American coins

Scris de **Admin** Joi Aug 06, 2015 11:21 am

American coins

Udrisme

De mult timp m-am cam săturat să privesc așa zisele televiziuni de știri din România. Indiferent ce se întâmplă în țară sau în lume meniul este identic, sânge, scandal, violuri ”vedete” politicieni, aceștia din urmă în funcție de înclinările patronului, sau politica de lustruire a momentului. Am auzit astfel că Antena 3 începe să se reorienteze către noua Udrea a politicii momentului, doamna Gorghiu, indiferent cum îi pui accentul, care ca și predecesoarea sa în ale fițelor politice încearcă să ne intre în casă chiar și când nu suntem, insistând penibil și ilegal să i se deschidă pentru că ea este deputatul de sector, sau proximitate. Mai nou, o altă scenetă video face deliciul iubitorilor de udrisme, o nouă inițiativă blondistă ne întră în case prin intermediul televiziunilor, doamna Alina sare coarda. Trec peste faptul că din clip se poate constata că după zeci de ani Alinuța a făcut ceva forme și se poate lăuda că îi saltă și ei tricoul, uimește cu adevărat imaginea satisfacției care se citește pe chipul ei în momentele acelea ca și când ar fi descoperit formula matematică a fericirii. Cred că nici Newton când i-a căzut mărul în cap și a descoperit Legea Gravitației Universale nu a avut un orgasm intelectual mai profund. Probabil și doamna Gorghiu a descoperind sărind coarda o nouă lege a Codului fiscal și din cauza asta era așa de fericită. Marile deșcoperiri , a la Newton sau Arhimede vin din mici plăceri neglijate. Revenind la udrisme, să notăm că dacă veritabila Udrea în urma celebrului salt cu parașuta a declarat că numai unii oameni dau un înțeles aparte cuvântului parașută și că ea este mândră de acest nume, doamna Gorghiu va avea ocazia să restabilească onoarea sintagmei coardă. Cum spunea și Arghezi, ”din bube, mucegaiuri și noroi, iscat-am frumuseți și prețuri noi.” De ce nu s-a filmat dându-se cu trotineta, cu cercul, jucând șotron, chiar și împușcatea? Cine i-a ales ca imagine bicicleta care te duce cu gândul la o biciclistă celebră și coarda? Dar știu că se orientează nu glumă.

Istoria unei istorii

Să revin însă la subiect. Spuneam că programele de știri și talk-showrile au devenit atât de previzibile anoste și enervante, încât nu mai am ce face și trec peste ele. Sunt zile întregi când evit să mai mă opresc la aceste programe și caut filme sau de cele mai multe ori History, deși și acolo se repetă multe emisiuni, dar prefer să văd de 10 ori același episod din războiul depozitelor decât o coardă. Privind acest program am avut ocazia să mai învăț câte ceva din zbuciumata istorie a partenerului strategic . Cineva spune cândva că istoria SUA a intrat în Guiness Book drept cea mai mică carte, nu ca format cât ca și conținut. Unii oameni răutăcioși spun că și celebra poveste cu Albă ca Zăpada este mai lungă decât istoria formării SUA, dar eu cred că este o răutate. Păi dacă luăm numai istoria colonizării, a sclavagismului, a decimării, masacrării, holocaustului pieilor roșii sau în ultimă instanță a războaielor și conflictelor internaționale în care au fost implicați militari sau servicii americane, am umple Pentagonul, cea mai mare clădire din lume, de volume. Dar unii, răutăcioși spun că istoria lor e scurtă. Păreri și păreri. Îmi amintesc că și despre Pământ se spun multe, unii că e lung, alții că e lat așa că eu zic să fim mai moderați.

Aseară, privind programul despre care vorbeam, în cadrul emisiunii ”Pawn Stars” am aflat că SUA a avut între 1850-1853 un președinte pe carel-a chemat Millard Fillmore, despre care eroii serialului spuneau că ar fi unul din cei mai detestați președinți. Părerea lor, dar cum de îndrăznesc să spună așa? Ei nu au STS care să îi înregistreze? În fine acest președinte a fost amintit pentru că cineva venise să vândă o medalie pe care acesta o emisese, o așa zisă medalie a păcii pe care o împărțea cu dărnicie șefilor de trib indieni după ce le omora nevestele și copii, le lua pământul și îi băga în rezervație. Se spunea acolo în emisiune că bătrânii șef de trib erau foarte mândri de acele medalii și mulți le atârnau la gât la ceremonii –cele mai multe funerare, probabil- și chiar se îngropau cu ele, atât de mult le plăceau. Așa am aflat că obiceiul de a da medalii în schimbul pământului și libertății a fost instituit de marele George Washington, primul și ei zic cel mai mare președinte al SUA. Păi da, cu asemenea idei e normal să rămâi în istorie.

Lupta pentru pace

Acest obicei s-a păstrat până în zilele noastre și funcționează ca un ceas elvețian. Nu este misiune, răzbel, conflict cât de mic pentru care să nu se emită o medalie, o diplomă, o monedă, sau coin cum spun ei care să imortalizeze momentul și astfel , chiar și peste 200 de ani cineva va găsi, va vinde sau cumpăra, deci va promova memoria sau istoria acelui act. Culmea este că medaliile oferite șefilor de trib erau numite medalii ale păcii și erau făcute din cel mai pur argint, ca să nu se deterioreze în timp. Se numărau șefii și șefuții de trib ”cu priză la alegători”, se făceau monedele, apoi se împărțeau cu dărnicie. Dacă între timp unii dintre ei ieșeau din sistem pe cale naturală ca pensionarii noștri până să primească legile ”reparatorii”, monedele erau returnate trezoreriei care le topea și făcea altele, pentru alte ”păci”, alte triburi, alți președinți. Astăzi, cum spuneam, e moda coinurilor, acestea se dau pentru orice misiune cât de mică, iar soldații americani de la simplu privat la general le împart cu dărnicie tuturor celor care apleacă gâtul. Spre deosebire de fostele medalii, actualele monede sunt mai mici, și nu din argint ci din metal ordinar. Nici nu s-ar putea altfel, căci la cât de multe conflicte, donatori și degrabă primitori sunt acuma, dacă s-ar da medalii de argint războaiele nu ar mai fi rentabile, SUA nu ar câștiga cât ar pierde și le-ar bate nenea Washington obrazul de acolo de sus actualilor guvernanți. Păi dacă ”Iraqi Freedom” de exemplu ar fi fost de argint, la câte s-au împărțit, nu s-ar fi scos pârleala nici dacă ”extrăgeau” tot petrolul din întreaga istorie a Babilonului.

România, o nouă medalie la gâtul americanilor

Iată de ce eu privesc acum cu ”speranță și încredere” la noua (e)misiune americană în România. E imposibil să nu facă ei o monedă și pentru noi, fie că îi vor spune” Deveselu Scouts” , ”Black See Sheep” , ”Chevron Piss” ”Roșia Montana Goa’uld” sau cum i-or mai spune, poate fac mai multe, că bătălii vor fi multe prin zonă iar șefi de trib, căcălău, căcărău, sau pontărău, că nu mai știu cum se spune. Sunt convins că vom vedea curând o monedă ceva, împărțită de bravii călărași care defilau acum ceva timp călare pe tancurile lor minunate spre Cincu, iar șefii de trib civil dar și căpeteniile luptătoare ale armăsii își vor îmbogăți colecția de coinuri pe care să le arate prietenilor și nepoților, mândri că au participat la misiune, numai că nu știu câți vor mai prinde pensia, și nu ar fi exclus ca pe unii din ei medaliile atârnate de gât să îi ducă la beci, nu la paradă, pentru că deși par făcute din metal ordinar, mult aur va curge prin ele. Istoria arată că oamenii nu se schimbă sunt la fel indiferent cum ar arăta ei și unde ar trăi. Cristofor Columb și colonizatorii, cuceritorii lumii noi au luat ochii și aurul băștinoșilor pe care i-au cucerit, cu armele, sau cu ”farmecul” lor, cu mărgele de sticlă, oglinzi și alte lucruri de doi bani.

PS :Apropo de Iraqi Freedom, pe coin scrie ”misiune îndeplinită”. Ce glumă. Sau să înțelegem că actuala situație din Irak este ceea ce și-au propus strategicii?

American coins