ROMÂNIA STAT EȘUAT

Scris de **Admin** Mier Iul 04, 2018 11:08 am

https://www.estebine.ro/romania-stat-esuat/

Citeam mai devreme că România este un stat eșuat. E o copilărie. Eu am senzația că am pornit de la o premisă greșită atunci când m-am așteptat de la România să fie sau să devină un stat democratic, de drept, etc.. Îmi dau seama acum că e o copilărie să aștepți dreptate și egalitate de la părți cu care ești în conflict, să aștepți să fii protejat de lege și de autorități, să speri că regulile care ți s-au prezentat sunt cele corecte și după care joacă toată lumea. Cred că cel mai tare ne păcălește sistemul de educație care ne minte și ne îndoctrinează de mici că, dacă vom fi niște drone ascultătoare, vom trăi bine și vom merita ce ni se oferă. Orice societate poate colapsa ușor atâta vreme cât interesele diverselor categorii nu mai corespund deloc între ele. Separația puterilor în stat contează atâta vreme cât puterile sunt în conflict de interese, nu și atunci când interesele lor sunt aliniate perfect împotriva noastră, a celor fără putere. Orice colaps, revoluție sau orice regim politic represiv arată că oamenii legii și forțele desemnate să apere societatea civilă se vor adapta întotdeauna ca să slujească interesul personal. Pe viață și pe moarte, între dreptatea ta și dreptatea altuia, contează doar învingătorul. Primează instinctul de supraviețuire. Ne bazăm pe promisiuni deșarte.Uitându-mă în jur, îmi dau seama că suntem încă într-o perioadă feudală doar că mai bine mascată și comunicată mediatic ceva mai elegant. Scopul nu este să trăim bine, ci să fim profitabili. Suntem în continuare iobagi neputincioși, șerbi. Le muncim pământurile ca să le plătim dijmă, doar că acum avem acces la trepanare ieftină prin media, prin consum și printr-un confort condiționat de cooperarea noastră totală cu stăpânirea. Plătim taxe complet nejustificabile logic, economic sau moral, muncim o viață întreagă unde și după cum ni se dă voie, trăim prin grația statului sau a unor corporații care se îmbogățesc incomensurabil pe spinarea noastră. Atunci când vrem să mai slăbim lanțurile, stăpânii asmut potera pe noi. Atâta doar că au înlocuit paloșul, arbaletele și arnăuții cu tunurile cu apă, cu mascații și cu sprayul paralizant. Asta pentru că e mai profitabil să schilodești decât să omori. E mai eficient pentru producție când victimele se vindecă și se întorc la treabă.Atunci când nu ne pun la muncă cu forța, amenințându-ne cu rate bancare, cu sărăcia, cu războiul, cu falimentul, cu crize economice și cu executări silite, ne restrâng drepturile și libertățile. Ne fac țarcurile din ce în ce mai mici. Legile se adaptează, polițiile se conformează și sclavii biciuiesc ascultători alți sclavi. Fiecare trage jarul pe turta lui. E natura umană. E de-a dreptul ridicol cum am ales să ignor atâția ani un aspect atât de evident al vieții moderne. E dovada că ne place să trăim în capul nostru și să ne mințim singuri. Democrația este o iluzie atâta vreme cât candidații sunt desemnați tot de cei puternici, dintre cei puternici, iar deciziile se iau din spatele ușilor închise, într-o pătură socială la care are acces doar 1% din populația planetei. Despre ce putere a poporului vorbim? Care popor?Băiatul ăla care a murit după ce a strâns banii de transplant a pățit același lucru. A crezut că stăpânii vor face așa cum ne-au promis, a sperat că regulile sunt pe bune și pentru toată lumea. A crezut că dreptatea nu este o iluzie, un basm de adormit rațiunea pulimii, dar este fix asta: un basm. Omul a fost lăsat să moară și nu a păsat nimănui, pentru că acolo sus, la vârful lanțului trofic, nu e nimeni căruia să-i pese vreodată de altceva decât de propria supraviețuire. Asta e magia birocrației. Când transformi oamenii în hârtii, ți-e foarte ușor să-i bagi la tocător și să-i arunci la gunoi. Așa, când sângerează la un metru de tine, e foarte greu să îi ignori. E imposibil să nu-i percepi când simți cum putrezesc lângă tine, cum vaietă și cum se sting pe picioare. Dar un munte de dosare poate fi ignorat ani de zile, de oricine, fără remușcări. Noi putem ignora și munții de cadavre difuzați la televizor, d-apoi niște hârtii. Darfur ce? Kabul unde? Schimbă canalul!Orice birocrație eficientă, de la ANAF și până la ONU, duce la diluarea responsabilității și face ca nici un om anume să nu poată fi tras în mod direct la răspundere. E același principiu după care funcționează orice sistem guvernamental și orice corporație multinațională. E motivul pentru care nu poți niciodată să discuți la obiect cu nimeni, subalternii nu știu atribuțiile șefilor, sucursalele nu comunică între ele, iar departamentele nu știu atribuțiile altor departamente. De asta nici o misiune nu este îndeplinită niciodată de un singur departament. Responsabilitatea trebuie să treacă din punctual în general, iar faptele din concret în abstract. Toate crimele sunt acoperite atunci când de vină este sistemul, toți pentru tot, nu unul pentru ceva. Atunci sunt acoperiți și, după cum se vede, pe planeta asta toate companiile și toți cei puternici sunt mereu acoperiți, orice ar face.

Pentru cei ajunși la vârf suntem forță de muncă, carne de tun, fătătoare și fertilizatori, hrană, vaci de muls, dar niciodată oameni. Din când în când mai deschid și ei cărțile și mai primesc o mână de norocoși în rândurile lor. Asta dacă sunt la fel de psihopați și neoameni ca ei. De altfel, se și vede. Cu rare excepții, cum ajunge unul mai sus, devine de nerecunoscut. Capătă fără să-și dea seama același discurs și aceeași psihopatie. Pentru că el de fapt așa era, așa visa, doar că nu avusese oportunitatea până atunci. Cineva spunea că puterea corupe și puterea absolută corupe absolut. Regula asta se aplică peste tot în lume, nu numai la noi.România nu este un stat eșuat. Nu încape discuție. El nu avea cum să eșueze din cauza corupției, a unor condiții politico-economice sau a unor infractori din clasa politică. Nu este un stat eșuat pentru că oamenii încă nu înțeleg unde trăiesc și cum. Au sperat la ceva ce nu a existat niciodată. România nu a fost niciodată o republică democratică, decât în acte. Suntem de sute de ani același voivodat feudal, doar că mai mic sau mai mare, în funcție de ce trădători s-au mai instaurat pe la noi. Că am avut cneaz, voievod, pașă, rege sau președinte. Că am fost sub orânduirea turcilor, a grecilor, a țarilor, a austriecilor, a comuniștilor sau democraților, țara noastră nu s-a schimbat niciodată. Doar a evoluat tehnologic odată cu timpurile. România este un stat cât se poate de performant și extrem de propice pentru conducătorii ei. Lucrurile merg brici. Suntem de invidiat pentru toate celelalte feude.Avem boieri și iobagi, nobili și șerbi, avem sclavi a căror existență este camuflată prin legislație. Nu suntem liberi pentru că drepturile noastre sunt la bunul plac și dispoziția unei pături sociale intangibile și deasupra oricărei legi. Drepturile noastre se aplică intermitent și discreționar.

Este epoca orwelliană a ”newspeak” și ”doulbethink”. Într-o astfel de societate nu poți fi liber și nici nu era menit să fii liber vreodată. Cine v-a spus altceva, v-a mințit. Dar nu-i nimic, mai luați un credit! Poate vă trebuie un televizor nou? O mașină? Pe lumea asta nu ești liber nici măcar să mori când vrei tu, demn și în termenii impuși de tine.Viața nu este ceea ce pare și ceea ce ni s-a spus. 1% din populația planetei deține peste jumătate din averea acesteia. Bogații planetei fură bugetele unor națiuni și nu plătesc niciodată. Și dacă plătesc, fac pușcărie câte șase luni, undeva pe un litoral. Sclavii primesc pedepse serioase, ani grei pentru cinci dolari sau două pâini. Nouă ne este furată viața pentru fapte minore, în timp ce legiuitorii care ne-au condamnat rad mii de vieți pe fața pământului, dintr-o simplă apăsare de buton. Ce stat s-ar putea declara de drept atunci când bombardează milioane de civili, de femei și copii? Care dintre națiuni se poate numi de succes? Națiunile europene care au ajuns unde sunt subjugând și exploatând nemilos cele mai sărace națiuni din Africa și Asia? Autorii marelui jaf african – Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Marea Britanie? Autorii apartheid-ului și al falimentului african, sponsorii dictatorilor și furnizorii de armament al măcelului popoarelor de culoare? Poate Statele Unite, care umblă cu mâinile murdare de sângele unor popoare întregi și mutilează destinele a două continente pentru o stabilitate economică precară și un preț mai decent la pompă. Rusia? China? Am senzația că facem o gravă confuzie între succes și bogăție, între putere și dreptate.Toate lucrurile astea pe care le prețuim noi sunt iluzii. Legea, ordinea, dreptatea, echilibrul sistemic. Sunt năluci pe care le prindem din zbor și, când deschidem pumnul, nu mai sunt acolo. Pentru că nici n-au fost vreodată. Sunt povești care ne motivează să mișcăm în cușcă, în speranța că se vor adeveri, spre deliciul vizitatorilor care ni le strecoară printre gratii. Ele nu contează, pentru că noi nu contăm și, când realizăm chestia asta, începem să ne agățăm de o justiție divină. De aceea trebuia inventată o formă de legislație dumnezeiască prin care să se pedepsească faptele astea măcar pe lumea cealaltă, dacă aici ele dovedesc mereu că nu contează și nu ne schimbă realitatea cu nimic.În România este care pe care. La fel ca în orice altă parte, doar că la noi lucrurile sunt mai puțin nuanțate și minciunile sunt mai transparente. La noi găinăriile sunt mai evidente pentru că nu ne duce capul și suntem mai săraci, dar atât. Sclavii noștri sunt mai prost tratați decât ai lor. Învingătorii scriu istoria și fac legea. Hoțul neprins este negustor cinstit peste tot… că vorbim de Rockefeller, Murdoch, Saud, Zuckerberg, Buffet, Ortega sau oricine altcineva. Niciun imperiu nu se clădește fără sânge. De ce ar fi Dragnea diferit? De ce ar fi eșuat statul tocmai la noi? Toți fraudează, toți mint și fură, manipulează și păcălesc. Toți profită de sărăcie și debandadă, toți mituiesc și încurajează câte un regim represiv. Au sânge pe mâini, chiar dacă indirect. Diferența este că la ei sunt considerați eroi capitaliști și căpitani de industrie. Își dau premii între ei, bombardează grădinițe și primesc Nobel pentru pace, falimentează națiuni și dau lecții de economie, etc.. Câți au plătit pentru ce au făcut?Adevărul despre Kennedy îl poate spune mai bine America Centrală și de Sud decât manualul american de istorie. Sutele de mii de morți, statele falite, destinele spulberate, dictaturile născute din haos. Adevărul despre Stalin era povestit în gulag. Adevărul despre regimul de la București poate fi observat cu ochiul liber în orice cătun al României și în orice orfelinat, dar nu contează. Oamenii ăia vor suferi, vor muri și vom uita repede ce-a fost. Nu ne izbește, nu ne șochează și nu ne rămâne în memorie pentru că e mai important să supraviețuim noi acum, cum om putea, decât să supraviețuiască adevărul peste o sută de ani. E natura umană și e menirea noastră ca sclavi… să măturăm în urma trecutului și să-l mai așternem odată ca nou.Nu! România nu este un stat eșuat, este un succes fulminant, doar că niciodată pentru noi, pulimea. Back to work!!!