr-o structura militara de $921 miliarde in 2017 in conditiile in care capacitatea sa individuala separata reduce la o fractie infima si insignifianta strategic in afara ORICAROR sisteme de aliante.
(c) cu partenerii ce sunt garantii sistemului economic al tarii – a 16 economie a UE si a 41 in sistemul global multilateral construit si garantat de SUA.
Sunt lucruri cu care NU se glumeste. Ceea ce se intampla in Parlamentul Romaniei este extrem de grav. In acest moment legitimitatea actualei puteri devine chestionabila. Ceea ce se intampla nu mai e un act politic orarcare eludand programul de guvernare sau contractul implicit cu societatea romaneasca, ci incepe sa sune a cu totul altceva….. In acest moment interesul national insusi a fost pus in joc si este sub asediu, de la cel mai inalt nivel al institutiilor politice ale regimului de la Bucuresti…
Dragos Paul Aligica
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Dragnea, Tăriceanu: SUA trebuie să aibă încredere în Parlament!

Mesaj Scris de Admin la data de Mar Noi 28, 2017 8:50 pm

http://www.stareapresei.ro/dragnea-tariceanu-sua/


Robert Nicolae Turcescu
acum 16 ore

Dragnea si Tariceanu au dat un comunicat comun care incepe cu “Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justitiei...”. Pai, mah, nemernicilor, si eu, si alti colegi facem parte din Parlamentul Romaniei si n-am luat act, mah, nemernicilor, cu “neplacuta surprindere” de acest comunicat! Dar am luat act cu furie si cu greata de toate mizeriile pe care le puneti la cale de atita amar de timp. Du-te, Dragnea, du-te invirtindu-te!
Dragnea şi Tăriceanu susţin că SUA trebuie să aibă încredere în Parlamentul României. Acesta urmărește “să consolideze independența sistemului judiciar”. De asemenea, și “eliminarea influențelor politice în funcționarea Justiției”.
Toate acestea, într-un comunicat de presă transmis marți de președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, și de președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea.
Conform Regulamentului de funcţionare al Parlamentului, camerele reunite adoptă “declaraţii, mesaje sau alte acte cu caracter exclusiv politic”. Dragnea şi Tăriceanu nu au respectat Regulamentul Parlamentului, ceea ce este un abuz de putere.

Dragnea, Tăriceanu: E acelaşi parlament care a aprobat alocarea de 2% din PIB pentru Apărare


Statele Unite ale Americii trebuie să aibă încredere în Parlamentul României. Acesta urmărește să consolideze independența sistemului judiciar și eliminarea influențelor politice în funcționarea Justiției.
(…) este același Parlament care a adoptat Declarația privind aniversarea a două decenii de Parteneriat Strategic România — SUA. Recent, a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de Apărare. A decis participarea forțelor armate ale României în teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak.
Precum și, în cadrul cooperării în coaliția anti-ISIS/DAESH, a adoptat legile privind achiziționarea sistemului de apărare antirachetă Patriot.
, se subliniază în comunicat.

Dragnea, Tăriceanu: “Parlamentul a luat act cu neplăcută surprindere…”


Președinții celor două Camere subliniază că Parlamentul României “a luat act cu neplăcută surprindere” de comunicatul emis de Departamentul de Stat.
(…) în orice discuție cu partenerii noștri trebuie să plecăm de la un principiu constituțional fundamental. același în SUA și în România. (…) deciziile și voturile din Parlament se desfășoară în numele suveranității poporului. Nu pot face obiectul nici unei forme de presiune.
, se menționează în comunicatul citat.

Tăriceanu, Dragnea: “Nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate”


Tăriceanu și Dragnea remarcă faptul că declarația “nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate”.
Exprimăm speranța că declarația Departamentului de Stat al SUA a fost făcută cu bună credință. Dar nu putem să nu remarcăm că ea nu pare să fie rezultatul unei analize echilibrate, obiective și cuprinzătoare a faptelor. Făcând mai degrabă ecou unor opinii vehiculate în spațiul public românesc.
Natura și forma Declarației Departamentului de Stat al SUA sunt de neînțeles(…) Este greu de imaginat că în SUA ar fi putut avea loc încălcările drepturilor și libertăților cetățenești la care asistăm frecvent în România.
, continuă cei doi.

Înşir-te mărgărite


Urmează o porţiune a declaraţiei în care cei doi amintesc cât de samavolnică este acţiunea procurorilor. Mai mult:
Este greu de crezut că într-o democrație consolidată, cum e cea a SUA, există protocoale de colaborare întrr serviciile de intelligence și magistrați. (…) ca reprezentanții serviciilor secrete să își extindă câmpul tactic până în sala de judecată și să ofere opinii juridice magistraților.
După care să urmărească dacă aceștia iau decizii în acord cu soluțiile sugerate. Este de asemenea de neimaginat în SUA ca un funcționar public de rang înalt să refuze a se prezenta în fața unei comisii parlamentare de anchetă. Încălcând astfel decizii clare ale Curții Constituționale.
Nu în ultimul rând, este greu de crezut că în SUA un magistrat care încalcă flagrant drepturile fundamentale ale omului nu are niciun fel de răspundere în fața legii.

Dragnea, Tăriceanu: Uite de-aia modificăm Legile Justiţiei


Șefii Camerei Deputaților și Senatului susțin că…
… toate aceste numeroase abuzuri care au avut loc în România reprezintă motivul principal pentru inițierea dezbaterilor privind reforma Justiției. Fiecare amendament adoptat în cadrul Comisiei speciale având scopul de a îndrepta abuzurile și vulnerabilitățile, precis documentate, din sistemul actual de justiție.
Parlamentul României ar fi bucuros să pună la dispoziție Departamentului de Stat al SUA întreaga documentație referitoare la principiile care au stat la baza elaborării propunerilor actuale de reformă a sistemului judiciar, principii larg susținute de asociațiile profesionale ale magistraților din România care au luat parte activ la dezbaterile ce se desfășoară în această perioadă.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5336
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Re: SUA cer Parlamentului României să respingă legile Justiției

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum