OPOZIŢIA EMASCULATĂ

In jos

OPOZIŢIA EMASCULATĂ

Mesaj Scris de Admin la data de Joi Mai 31, 2018 9:39 am

Neputințele și tarele opoziției
Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea.
 
Avem oare vreo șansă să scăpăm de Guvernul Dăncilă sau suntem condamnați să-l suportăm până în 2020 (a se citi douăzeci-douăzeci!), acceptând ca România să fie transformată într-un mega-Teleorman, tot mai îndepărtat de UE, dacă nu de jure, sigur de facto? Dacă vrem să evităm această perspectivă, înlăturarea cuplului malefic Dragnea-Dăncilă și a majorității toxice pe care se bazează devine imperios necesară. Logic și ușor de demonstrat, dar aproape imposibil de realizat, dacă ținem cont de realitatea dură din tabăra opoziției, și poate chiar contraproductiv, dacă aplicăm grila logicii politice pragmatice, care nu este aceeași cu aceea a interesului național.
 
Recentele evoluții de pe scena politică par, la prima vedere, să sugereze că s-ar pregăti un asalt decisiv asupra majorității PSD-ALDE: Ludovic Orban a destabilizat serios conducerea PSD, înaintând o plângere penală împotriva premierului Dăncilă, PNL pregătește o moțiune de cenzură, iar ofensiva lui Victor Ponta, care recrutează nemulțumiți din PSD pentru Pro România, ar putea amenința majoritatea PSD-ALDE. În privința UDMR și a minorităților, știm că sunt întotdeauna dispuse să-și negocieze (la sânge) sprijinul pentru orice combinație politică. Visătorii pot spera că președintele Klaus Iohannis lucrează în culise la un plan pe aceste coordonate, care să salveze președinția de căderea în irelevanță și România de „ciuma roșie“. Deși ușor idealist, scenariul de mai sus nu ar fi chiar fantezist, dacă ar exista voința politică necesară pentru a salva țara de la un dezastru cert. Singura problemă este că el este deja dinamitat din interiorul opoziției, de către adversarii lui Ludovic Orban din PNL și de către Traian Băsescu, devenit, din păcate, șeful „cârtițelor“ lui Dragnea în tabăra opoziției.
 
Oricât s-ar strădui liderul PNL să ne convingă că în partidul său domnește armonia și nimeni nu-i cere scalpul, declarațiile ostile ale prim-vicepreședintelui Ilie Bolojan și ale liderului senatorilor PNL Iulian Dumitrescu față de plângerea penală cu care a fost deranjată Viorica Dăncilă au fost publice, ca și votul domnului Dumitrescu împotriva lui Orban la ședința Biroului Executiv al partidului. Potrivit presei, nucleul USL-ist din PNL nici nu moare, nici nu se predă, ci execută dispozițiile de zădărnicire a oricărei inițiative anti-PSD. Înainte să salveze România de flagelul Dragnea-Dăncilă, Ludovic Orban este deci nevoit să-și salveze propria piele. Critici vehemente la adresa inițiativei domnului Orban au venit și din partea lui Traian Băsescu, secondat și de alți lideri ai PMP, deși domnul Băsescu însuși a aplicat metoda plângerii penale pentru a-l suspenda pe Teodor Atanasiu din funcția de ministru al Apărării în Guvernul Tăriceanu. Ce interes are liderul unui partid de opoziție să-i scape pielea marionetei lui Dragnea? - te întrebi uimit. Poate doar dorința de a colabora în continuare cu PSD pentru a demola statul de drept și a-și salva fiica și prietena. Aceasta ar explica și poziția sa contradictorie față de opoziție: pe de o parte, atacă frontal PNL, chemându-i pe foștii PDL-iști să i se alăture în PMP, iar în propoziția următoare militează pentru o alianță a opoziției în perspectiva alegerilor europarlamentare de anul viitor. Dar cine s-ar alia cu propriul călău? O coaliție de guvernare post-Dăncilă între PNL, USR și PMP pare așadar de-a dreptul indezirabilă. Și unde mai punem la socoteală că o asemenea coaliție ipotetică ar trebui să țină cont și de pretențiile lui Victor Ponta, pentru că, fără dizidenții săi, nu există nicio șansă ca moțiunea de cenzură să treacă.
 
Să admitem însă, de dragul demonstrației, că s-ar putea crea o coaliție politică anti-Dragnea, că moțiunea de cenzură ar trece și că la Palatul Victoria s-ar instala un nou guvern, care nu are cum să nu fie mai competent decât actualul Executiv. Până la urmă, și incompetența are limitele ei, pe care Dăncilă & co. le-au atins fără efort. Acest nou guvern ar avea sarcina imposibilă de a opri dezastrul economic fără a bloca însă creșterile de pensii și salarii în administrație. Dacă ar face-o, ar pierde sigur alegerile din 2020, ceea ce niciunul dintre partidele componente nu ar risca. Salvarea României de PSD-ALDE ar fi deci contraproductivă din punct de vedere pragmatic. Mult mai practic ar fi, sau cel puțin așa cred politicienii opoziției și probabil însuși președintele Iohannis, să menții vie nemulțumirea electoratului anti-PSD și să lași PSD-ALDE să desăvârșească dezastrul pe care l-au demarat, în speranța că astfel victoria în alegeri va fi mai ușor de obținut. Strategie clasică, care nu ține însă cont de faptul că electoratul ar putea considera opoziția fie complice la acest dezastru, fie incapabilă să se opună PSD. Incapacitatea PNL de a crește în sondaje sugerează, de altfel, că electoratul nu percepe acest partid ca pe o alternativă reală la PSD.
 
Tarată de trecutul USL-ist al PNL și de agenda pro-PSD a lui Traian Băsescu, opoziția nu are acum forța să salveze România de ofensiva lui Dragnea. Într-o variantă ideală, PNL ar trebui să folosească următorii doi ani pentru a-și alunga demonii USL-iști și pentru a construi, împreună cu USR și, eventual, cu echipa lui Cioloș, o alianță credibilă și un program coerent de guvernare cu care să convingă electoratul anti-PSD în 2020, ca să scăpăm odată pentru totdeauna de „soluțiile imorale“ și de coalițiile de strânsură improvizate de dragul unui iluzoriu rău mai mic. Am reuși astfel, măcar în ceasul al doisprezecelea, un lucru bine făcut, ca să nu ajungem un lucru de rușine.
 
Tripleta Dragnea-Udrea-Băsescu împotriva justiției
Următoarea perioadă ar putea rămâne în istorie drept cea în care sistemul de justiție din România a capitulat în fața unor politicieni corupți. Tripleta Dragnea-Udrea-Băsescu luptă direct sau prin interpuși pentru a îngenunchea justiția. Ei sunt vârful de lance al momentului, dar în spatele lor se află tagma jefuitorilor.
 
Marți, 29 mai, Înalta Curte ar trebui să pronunțe decizia definitivă în dosarul angajărilor fictive în care Liviu Dragnea este acuzat de instigare la abuz în serviciu în Dosarul „Bombonica“ și în care DNA a cerut o condamnare de șapte ani și jumătate de închisoare. Dacă judecătorii Curții Supreme îl găsesc vinovat, Dragnea ar putea merge la închisoare, ceea ce ar fi finalul său politic, dar și al epocii care îi poartă numele.
 
Având în vedere probele, o condamnare poate fi cu greu evitată. Poate de aceea judecătorii tot amână decizia finală. Amânările cumpără timp, dar nu rezolvă problema. Ca să scape însă definitiv de o condamnare, Dragnea are două soluții la îndemână. Prima este să schimbe legea, ceea ce îi stă în putere să facă. Cum precedenta tentativă, Ordonanța 13, a eșuat, a trecut la modificarea legii penale, în care a fost introdus pragul pentru abuzul în serviciu de 50.000 de euro, numai că până la promulgare rămâne fără timp. Cealaltă soluție posibilă este să anuleze probele de la dosar, dar pentru asta ar trebui să demonstreze că acestea au fost strânse ilegal și să-i convingă pe judecătorii ÎCCJ în acest sens. De aici presiunile la care sunt supuși judecătorii prin campania de propagandă împotriva protocoalelor semnate de DNA cu SRI. Problema cu care se confruntă însă Dragnea este că nicio instanță nu a declarat că protocoalele sunt ilegale, așa cum susțin el și acoliții pe la toate televiziunile. Or, în această situație, Dragnea încearcă să demonstreze că, prin colaborarea dintre DNA și SRISRI a efectuat acte de urmărire penală, ceea ce Legea de organizare a SRI (14/1992) interzice în mod explicit la articolul 13. Nici acest lucru nu a fost dovedit, pentru că simplele afirmații ale unor inculpați sau jurnaliști nu țin loc de probe. Ca atare, presiunile politice și mediatice asupra judecătorilor rămân singura sa armă.
 
În acest punct, Dragnea primește o mână de ajutor de la Băsescu, fostul președinte fiind implicat până la gât în tentativa disperată de a o scăpa pe Elena Udrea de o condamnare definitivă în Dosarul „Gala Bute“. Situația celor doi este din multe puncte de vedere similară. Udrea a fost deja condamnată în primă instanță la șase ani de închisoare și așteaptă în Costa Rica verdictul final pe 5 iunie, la o săptămână după Dragnea. Cum aproape toți apropiații săi implicați în dosar au primit condamnări fie cu suspendare, fie cu executare, Udrea are șanse mici să beneficieze de o achitare. La fel ca în cazul lui Dragnea, singura ei șansă este anularea probelor. Într-una dintre ședințele precedente, judecătorii ÎCCJ au cerut DNA lămuriri privind implicarea SRI în dosar și, pe 8 mai, DNA a trimis un răspuns în care susține că solicitările adresate SRI nu au fost făcute în baza protocolului, ci în baza legilor. Este vorba de aceeași Lege 14, articolul 14, care afirmă că SRI are obligația să colaboreze, printre alte instituții, cu Ministerul Public, dar DNA face precizarea că interceptările obținute pe mandat tehnic nu au fost reținute în rechizitoriu. În schimb, au fost utilizate informațiile obținute pe mandat de siguranță națională în baza articolului 21 din Legea 535/2004 privind combaterea terorismului, articol abrogat în 2013. Avem de-a face aici cu o nebuloasă juridică îngroșată și mai mult de decizia CCRde a scoate corupția din rândul amenințărilor la adresa siguranței naționale. Problema aici este dacă probele obținute prin mandat de siguranță națională rămân valabile în dosarele care nu au fost încă soluționate prin hotărâre definitivă, știind că deciziile CCR se aplică, teoretic, numai pentru viitor.
 
Ca să facă lucrurile și mai dificile, Băsescu, într-un gest demn de un fost șef de stat, a prezentat la televiziuni și apoi în Senat fragmente dintr-o notă strict secretă care i-ar fi parvenit și în care se vorbește despre o informare a SRI-ului care ar viza Gala Bute. Cel puțin așa susține Băsescu. Informarea ar fi fost făcută „în temeiul legii, al protocolului de cooperare și al planului de cooperare“, ceea ce ar dovedi că DNA a mințit în răspunsul trimis ÎCCJ. Mai mult, Băsescu a trimis documentul la Comisia SRI, fapt care a determinat Înalta Curte să emită un comunicat pe 25 mai în care, practic, denunță o posibilă imixtiune a Comisiei SRI într-un dosar aflat pe rol.
 
Al treilea eveniment crucial intervine chiar a doua zi după termenul final în cazul Dragnea, când CCR trebuie să se pronunțe asupra pretinsului conflict constituțional generat de refuzul șefului statului de a o revoca pe Laura Codruța Kövesi. Dacă CCR îi dă dreptate ministrului Toader și îl reduce pe președinte la o mașină de semnat hârtii, atunci putem spune că independența procurorilor a luat sfârșit. Numirile și revocările din funcțiile de procurori șefi vor fi pentru totdeauna la cheremul politicienilor, indiferent de partid.
 
Într-o altă viață, Băsescu declara că „judecătorii au atâta independență câtă își iau singuri“. E timpul ca judecătorii Înaltei Curți și cei ai CCR să reziste presiunilor, tentațiilor și meschinăriilor și să își ia toată independența pe care le-o permite legea, pentru că altfel vor rămâne fără ea.
 
"Ăsta e rezultatul la “mă piș pe el de vot”. E rezultatul la “toți sunt la fel”. E rezultatul unei schizofrenii sociale, care ne-a făcut să credem în idioțeniile alea cu “dracu s-o ia de țară!”, “lasă, că eu mă descurc”, “merge și așa”. E rezultatul ochiului închis la toate jafurile lor, la toate hăhăielile la care am asistat cu gurile căscate, la toată tăcerea lor, când noi ne omoram viețile în stradă. E rezultatul credințelor tâmpite că Dragnea ne scapă de Ponta, că Ponta ne scapă de Dragnea, că PSD-iștii ăia sunt mai buni ca PSD-iștii ăilalți.
Ăsta e rezultatul pentru acel “am decis să mai dau PSD încă o șansă” (“Vai, dar altă soluție nu avea! Îl suspendau pe președinte, n-avea dreptul, ne duceam dracu”. Aha, sigur, acum nu-l mai pot suspenda, nu? Acum nu ne mai ducem dracu’) E rezultatul unui referendum pe justiție pe care-l ținem la saltea de un an și ceva.
Ăsta e rezultatul a zeci de ani de blaturi în politică. Zeci de ani în care noi, milioane de oameni, n-am fost în stare să strunim o bandă de animale politice, care și-au bătut joc de noi. Și nu și-au bătut joc de noi pentru că au putut, ci pentru că noi, milioanele, i-am lăsat să își bată joc de noi."
Ce spune CCR e că legea nu mai e lege în țara asta. Nu contează că președintele are dreptul legal să refuze propunera ministrului Justiției de revocare a șefului DNA. Nu contează nici că CSM, garantul independeței justiției, are un cuvânt de spus (chiar și așa, consultativ) în această procedură. Vine CCR și zice că toate astea-s vrăjeli și inventează un conflict între puteri. De fapt, tot ce contează e ca CCR, sluga PSD, să îi dea dreptul ministrului Justiției, tot sluga PSD, să revoce orice procuror-șef de la DNA, Parchetul General, DIICOT și să pună în locul lor tot niște slugi PSD, evident.
By Ramona Ursu
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 4933
Data de înscriere : 05/11/2012

Vezi profilul utilizatorului http://amintiridespreviitor.forumgratuit.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum