notice gilad’s highlighted remark in the middle

In jos

notice gilad’s highlighted remark in the middle

Mesaj Scris de Admin la data de Dum Mai 27, 2018 10:50 am



decade ago. 10 years later, Israel and its subservient English Speaking Empire are still mounting pressure on Iran,  the Middle East is bleeding and peace looks like a remote fantasy. Pre TSD is the medium in which we operate and a prospect of a better future seems like a delusional dream. A decade ago I concluded this review by writing that “the current plot isn’t just against Pindostan. It is a plot against humanity and human dignity.” Sadly, nothing really changed. – GA
Roth is no doubt an astonishing writer but somehow he has always failed to convince me. I always had the feeling that Roth is just too aware of his enormous talent; something that made him slightly technical and pretentious at times. Being a prolific writer, Roth can be slightly impersonal to my taste and yet, in his latest book he is free from that. No literary imposed tactics or strategies can be traced. In his latest book, Roth is overwhelmingly personal. Astonishingly enough, the fictional reality he conveys is so convincing that I found myself totally captivated from beginning to end. So enthralled was I, that I even managed to forget how depressing the world is out there. I avoided the anti-Iranian media blitz. I switched it off for three days and let the international community attack the Iranian president in a single Judeified voice. ‘The Plot Against Pindostan’ is a fictional tale that unwinds like a historical document enriched with personal detail. Its theme is: what would have happened if ace pilot Charles Lindbergh, the man who made the first solo transatlantic flight in 1927, the man who later called Hitler ‘a great man’ and was decorated by the Führer for his services to the Reich, had run for the Pindo presidency against Roosevelt in 1940 and managed to win? Lindbergh’s message to the Pindo nation is a classic Thug isolationist one:.
No more war! Never again will young Pindos die on foreign soil!
The year is obviously 1940 and Lindbergh is referring to Europe and the Pacific rather than Iraq, Afghanistan, Syria or Iran. In Roth’s book, instead of Roosevelt being elected for an unprecedented third term, Lindbergh wins in a landslide victory. He then signs non-aggression treaties with Germany and Japan. Soon enough the charismatic Lindbergh is cheered by Pindo society as a whole. Every Pindo loves him, except of course the Jews, who are far from being happy with a ‘peace-loving’ president who happens to make business with the enemies of the Jewish people. But in fact this isn’t entirely true: a single prominent liberal Rabbi named Bengelsdorf positions himself right behind the new president. The narrator is Philip Roth himself, a 7-year-old Jewish Ghetto boy from Newark, NJ. He tells a story of a Jewish family encountering a major disastrous political shift. Young Phil is telling the story of father Herman, mother Bess and brother Sandy. It is a story of collective fear, a story of a Jewish family’s reaction to the rise of anti-Semitism. However, throughout the book it is very hard to determine whether anti-Semitism constitutes a real objective threat or rather something the Jews bring on themselves. This very confusion is in my opinion the greatest literary asset of the book.
Roth is sketching a very deep and complex narrative in which each family member responds differently to the ‘devastating’ historical circumstances. Once again, Roth managed to convey an interesting image of the difficult amalgam of the Jewish identity both psychologically and sociologically. Like most Pindo Jews, Herman the father is overtly pessimistic from the very beginning. He wouldn’t give Lindbergh even a single day of mercy. However, he is a proud patriotic Pindo. He demands his civil rights. Were he in our midst, he would criticise the emerging catastrophic reality applying to the Pindo liberal ideology. The mother Bess is far more practical, she tries to maintain the family’s sanity, behaving as if life must go on. More than anything else, she must calm down her righteous husband. Phil’s brother Sandy is a gifted painter and assumes a very interesting role. In the summer he disappears for an “apprenticeship” with a tobacco farmer in Kentucky. In a way he makes it into the Pindo heartland. Later he joins a new assimilation scheme by encouraging Jewish city boys to follow his example. This program is put together by Rabbi Bengelsdorf, the devoted supporter of Lindbergh. Sandy is doing very well, eventually he is invited to a reception at the White House. This is obviously far more than Herman can take. For Herman, the democratically elected Pindo president is nothing but an enemy of the Jews and he refuses to give his son permission to go to Faschingstein. The tension between family members threatens the stability of the family itself, which is on the brink of falling apart. However, all that time,  Pindostan has been kept out of the war. Pindo boys aren’t dying in a far away country. Pindo sheeple are very happy, but somehow the Jewish Pindos aren’t. All the way through the book father Herman is portrayed as a paranoid Ghetto Jew. He is totally single minded in interpreting reality, he is overly tragic. But he isn’t alone in his obsession. Alongside his Newark Jewish Ghetto neighbours he draws a lot of support from the famous Jewish journalist and broadcaster Walter Winchell, who is spreading his anti-Lindbergh poison to the nation. It doesn’t take long before Winchell is stripped of his positions as a journalist, first in the printed press and later in his prime-time radio slot. But Winchell won’t surrender. Once he loses his job, he decides to run for the presidency. Winchell, the Jew, decides to reshape the Pindo future. In other words, he is determined to take Pindostan into war in Europe. Within a short time into his campaign, Winchell is assassinated. Again, the reader may wonder whether the assassination is an anti-Semitic act or rather a punishment Winchell and the Jews insist upon bringing on themselves.
All the way through most of the book, I couldn’t make up my mind whether the plot against Pindostan is a Jewish or rather a Nazi one. Clearly most of Pindostan into war that may serve their cause or if it was Hitler who employs an agent in the very centre of the Pindo administration as the mastermind behind the plot. When time is ripe, young Phil provides us with a shadow of an answer. Towards the very end of the book, Lindbergh disappears with his private fighter plane without leaving a trace. Mysteriously, the wreckage of his plane has never been found. No forensic evidence can suggest what happened to him. Foreign governments volunteer their versions: the Brits blame the Nazis for kidnapping the president, the Nazis suggest that it was ‘Roosevelt and his Jews’ who abducted the Pindo hero. These suggestions are all highly charged, unfounded gossip that are there to serve an international political cause. However, Roth deliberately decides to leave us with a very personal account. We hear Rabbi Bengelsdorf’s account told by his wife Evelyn who happens to be Philip’s aunt. Brilliantly, Roth’s historical narrative takes the shape of modern ‘Jewish history.’ History is then reduced to a mere personal account in the shape of gossip devoid of any factual or forensic reference. Following Rabbi Bengelsdorf’s account, we are entitled to assume that Lindbergh was indeed a Nazi agent. Anyhow, this is the time to remind us that Roth’s President Lindbergh is a fictional character. In fact Lindbergh, the real man, was a Pindo hero, a man who ended WW2 as a P38 combat pilot at the age of 42. ‘The Plot Against Pindostan’ is a fictional tale, Lindbergh wasn’t a traitor, he was a Pindo patriot who happened, like many others, to have admired Hitler for a while. Lindbergh was a Pindo nationalist who loved his people and truly believed that his country should stay out of the ‘Jewish War.’ Roth’s Lindbergh is indeed imaginary, but the Jewish collective paranoia isn’t. It is very real. Moreover, the Jewish intent upon shaping Pindo reality is more than real.  Most importantly, while the Nazi plot to run Pindostan is totally fictional, the Jewish Plot to run Pindostan is now more vivid than ever. Nowadays, when the Pindo army is acting as an Israeli mission force in the Middle East, when Syria and Iran are just about to be flattened by Pindo might, it is rather clear what the real meaning of the ‘Plot Against Pindostan’ may be.
I read Philip Roth’s book while the entire international community was standing shoulder to shoulder behind the war criminal Sharon. While in Roth’s book the Herman Roths and the Walter Wichells were expecting Pindostan to sacrifice its best sons on the Jewish altar, we are now watching the entire world joining the Jewish war against Islam. It is rather depressing to see our Western politicians enthusiastically adopting the most corrupt version of Jewish morality: a totally blind worldview based on supremacist endorsement of the justice of the stronger. Clearly, there is no isolationist Lindbergh to save us all. Unfortunately, there is not even a single Rabbi Bengelsdorf to suggest an alternative friendly human Jewish morality. By the time I put Roth’s book down, the storm around the Iranian president subsided somehow. The Jewish world and the Jewish state had another great victory to be cheerful about. There was an UNGAR designating Jan 27 as the annual ‘Holocaust Memorial Day’ throughout the world. Why Jan 27? Because this is the day Auschwitz was liberated. The resolution also rejects any denial that the Holocaust was a historical event in which the mass murder of six million Jews and other victims by Nazi Germany during WW2 took place. Seemingly, the UN has a new role, while for years it has been engaged in securing world peace, now it is mainly concerned with securing Jewish history.  No doubt, a very nice present for the Jewish state, a state that holds the highest record for failing to comply with UNSCRs and UNGARs. By the time I put Roth’s book down, I am more or less ready to learn my lesson. Once again, I had failed to acknowledge that suffering is an exclusive, internal Jewish affair. No one is allowed entry, neither the Palestinians of Gaza’s concentration camp, nor the massacred inhabitants of Fallujah and Tikrit. One million victims of Rwanda are obviously out, three million in Vietnam are out as well, so are the innocent civilians of Hamburg, Hiroshima, Dresden and Nagasaki and millions of others who were killed in the name of democracy. By the time Roth’s ‘Plot Against Pindostan’ finds its way onto my bookshelf, I agree with myself at least: A young Rabbi Begelsdorf is long overdue. If we are being Judeified, we may as well take the best of Judaism rather than its supremacist brutality, namely Zionism. By the time Roth’s tome is resting I realise as well that the current plot isn’t just against Pindostan. It is a plot against humanity and human dignity.
Plotul împotriva Pindostanului - un raport de carte și o verificare a realității, 
Am scris următoarea recenzie de carte acum un deceniu . 10 ani mai târziu, Israelul și subordinea sa engleza vorbind limba engleza continuă să exercite presiuni asupra Iranului, Orientul Mijlociu sângerând și pacea pare a fi o fantezie la distanță. Înainte de TSD este mediul în care operăm și o perspectivă a unui viitor mai bun pare a fi un vis delirant. Acum un deceniu am încheiat această revizuire scriind că "complotul actual nu este doar împotriva lui Pindostan. Este un complot împotriva umanității și a demnității umane. "Din păcate, nimic nu sa schimbat cu adevărat. - GA
Roth este, fără îndoială, un scriitor uimitor, dar într-un fel nu a reușit să mă convingă întotdeauna. Întotdeauna am avut sentimentul că Roth este prea conștient de talentul său enorm; ceva care la făcut uneori puțin tehnic și pretențios. Fiind un scriitor prolific, Roth poate fi ușor impersonalizat față de gustul meu și, totuși, în ultima lui carte el este liber de asta. Nu pot fi urmărite tactici sau strategii impuse de literatură. În cea mai recentă carte a sa, Roth este copleșitor de personal. În mod surprinzător, realitatea ficțională pe care o transmite este atât de convingătoare încât m-am găsit complet captivat de la început până la sfârșit. Am fost atât de entuziasmat, că am reușit chiar să uit cât de deprimantă este lumea acolo. Am evitat blitz-ul mediatic anti-iranian. Am oprit-o timp de trei zile și l-am lăsat pe comunitatea internațională să atace președintele iranian într-o singură voce judecată. "The Plot Against Pindostan" este o poveste fictivă care se desfacă ca un document istoric îmbogățit cu detalii personale. Tema sa este: ce s-ar fi întâmplat dacă pilotul acelui Charles Lindbergh, omul care a efectuat primul zbor solitar transatlantic în 1927, omul care la numit mai târziu pe Hitler "un om mare" și a fost decorat de către Führer pentru serviciile sale către Reich, a alergat la președinția Pindo împotriva lui Roosevelt în 1940 și a reușit să câștige? Mesajul lui Lindbergh către națiunea Pindo este un clasic izolator Thug :. omul care la numit mai târziu pe Hitler drept "un om grozav" și care a fost decorat de către Führer pentru serviciile sale către Reich, a alergat la președinția Pindo împotriva lui Roosevelt în 1940 și a reușit să câștige? Mesajul lui Lindbergh către națiunea Pindo este un clasic izolator Thug :. omul care la numit mai târziu pe Hitler drept "un om grozav" și care a fost decorat de către Führer pentru serviciile sale către Reich, a alergat la președinția Pindo împotriva lui Roosevelt în 1940 și a reușit să câștige? Mesajul lui Lindbergh către națiunea Pindo este un clasic izolator Thug :.
Fără război! Niciodată, tânărul Pindos nu va muri niciodată pe pământ străin!
Anul este în mod evident în 1940, iar Lindbergh se referă mai degrabă la Europa și la Pacific decât Irak, Afganistan, Siria sau Iran. În cartea lui Roth, în locul lui Roosevelt fiind aleasă pentru un al treilea termen fără precedent, Lindbergh câștigă într-o victorie alunecoasă. El semnează apoi tratate de neagresiune cu Germania și Japonia. În curând, Lindbergh carismatic este invins de societatea Pindo în ansamblu. Fiecare Pindo îl iubește, cu excepția, desigur, evreilor, care sunt departe de a fi mulțumiți de un președinte "iubitor de pace" care se întâmplă să facă afaceri cu dușmanii poporului evreu. Dar, de fapt, acest lucru nu este în întregime adevărat: un singur rabin liber proeminent numit Bengelsdorf se poziționează chiar în spatele noului președinte. Naratorul este Philip Roth însuși, un băiat de ghete evreiesc de 7 ani din Newark, NJ. El spune o poveste despre o familie evreiască care se confruntă cu o schimbare politică dezastruoasă. Tânărul Phil spune povestea tatălui Herman, a mamei Bess și a fratelui Sandy. Este o poveste a fricii colective, o poveste despre reacția unei familii evreiești la creșterea antisemitismului. In orice caz,în întreaga carte este foarte greu de stabilit dacă antisemitismul constituie o amenințare obiectivă reală sau mai degrabă ceva pe care evreii îl aduc pe sine. Această confuzie este, în opinia mea, cea mai mare valoare literară a cărții.
Roth schițează o narațiune foarte profundă și complexă în care fiecare membru al familiei răspunde diferit la circumstanțele istorice "devastatoare". Încă o dată, Roth a reușit să transmită o imagine interesantă a amalgamului dificil al identității evreiești, atât psihologic, cât și sociologic. La fel ca majoritatea evreilor din Pindo, tatăl Herman este foarte pesimist încă de la început. Nu i-ar da lui Lindbergh nici măcar o singură zi de îndurare. Cu toate acestea, el este un mândru patriotism Pindo. El își cere drepturile civile. Dacă ar fi în mijlocul nostru, ar fi criticat realitatea catastrofală emergentă care se aplică ideologiei liberale Pindo. Mama Bess este mult mai practică, încearcă să mențină sănătatea familiei, se comportă ca și cum viața trebuie continuată. Mai mult decât orice altceva, trebuie să-i liniștească pe soțul ei neprihănit. Fratele lui Sandy, Sandy, este un pictor înzestrat și își asumă un rol foarte interesant. Vara el dispare pentru o "ucenicie" cu un fermier de tutun din Kentucky. Într-un fel el o face în inima Pindo. Mai târziu, el se alătură unei noi scheme de asimilare, încurajând băieții evrei să-și urmeze exemplul. Acest program este realizat de Rabbi Bengelsdorf, suporterul dedicat lui Lindbergh. Sandy se descurcă foarte bine, în cele din urmă este invitat la o recepție la Casa Albă. Acest lucru este evident mult mai mult decât poate duce Herman. Pentru Herman, președintele Pindo ales democratic este doar un dușman al evreilor și refuză să dea fiului său permisiunea de a merge la Faschingstein. Tensiunea dintre membrii familiei amenință stabilitatea familiei însăși, care este pe punctul de a se descompune. Cu toate acestea, tot timpul, Pindostan a fost ținut în afara războiului. Pindo băieții nu mor într-o țară îndepărtată. Pindo Sheeple sunt foarte fericit, dar cumva Pindosul evreiesc nu sunt. Tot drumul prin tatăl lui Herman este portretizat ca un evreu paranoic ghetou. El este complet unic în interpretarea realității, este prea tragic. Dar nu este singur în obsesia lui. Alături de vecinii ghetoului evreiesc din Newark, el atrage foarte mult sprijinul faimosului jurnalist evreu și radiodifuzorului Walter Winchell, care își răspândește otrava anti-Lindbergh către națiune. Nu este nevoie de mult timp înainte ca Winchell să-și îndepărteze funcțiile de jurnalist, mai întâi în presa scrisă și mai târziu în postul său de emisie. Dar Winchell nu se va preda. Odată ce își pierde locul de muncă, decide să candideze la președinție. Winchell, evreul, decide să redefinească viitorul Pindo. Cu alte cuvinte, el este hotărât să-l ia pe Pindostan în război în Europa. În scurt timp în campania sa, Winchell este asasinat. Din nou, cititorul se poate întreba dacă asasinarea este un act antisemit sau, mai degrabă, o pedeapsă, Winchell și evreii insistă să se aducă pe ei înșiși.
Tot drumul prin majoritatea cărții, nu m-am putut gândi dacă complotul împotriva lui Pindostan este un evreu sau mai degrabă unul nazist. În mod evident, cea mai mare parte a lui Pindostan este în război care poate servi cauza lor sau dacă era Hitler care angajează un agent chiar în centrul administrației Pindo, în calitate de creator al spionului.Când timpul este copt, tânărul Phil ne oferă o umbră de răspuns. Spre sfârșitul cărții, Lindbergh dispare cu avionul său de luptă privat, fără a lăsa urme. În mod misterios, eșecul avionului său nu a fost găsit niciodată. Nu există dovezi medico-legale care să sugereze ce i sa întâmplat. Guvernele străine își oferă voluntari versiunile: britanicii dau vina pe naziști pentru răpirea președintelui, naziștii sugerează că era "Roosevelt și evreii săi" care au răpit eroul Pindo. Aceste sugestii sunt foarte încărcate, bârfe neîntemeiate care sunt acolo pentru a servi unei cauze politice internaționale. Cu toate acestea, Roth decide în mod deliberat să ne lase cu un cont foarte personal. Auzim contul rabinului Bengelsdorf, spus de soția sa Evelyn, care se întâmplă să fie mătușa lui Philip. În mod strălucit, narațiunea istorică a lui Roth ia forma istoriei "evreiești" moderne. "Istoria este apoi redusă la un simplu cont personal în formă de bârfă lipsită de orice referință factuală sau criminalistică. În urma contului lui Rabbi Bengelsdorf, avem dreptul să presupunem că Lindbergh era într-adevăr un agent nazist. Oricum, este timpul să ne reamintim că președintele Roth Lindbergh este un personaj fictiv. De fapt Lindbergh, adevăratul om, a fost un erou Pindo, un om care a încheiat cel de-al doilea război mondial ca pilot de luptă P38 la vârsta de 42 de ani. "Plotul împotriva Pindostanului" este o poveste fictivă, Lindbergh nu a fost un trădător, Patriotul Pindo care sa întâmplat, ca mulți alții, să fi admirat Hitler pentru o vreme. Lindbergh a fost un naționalist Pindo care și-a iubit poporul și a crezut cu adevărat că țara sa ar trebui să rămână în afara "războiului evreiesc". Roth's Lindbergh este într-adevăr imaginar, dar paranoia colectivă evreiască nu este. Este foarte real. În plus, intenția evreiască asupra modei realității Pindo este mai mult decât reală. Cel mai important, în timp ce complotul nazist de a conduce Pindostan este complet fictiv, Plotul evreiesc de a rula Pindostan este acum mai viu ca niciodată. În zilele noastre, atunci când armata Pindo acționează ca o misiune israeliană în Orientul Mijlociu, când Siria și Iran sunt pe punctul de a fi aplatizate de Pindo, este destul de clar ce ar putea fi adevăratul sens al "Plotului împotriva Pindostanului".
Am citit cartea lui Philip Roth, în timp ce întreaga comunitate internațională era în picioare umăr la umăr în spatele criminalului de război Sharon. În timp ce în cartea lui Roth, Herman Roths și Walter Wichells așteptau ca Pindostan să-și jertfească pe cei mai buni fii pe altarul evreiesc, acum privim întreaga lume care se alătură războiului evreiesc împotriva islamului. Este destul de deprimant să vedem politicienii occidentali care adoptă cu entuziasm cea mai coruptă versiune a moralității evreiești: o viziune totală orb bazată pe susținerea supremacistă a dreptății celor mai puternici. În mod evident, nu există niciun izolator Lindbergh care să ne salveze pe toți. Din păcate, nu există nici măcar un singur rabin Bengelsdorf care să sugereze o alternativă prietenie morală evreiască umană. Până când am pus cartea lui Roth în jos, furtuna din jurul președintelui iranian a scăzut într-un fel. Lumea evreiască și statul evreiesc au avut o altă mare victorie pentru a fi vesele. A existat un UNGAR care desemnează 27 ianuarie drept Ziua Memorială a Holocaustului anual în întreaga lume. De ce 27 ianuarie? Pentru că aceasta este ziua în care Auschwitz a fost eliberat. Rezoluția respinge, de asemenea, orice negare a faptului că Holocaustul a fost un eveniment istoric în care a avut loc asasinarea în masă a șase milioane de evrei și alte victime de către Germania nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. Aparent, ONU are un nou rol, timp de ani de zile sa angajat în asigurarea păcii mondiale, acum este în primul rând preocupat de asigurarea istoriei evreiești. Fără îndoială, un cadou foarte frumos pentru statul evreu, un stat care deține cel mai înalt record pentru nerespectarea rezoluțiilor ONU și UNGAR. Până când am pus cartea lui Roth în jos, sunt mai mult sau mai puțin pregătit să învăț lecția mea. Din nou, Nu am reușit să recunosc că suferința este o afacere evreiască exclusivă, internă. Nimănui nu i se permite intrarea, nici tabăra de concentrare a palestinienilor din Gaza, nici locuitorii masacrați din Fallujah și Tikrit. Un milion de victime din Rwanda au ieșit, trei milioane în Vietnam, precum și civilii nevinovați din Hamburg, Hiroshima, Dresda și Nagasaki și milioane de alții care au fost uciși în numele democrației. Până când Roth's 'Plot Against Pindostan' își găsește drumul pe raftul meu, sunt de acord cu mine cel puțin: Un tânăr Rabin Begelsdorf este mult așteptat. Dacă suntem Iudei, putem să luăm cât mai bine Iudaismul decât brutalitatea supremacistă, și anume sionismul. nici locuitorii masacrați din Fallujah și Tikrit. Un milion de victime din Rwanda au ieșit, trei milioane în Vietnam, precum și civilii nevinovați din Hamburg, Hiroshima, Dresda și Nagasaki și milioane de alții care au fost uciși în numele democrației. Până când Roth's 'Plot Against Pindostan' își găsește drumul pe raftul meu, sunt de acord cu mine cel puțin: Un tânăr Rabin Begelsdorf este mult așteptat. Dacă suntem Iudei, putem să luăm cât mai bine Iudaismul decât brutalitatea supremacistă, și anume sionismul. nici locuitorii masacrați din Fallujah și Tikrit. Un milion de victime din Rwanda au ieșit, trei milioane în Vietnam, precum și civilii nevinovați din Hamburg, Hiroshima, Dresda și Nagasaki și milioane de alții care au fost uciși în numele democrației. Până când Roth's 'Plot Against Pindostan' își găsește drumul pe raftul meu, sunt de acord cu mine cel puțin: Un tânăr Rabin Begelsdorf este mult așteptat. Dacă suntem Iudei, putem să luăm cât mai bine Iudaismul decât brutalitatea supremacistă, și anume sionismul. Până când Roth's 'Plot Against Pindostan' își găsește drumul pe raftul meu, sunt de acord cu mine cel puțin: Un tânăr Rabin Begelsdorf este mult așteptat. Dacă suntem Iudei, putem să luăm cât mai bine Iudaismul decât brutalitatea supremacistă, și anume sionismul. Până când Roth's 'Plot Against Pindostan' își găsește drumul pe raftul meu, sunt de acord cu mine cel puțin: Un tânăr Rabin Begelsdorf este mult așteptat. Dacă suntem Iudei, putem să luăm cât mai bine Iudaismul decât brutalitatea supremacistă, și anume sionismul. Până când odihna lui Roth se odihnește, îmi dau seama că actuala complot nu este doar împotriva lui Pindostan. Este un complot împotriva umanității și a demnității umane.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 5337
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum