„De ce a trebuit ca România să interzică negarea Holocaustului de două ori”

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 12:21 pm

http://www.buciumul.ro/2015/07/31/de-ce-a-trebuit-ca-romania-sa-interzica-negarea-holocaustului-de-doua-ori/

Vă invit să citiţi articolul „Why Romania had to ban Holocaust denial twice” , de Adam Taylor (Washington Post), de unde reiese limpede, pentru cei care se mai îndoiau, cine sunt adevăraţii autori ai legii antiromâneşti şi antidemocratice pe care abia a promulgat-o tovarăşul Klaus Iohannis. Neamţul, tot neamţ, cu musca holocaustului pe căciulă, e de înţeles oarecum că s-a supus ordinului venit de la Washington via Tel Aviv (sau Ierusalim, dacă ţineţi). Pe bietul Alexandru Florian, de la Institutul „Elie Wiesel”, de pe lîngă Guvernul Ponta, l-am creditat prea mult, de asemenea; a fost doar un executant şi el, ca şi Crin Antonescu, şi Iohannis. Artizanii sînt cîţiva inşi cu ceva mai mare greutate, care se găsesc şi în „Consiliul Ştiinţific” al Institutului şi care s-au asigurat încă din 27 Mai a.c. că nu vor fi probleme cu această lege. În acest context, nu mă mir nici că plăvanii noştri de parlamentari (să mă scuze excepţiile – dar la vot nu s-au văzut) au pocnit şi ei din călcîie la un aşa un lobbyevreiesc, măi.

„De ce a trebuit ca România să interzică negarea Holocaustului de două ori” Foto_presedintie_27_mai_2015%2Bintilnire%2Bevrei

Şi ce vor, în fond, evreii? Să se recunoască faptul că „România a ucis, a ucis, a ucis” – după cum a hotărît Elie Wiesel însuşi. Că România a omorît sute de mii de evrei – nici evreii înşişi nu s-au decis asupra cifrei, care variază între 280.000 şi 600.000, depinde de sursă şi de încrîncenare. De cifrele astea însă depind şi despăgubirile, pe care urmează să le plătim – păi, ce credeaţi, că va scăpa de asta „cea de-a doua ţară după Germania” la numărul de evrei ucişi? Că vinovaţi pentru asta sînt românii în genere, dar mai ales mareşalul Antonescu (evreii care arată că acesta a salvat sute de mii de evrei, în timpul celui de-al doilea război mondial, sînt puşi la colţ de coreligionarii lor mai sceptici, care nu-l cred pe românul cu pricina atît de inimos) şi, desigur, legionarii. Las că legionarii n-au fost la putere decît patru luni, 14 septembrie 1940 – 21 ianuarie 1941, şi atunci într-un guvern în care jumătate erau oameni numiţi de generalul Antonescu, şeful guvernului (care, apropo, n-a fost nici legionar, nici nazist, nici fascist, a fost filofrancez, dar a trebuit să slujească ţara, aşa cum s-a priceput). Las că atît cît au împărţit guvernarea cu generalul Antonescu, legionarii n-au apucat să facă mare lucru, ci numai aşa, cîte ceva pe ici, pe colo, cum a fost, bunăoară, primul teatru evreiesc de stat, Baraşeum. Las că legionarii înfundau puşcăriile din România sau lagărele din Germania (cei care au scăpat de furia lui Antonescu, care i-a alungat de la putere), ori luptau pe frontul de Est, în linia întîi (o formă de reabilitare propusă de Antonescu), pe cînd în ţară se implementau legi contra evreilor. Dar e musai să fie condamnaţi pe veci şi legionarii.

Şi ce mai vor evreii? Păi să se scrie istoria numai după dictarea lor. Ăsta a fost bun, ăsta a fost rău, evenimentele s-au întîmplat aşa şi nu aşa (bunăoară „masacrul de la abator”, care s-a dovedit de mult, cu probe solide, un fals odios). Să nu mai aibă nimeni libertate de opinie, nici de cercetare. Să primim în plic toţi ce să gîndim, ce să spunem, ce să facem. Frumos, democratic.

În fine, dar nu chiar la urmă, evreii vor ca românii să nu mai aibă repere culturale. Abia îi recuperasem pe alde Eliade, Cioran, Noica, Ţuţea, Nae Ionescu, Radu Gyr şi atîţia alţii, pe care tovarăşii de ideologie ai onorabililor simbriaşi de la Institutul Wiesel (plătiţi din banii noştri şi ei, ca şi înaintaşii) ne-au învăţat, vreme de 45 de ani, că au fost criminali legionari. Acum trebuie să facem stînga-mprejur şi să acceptăm noul-vechi adevăr ideologic: nu avem, domne, ce învăţa de la aceşti ticăloşi, faţă de care avem un singur drept şi o singură datorie, aceia de a-i scuipa.

Desigur, ni se desfiinţează şi reperele eroice de sub comunism, ca să nu credem cumva că am avut şi noi demnitate, ca neam, măcar prin cîţiva viteji, precum Ion Gavrilă – Ogoranu, Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu, Petru Baciu, Gheorghe Unguraşu, Gavril Vatamaniuc, Spiru Blănaru, Ion şi Cristea Paragină, lideri ai grupurilor de rezistenţă armată anticomunistă, dar, vezi bine, şi legionari.

Nu, nici la repere duhovniceşti nu mai este liber. Sfinţii închisorilor, în majoritate foşti legionari, să facă bine şi să coboare din icoane, din racle şi din inimile noastre, înapoi în gropile comune, să-şi tragă pămîntul peste ei, fără să lase nici o urmă, să le uităm numele şi minunile, iar dacă-i pomenim, să o facem numai pentru a-i ponegri. Că aşa le stă bine sfinţilor, să fie martirizaţi pînă la A Doua Venire.

Deci, după cum vedeţi, evreii au dorinţe rezonabile. Au ei vreo vină că vor, cer şi presează pentru ca pretenţiile lor să intre într-o lege pe teritoriul românesc? Nu. Sau au atîta cît ar putea avea cuceritorul care îţi asediază cetatea. Poţi să-i găseşti acestuia vină, cînd oameni din cetate îi dau drumul pe poarta mare?

Trădarea, dragi prieteni, este marea problemă a noastră, a românilor. O problemă mare cît istoria noastră. Şi devine cu atît mai mare cu cît trădătorul nu se teme nici de pedeapsa celor pe care i-a trădat, nici de o realitate confirmată istoric: de trădător te foloseşti, dar nu-l iubeşti şi nici nu-l cruţi.

sursa: Blogul lui Claudiu Târziu

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 12:26 pm

http://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2015/07/27/why-romania-had-to-ban-holocaust-denial-twice/
&
https://sites.google.com/site/cevaabsurd/why-romania-had-to-ban-holocaust-denial-twice

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 12:46 pm

http://www.napocanews.ro/2015/08/logica-razboiului-civil.html

Cu certitudine, noua lege împotriva legionarismului, promulgată cu o săptămână în urmă, marchează trecerea României într-o nouă etapă istorică, după libertatea care – trebuie să recunoaştem – a caracterizat cei 25 de ani trecuţi de la căderea comunismului.

Este clar că intrăm într-o nouă paradigmă social-politică, chiar dacă aceasta va presupune o tranziţie deloc scurtă. Spun asta nu ca urmare a interzicerii în sine a manifestărilor de tip legionar, ci pentru că noua lege încalcă în mod brutal, pentru prima oară de la Revoluţie, drepturi şi libertăţi fundamentale, care altminteri constituiau fundamentul sacru al democraţiei de tip occidental. Până şi oamenilor de ştiinţă, istoricilor, li se impune acum modul în care operele lor ar trebui să reflecte rezultatele cercetărilor . Or, istoria recentă ne învaţă că genul acesta de legi face parte din simptomatologia ce precede instaurarea oricărei forme de totalitarism.

Din nefericire, după aproape un sfert de secol în care românii învăţaseră să deprindă toleranţa, spiritul dezbaterii libere şi pluralismul de idei, Parlamentul şi apoi Preşedintele României, prin promulgare, readuc societatea românească în logica războiului civil de care, în urmă cu 25 de ani, cu greu ne străduiam să ne desprindem.

Nu sunt primul care sesizează că legea de modificare a OUG 31/2002 poartă amprenta gândirii din stenogramele secrete aflate în spatele legislaţiei represive a anilor 1950, epoca cele mai crunte terori comuniste. A observat-o istoricul Marius Oprea, care a şi expus magistral principalele tare nedemocratice ale legii, a făcut-o cu probitate profesională profesorul Troncotă, a făcut-o şi venerabilul Radu Ciuceanu. Nu voi insista deci asupra acestui aspect.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul că, în realitate, ideologia comunistă exportată de URSS în toate ţările – indiferent de reuşita instaurării unui regim comunist – s-a grefat pe o logică pe care eu aş numi-o logica războiului civil. Este logica instigării unor segmente sociale şi politice împotriva altora, declarate a priori drept „duşmani ai poporului”, „reacţionari”, „exploatatori” şi, mai ales, „fascişti”… Care, desigur, trebuiau lichidate în numele reuşitei revoluţiei, conform tezelor bolşevice.

Începând cu Rusia în 1917, continuând cu Ungaria în 1919, apoi cu Spania (1936-39) şi încheind cu uriaşa hecatombă roşie ce a cuprins jumătate de Europă şi a treia parte a globului, ca urmare a victoriei URSS în cel de-al doilea război mondial, fără nicio excepţie, pretutindeni a fost folosită aceeaşi paradigmă socială: războiul civil. Pretutindeni, categoriile sociale aparţinând elitelor şi clasei de mijloc, tot ceea ce reprezenta capacitate de conducere, iniţiativă şi motor social-politic, a fost îngropat în închisori şi lagăre de muncă, atunci când nu s-a procedat, mai simplu, la execuţii colective încheiate morbid în uriaşe gropi comune. Dar fiecare genocid a fost precedat de o legislaţie ce a conferit criminalilor justitificarea (aparent) legală a atrocităţilor lor.

România nu făcut excepţie. După instaurarea regimului comunist, simulacrul parlamentar intitulat pompos Marea Adunare Naţională a legiferat sute de acte normative care au împărţit societatea românească în două, după bunul plac al komisarilor trimişi de Moscova la Bucureşti: clasa muncitoare şi respectiv toţi ceilalţi – duşmanii de clasă, reacţiunea, cei ce trebuiau să dispară. Şi au urmat aproape două decenii de război civil, căci exact asta s-a întâmplat în România dintre 1945 şi 1964. Iar zonele cele mai fierbinţi ale acestui război civil s-au aflat pe crestele Carpaţilor, acolo unde mai bine de un deceniu s-a desfăşurat cea mai viguroasă rezistenţă armată din toate ţările Europei de Est. Sigur, tot război civil se cheamă şi ceea ce a urmat lui 1965, dar numai o formă light, cu una din tabere învinsă şi resemnată undeva la marginea „societăţii socialiste”.

De remarcat că legionarii au reprezentat întotdeauna, în logica comuniştilor, cel mai redutabil adversar. Şi asta nu doar ca urmare a numărului, spiritului excepţional de organizare şi sacrificiu, ori experienţei lor subversive şi paramilitare. Cât mai ales datorită anticomunismului lor total, elementul promordial al ideologiei lor. Acelaşi element contând şi în decizia administraţiilor occidentale, atunci când au acceptat, în înţelegere cu Horia Sima, să recruteze voluntari legionari, pe care să-i paraşuteze în România ocupată de soviete, în cadrul acţiunilor de sondare a posibilitaţii unui război de eliberare a Europei de Est.

Atenţia primordială acordată legionarilor de către comunişti este reflectată de documentele aflate în arhivele fostului regim totalitar. Un singur exemplu este relevant. Pentru urmărirea lui Ion Gavrilă Ogoranu, liderul rezistenţei armate din Munţii Făgăraşului, Securitatea a întocmit nu mai puţin de 119 volume, cuprinzând peste 50000 file, depăşind cu mult chiar şi pe liderul opoziţiei politice, Iuliu Maniu.

Şi, revenind la logica războiului civil, nu putem să uităm de ultima zvâcnire a acestui spirit diabolic al învrăjbirii interioare, cel din iunie 1990. Ca o sinistră coincidenţă, şi atunci, cei arătaţi poporului pe post de sperietoare şi vinovaţi de tot răul din ţară, au fost tot legionarii. Neocomunistul Iliescu şi uneltele sale nu s-au sfiit să declare fenomenul Pieţei Universităţii drept „rebeliune legionară”, cerând unor mase abrutizate de propaganda mincinoasă întinsă pe parcusul a 45 de ani, să se ridice împotriva celor denominaţi de preşedinte cu acest apelativ. Şi aici a intrat cam tot ceea ce mişca, de la studenţi, intelectuali, ţărănişti, liberali, negustori ş.a.. Consecinţele le cunoaştem cu toţii.

Uluitor este că, după un sfert de veac în care mentalul colectiv al românilor se debarasase de aceste racile, Parlamentul şi Preşedintele se fac preş, convertind în realitate legislativă un proiect de lege realizat cap-coadă de preşedintele Institutului Wiesel, purtând în fiecare frază frustrările revanşarde ale unui marxist notoriu.

Îmi amintesc cu emoţie de zilele fierbinţi din decembrie 1989, când noile autorităţi, în frunte cu Ion Iliescu, făceau apeluri repetate la „reconciliere naţională”, invocând inclusiv modelul spaniol. Este greu de spus în ce măsură un astfel de fenomen s-a petrecut într-o Românie în care, cu excepţia perioadei 1996-2000, foştii deţinuţi politici nu au avut nici un cuvânt de spus în viaţa publică a unei ţări conduse, la toate nivelurile, de foştii comunişti şi securişti, precum şi de odraslele lor. Cert este că, prin intrarea în vigoare a legii antilegionarism, această reconciliere a fost anulată. Nu cred că este vreun bătrân legionar sau vreun urmaş de-al acestora, care să nu se simtă ostracizat ca inamic public sau măcar urmaş de infractor. Cu toate consecinţele nefaste pe care acest complex le presupune, în plan sociologic.

Şi aceasta în condiţiile în care, nimeni din Parlamentul României nu a catadixit să pună în discuţie şi incriminarea penală a promovării comunismului, în legătură cu care statul român a asumat, altminteri, caracterul criminal şi ilegitim, precum şi vina unui genocid de sute de mii de victime.

Ei bine, un stat în care se ajunge la astfel de dezechilibre la nivelul legislaţiei şi percepţiei oficiale, este un stat aflat în pragul războiului civil. Şi când folosesc acest termen nu mă refer neapărat la imaginea Spaniei din 1936-39. Starea de război civil poate să fie una mocnită, târâtă ani la rând de categorii social-politice care se vor uita urât, generaţii la rând, unele la altele.

Dar o societate întemeiată pe ură şi suspiciune reciprocă, în care şansa reconcilierii şi dialogului a fost ratată în mod repetat, nu poate progresa. Orice evoluţie, orice construcţie este compromisă. Şi tocmai aceasta este principala culpă a celor vinovaţi de apariţia acestei legi: condamnarea poporului român la încă o perioadă de regres şi dizarmonie. Iar cineva va trebui să plătească, în faţa legii, pentru aceste consecinţe.

Florin Dobrescu – Buciumul

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 9:26 pm

http://inpolitics.ro/legea-crin-antonescu-o-mostra-exemplara-de-slugarnicie-politica_18431283.html

Despre Crin Antonescu se mai vorbește doar sporadic, în schimb face valuri mari o lege inițiată de el și care a intrat recent în vigoare, e vorba de sancționarea cu închisoare a celor care se fac vinovați de cultul persoanelor sau organizațiilor vinovate de crime de război, de genocid șamd. În fapt, însă, Antonescu e blamabil, în opinia noastră, nu pentru conținutul controversatei legi, cît pentru intenția politicianistă de a-și deschide drum, cu ajutorul ei, spre cancelariile de la Tel Aviv ori Washington, unde, se pare că nu era tocmai agreat, din motive neștiute.

Ca să înțelegem ce a avut în cap fostul lider al PNL cînd a pritocit, hodoronc-tronc, o lege precum cea privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii e suficient să privim cu atenție momentul nașterii acesteia.

În debutul lunii septembrie 2013, Crin Antonescu, președinte al Senatului și co-președinte al USL, are o întîlnire oficială la București cu ministrul de externe al Israelului, Zeev Elkin, survenită pe fundalul teribilei crize din Siria, care amenința să degenereze.

[color:55d1=rgba(0, 0, 0, 0)]După întrevedere, Antonescu face o declarație șoc: ”Am asigurat că, în momentul în care partenerii noştri strategici, în primul rând Statele Unite, şi ceilalţi aliaţi vor conveni o formulă de intervenţie, România va fi, şi din punctul de vedere al susţinerii parlamentare, în prima linie a unei asemenea formule de intervenţie [color:55d1=rgba(0, 0, 0, 0)]împotriva unor lucruri abominabile care se întâmplă în Siria şi de prevenire a uriaşelor pericole care ameninţă practic toată lumea civilizată”.

Disponibilitatea lui Antonescu de a plasa România în prima linie în cazul unei eventuale intervenții militare a fost aspru criticată la acea vreme.

Pe undeva, însă, poziția liberalului era explicabilă: despre el se vehiculau informații neoficiale că nu ar fi bine văzut de oficialii israelieni, din motive necunoscute; în anul precedent, la comemorarea Holocausutului în parlament, eldăduse bir cu fugiții după ce anunțase evenimentul, lucru care nu a scăpat anumitor cercuri; propunerea fostului lider PRM Lucian Bolcaș pentru Curtea Constituțională fusese altă idee prost primită, iar peste toate, negarea Holocaustului de către Dan Șova pusese cireașa pe tort. “Cand urmaresti ce se intampla in politica romaneasca, te intrebi daca Cel de Sus a luat mintile politicienilor romani” comenta, la avea vreme, Shlomo Leibovici-Laish, presedintele Asociatiei Mondiale Culturale a Evreilor Originari din Romania (ACMEOR), numirea lui Dan Șova în Guvern.

Revenind, la puține zile după întîlnirea cu ministrul israelian, se anunță oficial că Antonescu va efectua o foarte importantă vizită oficială în Israel, la începutul lunii noiembrie, în care spera – conform unor informații de culise – să netezească anumite asperități, mai ales din perspectiva viitoarei candidaturi la președinția României.

După alte cîteva zile, pe 8 octombrie 2013, Crin Antonescu depunea la Senat proiectul de modificare a OUG 31/2002, militînd pentru adoptarea în regim de urgență.

Un demers surprinzător, pentru că liberalul nu excelase niciodată în inițiative legislative ori în declarații politice, în ciuda unei cariere parlamentare de peste două decenii.

De fapt, aproape nu călca prin parlament.

În noiembrie, aflăm că vizita în Israel se amînă pentru decembrie, iar la jumătatea ultimei luni a anului aflăm că șeful Senatului trebuie să amîne iar vizita, pentru că aeroporturile israeliene sunt afectate de zăpadă. În paralel, însă, răsuflă informația că vizita nu e amînată, ci anulată, așa cum s-a și dovedit ulterior, din motive rămase necunoscute. Cum anulată e, la un moment dat, și tot fără prea multe explicații, și colaborarea inițiată în vară, a lui Crin cu strategul evreu Niels Schnecker, numit consultant al campaniei prezidențiale a acestuia.

Dacă vizita în Israel a fost ratată, Antonescu a reușit să bifeze, totuși, o reușită, grație legii pe care o promovase: în luna mai 2014, el a efectuat o vizită în SUA, în plină campanie electorală pentru europarlamentare, la lucrările Forumului Global al Comitetului Evreiesc American – al doilea mare for de acest tip, după Congresul Mondial Evreiesc – de la Washington, unde avea ocazia să discute cu Hillary Clinton, ca și cu înalte figuri israeliene.

Ori, trebuie spus, așa cum Inpolitics a mai făcut-o, la vremea respectivă, că, pe siteul oficial al Comitetului Evreiesc American, Antonescu era prezentat atît cu titulaturile sale oficiale, cît și cu demersul său legislativ din octombrie 201. Ceea ce nu prea părea a fi o simplă coincidență, în condițiile în care chestiunea recrudescenței antisemitismului în mai multe state din Europa era la loc de cinste pe agenda Formului.

Prin legea sa atît de criticată azi, Antonescu a încercat să împuște trei iepuri dintr-un foc: să-și rezolve problemele pe relația Israel și să-și aranjeze două vizite externe de maximă importanță pentru un candidat prezidențial, operațiune doar parțial reușită.

Oricum, nu a mai fost nevoie, la scurtă vreme după revenirea din SUA el fiind debarcat din pozițiile de candidat prezidențial și de lider al PNL.

Inițiativa sa legislativă, intrată zilele trecute în vigoare, după promulgare, rămîne nu atît un exemplu de lege insuficient gîndită – e probabil că ea își are rostul, în ciuda unor ambiguități despre care se afirmă că ar putea genera abuzuri și atentate la libera exprimare – cît unul de utilizare politicianistă a pîrghiilor puterii pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 9:29 pm

http://www.flux24.ro/cei-trei-parlamentari-care-au-initiat-legea-antilegionari-care-permite-supravegherea-online-alta-ineptie-a-legii-recunoaste-sentintele-date-de-regimul-comunist-lista-deputatilor-care-s-au-opus-ace/

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, numita in media in ultimele zile ca Legea antilegionari, a fost initiat de trei parlamentari; Crin Antonescu, Andrei Gerea (in prezent ministru al Energiei) si George Scutaru, fost parlamentar, devenit apoi consilier pe probleme de securitate nationala al presedintelui Klaus Iohannis, intre timp a demisionat si este cercetat de DNA.

CITITI SI: BIG BROTHER ROMANESC: LEGEA ANTI LEGIONARI, PRETEXTUL UNOR ABUZURI INCREDIBILE IMPOTRIVA DEMOCRATIEI

Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputatilor cu trei abtineri, fara nici un vot contra. S-au abtinut: Budurescu Daniel-Stamate, deputat PNL, Cernea Remus-Florinel, deputat independent, Zlati Radu, deputat PNL. Nu au votat doi deputati.

CITITI SI: E OFICIAL: A inceput MONITORIZAREA ON LINE a celor care il sustin pe Maresalul Ion Antonescu si a ideilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, a cultului preotilor si intelectualilor nationalisti, dar si a lui Ceausescu/ MAXIM 3 ANI DE INCHISOARE

"Dreptul la opinie este îngrădit de prevederile legii. Legea va avea un efect de bumerang. Asta e firea românului: ce i se interzice românului, asta vrea să facă. Această lege ar fi fost pe marele plac al lui Carol al II-lea, în 1938. Cum de nu s-a gândit și la ea?Această lege este făcută cu copy-paste. Pe multe pasaje ale ei, nu respectă limba română. Tehnica legislativă a lipsit: capacitatea de a exprima în propoziții un caracter precis al legii. Foarte multe din paragrafele legii seamănă cu ordonanțele secrete din anii '50, care aveau în vedere pedepsirea oricărei împotriviri la instaurarea brutală a comunismului în România. Tocmai această mireasmă represivă care este conținută de această lege nu a avut darul să mă încânte", a declarat la o dezbatere la Adevarul Live istoricul Marius Oprea, fost presedinte al Instititul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului.

CITITI SI: Primele tinte ale Legii anti legionare: Mircea Vulcanescu si Nichifor Crainic

"Este ridicol să prezinți interzicerea lui Ceaușescu ca efect principal al legii, când nicăieri în conținutul ei nu există nici măcar o singură referință la comunism, în schimb titlul spune clar că ea se referă la fascism, legionarism, rasism și xenofobie. De altfel, e greu de înțeles cărei nevoi a societății îi răspunde interzicerea fascismului într-o țară care nu a cunoscut acest regim nici măcar o zi, și încă mai greu de priceput de ce promovarea comunismului este în continuare permisă, în ciuda miilor de oameni omorâți în închisori. Declarația este una politică și încearcă să acopere neajunsurile evidente ale legii.", a declarat istoricul Alin Mureșan de la Centrul de Studii în Istorie Contemporană (CSIC) pentruActive News.

CITITI SI: Pana la 3 ani de inchisoare pentru cei care il glorifica pe Maresalul Ion Antonescu si promoveaza ideile Miscarii Legionare

Una din problemele majore ale legii, "ignorând" dreptul la liberă exprimare, este acela că recunoaște drept valide procesele politice din perioada comunistă. De cele mai multe ori, aceste procese se bazau pe "confesiunile" inculpaților sau pe mărturii care fuseseră smulse prin violență. Aceștia nu beneficiau de o minimă asistență juridică, iar procesele erau mai degrabă spectacole propagandistice.

CITITI SI: Deustche Welle despre legea antilegionari: Antonescu NU e patriot, E criminal/ Securiştii, legionarii şi lacheii regimului Putin pun umărul la răsturnări axiologice şi la exterminarea reperelor autentice.

Scris de **Admin** Dum Aug 02, 2015 9:46 pm

Vineri seara, postul B1 a transmis emisiunea intitulată „Condamnaţi la uitare” (cred că se numea), în care s-au dezbătut aspecte legate de nou-promulgata lege 217/2015, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra „păcii” şi „omenirii” (ghilimelele personale).

După duşul rece cauzat de parcurgerea textului legii, vineri am fost uimit să citesc adresa de motivare, în care Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Ellie Wiesel” susţine că „verdictele date în 1945 şi după sunt perfect legale şi astăzi, şi trebuie să ţinem seama de ele”, menţionând că „legile în baza cărora au fost condamnaţi în procesele după al Doilea Război Mondial sunt în vigoare şi astăzi, iar deciziile definitive sunt şi astăzi valabile, toţi cei care le pun în discuţie minimalizează o legislaţie care a fost recunoscută de către trupele Aliate”.

Păi dacă acesta este cazul, cred că ne putem apuca să învăţăm pe dinafară înfierările lui Silviu Brucan din Scânteia, care trimitea la moarte, din spatele tancurilor sovietice – deci aliate – „burghejii”, politicienii, pentru singura „crimă” că se opuneau instaurării regimului comunist.

Sau putem continua seria proceselor Saşei Sidorovici, infama sa soţie, care conducea Tribunalele Poporului de la înălţimea cărora erau înfieraţi bezmetic toţi cei care trebuiau epuraţi pentru ca noua şi glorioasa orânduire socialistă – experimentul satanic prin care am trecut – să poată începe.

Era Saşa Sidorovici recunoscută de Aliaţi? Dar crimele ei? Dar Stalin?

Dacă totuşi aşa stau treburile, mă întreb când va propune dnul Alexandru Florian re-naţionalizările (că doar din câte ştiu erau în spiritul regimului din 1945) şi – de ce nu? – judecarea găştii – oricum dubioase – care a ajuns la putere după 1990 prin lovitură de stat.

Juridic vorbind, mi se pare, fără a fi de specialitate, că afirmaţia dlui Florian este nu numai moral falită, ci şi o aiureală juridică. Se bate cap în cap cu condamnarea, sub semnătura preşedintelui României, a regimului comunist. În plus este cunoscut faptul că alegerile din 1946 au fost câştigate prin fraudă, caz în care s-ar pune întrebarea dacă nu cumva TOATE legile semnate după această dată sunt lovite de nulitate, fiind ale unui guvern nelegitim – un grup criminal organizat, care luase statul în captivitate.

Interesant este că, pentru a da legitimitate afirmaţiilor sale, Alexandru Florian aduce în discuţie recunoaşterea atrocităţilor de către Aliaţi, aruncând, din nou, laolaltă Rusia comunistă cu SUA şi Marea Britanie, criminali şi victime – exact aşa cum această lege incriminează de facto victime demonizate şi considerate călăi, laolaltă cu adevăraţii vinovaţi.

De parcă n-ar fi fost suficient, legea 217, care a beneficiat de aprobarea Parlamentului, ca atâtea alte aiureli, ignoră orice consultare cu societatea civilă şi chiar studii ale Academiei Române, care, asemenea Tribunalului de la Nuremberg, dez-leagă legionarismul de fascism.

Legea este un abuz măcar pentru faptul că pedepseşte la uitare şi re-incriminează oameni care NU au aparţinut mişcării legionare, dar care au fost încălţaţi în anchetă, de către anchetatorii-torţionari ai fostului regim, cu apartenenţa legionară – aşa cum este cazul multor foşti deţinuţi politic.

Caz unic în Europa, legea stipulează chiar un organism – nespecificat – care să monitorizeze (citeşte cenzureze) Internetul în vederea identificării celor care îndrăznesc să posteze păreri care nu convin cuiva. Mai rău – nu este prevăzut niciun organism care să decidă dacă textele publicate sunt propagandă sau fapte reale, cercetare istorică –deşi aud, stupefiat, la emisiunea B1 că de acest lucru s-ar ocupa Institutul „Ellie Wiesel”, parte direct implicată, care printr-o astfel de poziţie ajunge un soi de para-justiţie.

Ca să rezum: legea stabileşte reincriminarea en-masse a unor nevinovaţi laolaltă cu vinovaţi de crime de război – condamnaţi pe drept sau pe nedrept de către Tribunale ale Poporului, instaurate de stalinişti, pe baza unor decizii ale unui regim criminal, pe care le re-validăm – şi pe care îl re-validăm, deşi fusese implementat cu ajutorul tancurilor unui alt regim criminal (U.R.S.S.) care reuşise să înşele o lume întreagă devenind din agresor (în 1940) agresat şi „aliat”. Totul se face cu cenzurarea Internetului despre care respectivii aliaţi se laudă că vor să-l ţină liber, la presiunea unor instituţii private, care devin arbitrii şi emit judecăţi. Totul din considerente morale faţă de memoria unor victime.

Nu avem în faţă un coşmar moral şi juridic, o lege care poate da naştere la mii de interpretări şi deci abuzuri? Nimic rău cu respectarea memoriei unor victime, dar se poate respecta memoria unor victime, călcând memoria altor victime? Ne mai mirăm de ce românii nu mai înţeleg nimic din „democraţie”? Ne mai mirăm de ce a ajuns Occidentul să fie luat în batjocură chiar de către oameni raţionali – care observă clar evidentele standarde duble? Nu este clar de ce extremismul şi regimurile autoritare câştigă teren? (autor: Adrian Sturdza, sursa: The Epoch Times)

Scris de Continut sponsorizat

„De ce a trebuit ca România să interzică negarea Holocaustului de două ori”