IS AMERICA AN EMPIRE?

Scris de MIKUTZA CE KURAI Joi Aug 27, 2015 9:37 am

http://warontherocks.com/2015/08/is-america-an-empire/

The use of the term “empire” has been getting out of hand since it became a dirty word in the late 19th century. Yet this concept remains highly relevant in understanding and debating the history of the United States and the rest of the world.

este - IS AMERICA AN EMPIRE? Waiting_for_the_verdict-the_coroners_jury_will_undoubtedly_find_that_the_deceased_committed_suicide

[url=https://twitter.com/intent/tweet?text=Is America an Empire?: http://warontherocks.com/2015/08/is-america-an-empire/ - via:@warontherocks][/url]
[url=https://twitter.com/intent/tweet?text=Is America an Empire?: http://warontherocks.com/2015/08/is-america-an-empire/ - via:@warontherocks]TWEET[/url]
[url=https://twitter.com/intent/tweet?text=Is America an Empire?: http://warontherocks.com/2015/08/is-america-an-empire/ - via:@warontherocks][/url]
23
SHARE
23
+1
[url=https://www.linkedin.com/shareArticle?mini=true&url=http://warontherocks.com/2015/08/is-america-an-empire/&title=Is America an Empire?][/url]

An historian and a policymaker walk into a bar. On one screen, a journalist is reporting a coup on a South Pacific island. The historian looks at the policymaker and says, “Just another example of American imperialism.” On another screen, a news anchor discusses the ongoing negotiations between Russia and the Netherlands regarding economic zones in the Arctic Ocean, and U.S. concerns about it. Once again, the historian looks at the policymaker and says, “American imperialism is everywhere.” A third screen is showing a documentary on the Civil War (this is no sports bar). The historian throws his arms into the air in frustration: “Imperialism!” Finally the policymaker turns to the historian and says, “You keep using that word. I don’t think it means what you think it means.”

The use of the term “empire” has been getting out of hand since imperialism became a pejorative in late-19th century British politics. The term, its meaning, and its utility have spurred endless exchanges like the one above in both the fields of history and international relations (IR). This debate has ebbed and flowed with Washington’s interventions abroad. It became especially strong during the Vietnam War and then returned with a vengeance after the Bush administration invaded Iraq in 2003. “America as empire” is rapidly becoming the consensus view today.

According to Richard Immerman, “America is and always has been an empire.” In another historian’s estimation, “The existence of the American Empire is an undeniable fact.” As several others have affirmed, “an avalanche of scholarship [has] made clear the centrality of imperialism in American history … all that remain[s] of the old view that the United States had not been an empire [is] smoldering rubble.” This interpretation has become so strong, and its advocates so overbearing, that the time has come to ask whether the last words have indeed been spoken in this debate.

Our concern is that, influential voices that view the United States as an empire, if left unchecked, will limit the production of historical knowledge in the near future, with implications potentially reaching beyond academia and into public opinion and the policymaking world. As Elizabeth Cobbs has recently observed, this interpretation is already “verging on dogma” in the American historical profession. How did we get here?

Samuel Flagg Bemis, a historian of American foreign relations who was particularly influential in the 1940s and 1950s, argued that the United States embraced imperialism during the Spanish-American War, and that this represented “an aberration” in U.S. history. The United States began “liquidating” this empire when it withdrew from its Caribbean interventions in the 1920s. Bemis’s interpretation advanced an earlier consensus that the United States had largely confined itself to its own affairs until pressing world problems forced it into internationalism; that aside from the brief aberration of 1898, the United States remained an anti-imperialist force in global history; and that it used its power and influence for good — mostly to check aggression, from Spain in 1898 to the Japanese, Nazis, and Soviets in the 20th century.

William Appleman Williams and Walter LaFeber began challenging this in the late 1950s and early 1960s. They argued that the United States had begun expanding much earlier than 1898. Its industrial transformation led to a conscious and methodical effort to create a global empire in order to capture markets, acquire natural resources, and sell its agricultural and industrial surplus. Moreover, they insisted, this purposeful pursuit of empire represented the natural culmination of American history — not an aberration. Williams and LaFeber received a mixed reception at the time, but their interpretation has gradually become the dominant one, particularly since the end of the 20thcentury.

We note that historians have greatly expanded the meaning of empire and imperialism since Williams and LaFeber’s time. LaFeber — who intended to open the door into a lively discussion, not close it — carefully limited his vocabulary to empire and colonialism to denote formal political control, while preferring “expansion” to denote informal economic influence. He avoided imperialism “since the connotations given to it in the Cold War make it almost meaningless.”

Some historians, such as Paul Kramer, are attempting to move beyond what they consider unproductive arguments about definitions. They now assume that the United States is and has always been an empire and design their research and writing around questions pertaining to how American imperialism has functioned and evolved over time. They increasingly use “the imperial” as an approach that emphasizes asymmetrical power relationships. Those who are contributing to this thus insist that “[e]mpire is not a single thing but rather a complex and ever-changing set of unequal relationships.” They employ the imperial to explain white settlement in the United States, the Declaration of Independence, the Monroe doctrine, American missionary activities, the Mexican-American War, the Civil War, expansion of overseas trade, and all foreign wars from the Spanish-American War to the present, including establishing overseas bases and the use of drone warfare in the Near East today. All of this and more fall within the imperial’s ever-enlarging umbrella. We appreciate these historians’ attempts to move away from imperialism’s definitional problems and explore its utility in interpreting the United States and the world, but they have failed to solve the term’s fundamental problems as an increasingly vague pejorative.

Historians are not alone. In the field of IR, a similar line of thinking has emerged. Kettell and Sutton ask if “the unrivaled power and activities of the United States, and particularly its conduct in the ‘war on terror’ can be seen to have constituted a form of ‘new imperialism.’” This “new imperialism” is simply defined by how the unmatched power of a particular state allows it to influence or coerce other states. Like the above historians, Kettell and Sutton fall victim to conceptual stretching. Redefining and expanding empire renders it meaningless.

As we see it, empire has also become conflated with the terms hegemony and unipolarity. In the post-Cold War era, can the emergence of the United States as a global hegemon and the international system’s transformation from bipolarity to unipolarity be considered evidence that the United States is an empire? Some IR scholars argue that the terms hegemony and unipolarity are and should remain distinct.

Nexon and Wright challenge the notion that states becomes empires simply because they emerge as superpowers (in America’s case, the world’s sole superpower) and urge us to look more closely at the relationships between states to determine if an empire exists. Taking this cue, we argue that unipolarity, empire, and hegemony have similar characteristics, but they are not necessarily all the same. Unipolarity describes a world order where the distribution of capabilities overwhelmingly favors one state. What that state does with those capabilities determines whether it should be further classified as an empire or hegemon. Charles Tilly argues that the core of an empire — the superpower or regional power, depending on the extent of the empire’s reach — exerts “military and fiscal control” in every segment of its periphery. According to Tilly, the core tolerates the existence of a local government, but it coerces, props up, and uses intermediaries within those local governments to ensure “compliance, tribute, and military collaboration.” Tilly’s point is important because it shows that an empire, whether global or regional, establishes both order and control over the states within its periphery. Although the core rules indirectly, it purposefully and directly creates a hierarchal relationship with its periphery. The core state formally places itself above peripheral states.

Unlike empire, hegemony emerges from anarchy — the condition that states exist within a system where no state or entity has been given the authority to rule over the others. Anarchy does not mean there is no hierarchy; each state’s ability to influence others using hard power and/or soft power determines an informal hierarchy that allows us to describe the world system as unipolar, bipolar, or multipolar. A distinction to be made is that a hegemon using hard power (directly or indirectly) to influence other states militarily, politically, or fiscally could also be characterized as an empire. Take, for example, America’s support for the Contras in Nicaragua in the 1980s. Washington was behaving as an empire when it supported the Contras to purge the Sandinistas from Nicaraguan politics.

Joseph Nye and David Kang have both shown that a state can also exert influence using its ability to attract or persuade others to follow its example. China arguably restructured its economy at the beginning of the 21st century to emulate, in some respects, the economy of the United States and better compete in the international system. The United States remains the global hegemon and benefits greatly from China’s shift, but China is not part of an American empire. The fact that China could financially out-compete the United States and spoil its position as the global hegemon shows the degree to which anarchy, not imperialism, pervades in the current system. A disproportionate amount of power and the ability to influence other states does not an empire make.

These critiques notwithstanding, we believe that empire and the imperial remain highly relevant concepts in the fields of world history, American foreign relations, and IR; scholars are just failing to fully develop these concepts’ potential. Their research and writing remain exclusively centered on the United States and they are ignoring the larger world. They fail to acknowledge other states’ territorial expansion, conquest and subjection of native peoples and cultures, and establishment of military bases and/or cultivation of security alliances, arms sales, and training abroad, to list only a few of the most salient imperial behaviors. Where is the imperial in discussions treating Brazil’s “Blue Amazon,” Argentina’s “Conquest of the Desert,” or Chileans’ forcing Bolivians to cede their entire coast in 1904? The Chilean ambassador told the Bolivian foreign minister, “This coast is rich and worth many millions. We already knew this, and we are keeping it because of this. If it were not valuable, no one would be interested in it … Chile has occupied the coast and taken possession of it by the same right that Germany annexed Alsace-Lorraine, and by the same right that the United States has taken Puerto Rico.” Does this not qualify as the imperial?

Alas, too many academics remain mired in a running argument with policymakers, such as President Barack Obama and former Secretary of DefenseDonald Rumsfeld, who have denied that the United States was or is an empire, and whom they accuse of being lost in the myth of American exceptionalism or simply of using an anti-imperialist discourse to further imperialist projects. They seem to be committed not only to interpreting America and the world, but to actively critiquing current United States policy, hoping to influence public opinion in order to shape policy. This crosses a line.

The role of intellectuals and policymakers must remain divided. Stanley Fishoffered sound advice on this point a decade ago, when Academe was returning to the theme of American imperialism: “[D]o your job; don’t try to do someone else’s job, as you are unlikely to be qualified; and don’t let anyone else do your job. In other words, don’t confuse your academic obligations to save the world … don’t cross the boundary between academic work and partisan advocacy, whether the advocacy is yours or someone else’s.” Naturally, scholars assume enormous responsibility because they see the need to influence their students before they, or at least some of them, go on to become policymakers. The role of academics, however, should remain within the realm of exposing students to different fields of study and cultivating critical thinking. As scholars, let’s keep pushing the boundaries of what is possible when it comes to policy and make sure we provide candid and coherent perspectives to practitioners and the public. As practitioners (because sometimes we are both), let’s remain both pragmatic and open to new ways of thinking.

As far as the final word goes on the American Empire debate, let there be no last word. The door on this debate is nowhere near ready to be closed. Let’s do our job as intellectuals and scholars and continue exploring competing interpretations of the United States and the world, and let’s apply the imperial not only to America but to others in global history, exploring its full potential as an analytical concept, and cultivating a broad, world-historical discussion, rather than a narrow, U.S.-centered one, in turn.

Tyrone Groh is an associate professor of political science at Embry-Riddle University in the College of Security and Intelligence. He earned his Ph.D. in government from Georgetown University and has over 21 years of experience as a U.S. Air Force officer. His main areas of study are strategy and unconventional warfare.

James Lockhart is a PhD candidate in American foreign relations and world/comparative history at the University of Arizona. He has lectured at Embry-Riddle University’s College of Security and Intelligence since 2014. He specializes in United States-Latin American relations, particularly southern South America.

Scris de MIKUTZA CE KURAI Joi Aug 27, 2015 9:39 am

Folosirea termenului "imperiu" a fost obtinerea de sub control, deoarece a est devenu cuvânt murdar la sfârșitul secolului al 19-lea. Cu toate acestea, acest concept rămâne extrem de relevante în dezbaterea și înțelegerea istoria Statelor Unite și restul lumii.

Un istoric și are politician de mers pe jos într-un bar. Pe un singur ecran, un jurnalist se raportează o dată a fost insula din Pacificul de Sud. Istoricul se uită la politician și spune: "Doar un alt exemplu al imperialismului american." Evaluări alt ecran, o ancoră de știri discută negocierile în curs de desfășurare Entre Rusia și Țările de Jos privind zonele economice în Oceanul Arctic, și ne privește despre el. Încă o dată, istoricul se uită la politician și spune: "imperialismul american este peste tot." O a treia ecran este afișat un documentar despre Războiul Civil (aceasta nu este o bar de sport). Istoricul aruncă brațele lui în văzduh în frustrare: "Imperialismul!" În cele din urmă politician istoricului întoarce și spune: "Tu tot folosind acest cuvânt. Nu cred că înseamnă clustering ce crezi că înseamnă clustering. "

Folosirea termenului "imperiu" a fost obtinerea de sub control, deoarece imperialismului are peiorativ exista devenu la sfârșitul-19 lea politica britanică.Termenul, TIC sens și ei utilitatea-au stimulat schimburile interminabile ca cea din atât deasupra domeniile Istorie și Relații Internaționale (IR). Această dezbatere atenuat și curgea cu HAS intervențiile Washingtonului în străinătate. Acesta est devenu mai ales în timpul războiului din Vietnam puternic și apoi a revenit cu un partener răzbunare după administratia Bush invadat Irakul in 2003. "America ca Empire" devine rapid vizualizarea consens astăzi.

Selon Richard Immerman, "America este și întotdeauna a-fost un imperiu." In Opinii altestimarea istoric ", a Existența imperiului american este un fapt incontestabil." Camulte alte-au afirmat "o avalanșă de bursă [A] în mod clar centralitatea imperialismului în istoria americană ... toate care rămân [e] a vechiului vedere que la Statele Unite ale Americii nu au beens an imperiu. "Această interpretare a devenit atât de puternic mocnit moloz [este], și avocații, astfel arogant, timp que le a venit să ne întrebăm dacă ultimele cuvinte-au-fost spus într-adevăr în această dezbatere.

Preocuparea noastra este ca, voci influente acest punct de vedere Statele Unite ca un imperiu, în cazul în care nu sunt controlate, va limita generarea de cunoștințe istorice, în viitorul apropiat, cu implicații care ajung dincolo de mediul academic și potențial în opinia publică și lumea de elaborare a politicilor. Ca Elizabeth Cobbs a observat Recent, această interpretare este deja "este la limita dogma", în profesia de istoric american. Cum am ajuns aici?

Samuel Flagg Bemis, un istoric de relații externe americane SPECIAL care a fost influent în anii 1940 și 1950, au susținut que la Statele Unite ale Americii imperialismului Embraced timpul războiului spaniol-american, și că aceasta a reprezentat "o aberație" din istoria Statelor Unite. Statele Unite au început "lichidare" acest imperiu atunci când este retras de la intervenții Caraibe TIC în 1920. An interpretarea Bemis a avansat anterioare consens que la Statele Unite au avut în mare parte limitată la sine TIC afacerile proprii până la apăsarea probleme mondiale forțat-o în internaționalismul; Că în afară de scurta aberația de 1898, Statele Unite ale Americii forțele antiimperialiste rămas ani în istorie la nivel mondial; și că puterea TIC și a folosit-o pentru influențe bune - mai ales pentru a verifica agresiune, din Spania in 1898 la japonezi, naziștii și sovieticii în secolul al 20-lea.

William Appleman Williams și Walter LaFeber început o provocare acest la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960. Ei au argumentat que la Statele Unite ale Americii au început mult mai devreme decât Extinderea 1898. transformare industrială a dus la o eforturi conștiente și metodice pentru a crea un imperiu global, în scopul de a captura piețe, resurse naturale Acquire, TIC și să vândă surplusul agricol și industrial.Mai mult, ei au insistat, această exercitarea scop de imperiu reprezentat punctul culminant al istoriei naturale americană - nu o aberație. Williams și LaFeber primit o recepție mixt la momentul respectiv, a băut interpretare lor a devenit treptat cel dominant, în special de la sfârșitul secolului al 20-lea.

Am observat istorici-au extins foarte mult că Sensul imperiului și imperialismului, deoarece Williams și LaFeber lui timp. LaFeber - care intenționau să deschidă ușa într-o discuție plină de viață nu-l închide - atenție vocabularul lui limitat la imperiu și colonialism pentru a desemna controlul politic formal, în timp ce preferând "expansiune" pentru a desemna influență economică informală. El a evitat imperialism "Având în vedere, deoarece conotațiile acesteia în Războiul Rece Aproape face sens."

Unii istorici, cum ar fi Paul Kramer, încearcă să se mute dincolo de ceea ce au neproductive considerare argumente despre definiții. Ei își asumă acum que la Statele Unite ale Americii este si intotdeauna a beens an imperiu și design de cercetare și scriere în jurul lor aspecte referitoare la modul în care american imperialismului și a funcționat a evoluat în timp. Ei folosesc din ce în ce "Imperial", ca o abordare care pune accentul pe relațiile de putere asimetrice. Cei care sunt contribuie la acest AȘA insistat asupra faptului că "[e] mpire nu este un scop singur lucru mai degrabă un complex și în continuă schimbare set de relații inegale." Ei angajat Imperial pentru a explica de decontare alb în Statele Unite ale Americii, Declarația de Independență, Doctrina Monroe, activități misionare americane, Războiul mexican-american, războiul civil, expansiunea comerțului în străinătate, și toate războaiele străine din războiul hispano-american până în prezent, inclusiv crearea de baze de peste mări și utilizarea de război drone în Orientul Apropiat de azi. Toate acestea și multe altele se încadrează în umbrelă vreodată extinderea-The Imperial. Apreciem Încercările istorici tezei să se mute departe de problemele de definiții imperialismului și explorează TIC utilitate în interpretarea Statele Unite și în lume, își propune să rezolve nu au probleme fundamentale pe termen au un val din ce în ce peiorativ.

Istoricii nu sunt singuri. În domeniul IR, o linie similară de gândire a apărut. Kettell și Sutton întreba dacă "puterea de neegalat și activitățile din Statele Unite, și Conduite SPECIAL TIC în" războiul împotriva terorismului "poate fi văzut la au constituit o formă de "nou imperialism." Acest "nou imperialism" este pur și simplu definită de modul în care puterea de neegalat a unui stat deosebită permite la impact sau constrânge statele --Alte. De mai sus Ca istoricii, și Sutton Kettell cad victime intindere conceptual.Redefinirea și face sens Extinderea Empire.

Așa cum o vedem, Imperiul a aussi Deveniți confundat cu hegemonia termeni și unipolaritatea. În epoca de după Războiul Rece, poate apariția a Statelor Unite ca hegemon global și de transformare a sistemului internațional de la bipolaritate a unipolaritatii fi considerate dovezi que la Statele Unite ale Americii este un imperiu?Unii cercetători susțin IR que Le termeni și hegemonia și unipolaritatea sunt separate RĂMÂN shoulds.

Nexon și Wright contesta ideea că devine Statele imperii că pur și simplu au apar ca superputeri (în cazul Americii, singura superputere a lumii) și să îndemne să se uite mai atent la relațiile Entre statelor de a determina dacă există un imperiu. Luând acest tac, am argumenta unipolarității Asta imperiu și hegemonie-au caracteristici similare, ele nu sunt neapărat în poartă toate la fel. Unipolaritate descrie o ordine mondială în care distribuția capacităților favorizează o majoritate covârșitoare un stat. Ceea ce Docs de stat cu cele capacități determinate dacă shoulds fi în continuare de top clasificat ca un hegemon imperiu de aur. Charles Tilly susține que la bază a unui imperiu - superputere regională sau putere, în funcție de gradul de îndemâna Imperiului - exercita "impozit militare și control "în fiecare segment TIC periferie. Selon Tilly, miezul tolerează existența unui guvern local, obiectiv ea constrânge, popi sus și folosește intermediari în cadrul acestor gouvernements locale de a asigura "respectarea, tribut, și cooperarea militară." Punct important Tilly este deoarece arată că imperiu an , indiferent dacă regional sau global, stabilește atât pentru și controlul asupra statelor Periferia termen de TIC. Deși de bază normele Indirect, acesta creează intenționat și în mod direct o relație ierarhică cu TIC Periferia. Starea de bază se plasează în mod oficial de mai sus, statele periferice.

Spre deosebire de imperiu, hegemonie iese din anarhie - cerința ca exista state Într-un sistem în care nici un stat sau entitate a-beens Având în vedere autoritatea de a domni peste celelalte. Nu înseamnă anarhie nu există o ierarhie; Abilitatea Fiecare stat la influențele altora folosind puterea hard și / sau soft power a determinat o ierarhie informală, care ne permite pentru a descrie sistemul mondial ca unipolar, bipolar, sau multipolară. O distincție care trebuie făcută este că un hegemon folosind puterea hard (direct sau indirect) pentru a efectua statele --Alte militar, politic, aussi aur fiscal ar putea fi caractérisé ca un imperiu. Să luăm, de exemplu, sprijinul Americii pentru Contras din Nicaragua în anii 1980. A fost Washington comportă ca un imperiu atunci când este sprijinit Contras a curăța sandiniștilor din Nicaragua din politică.

Joseph Nye și David Kang-au arătat că un stat Ambele pot aussi exercita influența de a folosi TIC capacitatea de a atrage sau convinge pe alții să urmeze exemplul TIC.China, fără îndoială, economia TIC restructurată la începutul secolului 21 să se întreacă, în unele privințe, economia Statelor Unite și o mai bună concura în sistemul internațional. Statele Unite ale Americii rămâne hegemon global și foarte beneficiaza de schimbare a Chinei, China nu este destinat social al unui imperiu american. Faptul că China ar putea Financiar out-concura Statele Unite și strica poziția TIC ca hegemon global arată gradul Qui anarhie, nu imperialismului, pătrunde în sistemul actual. O cantitate disproporționare de putere și capacitatea de a mobiliza statele --Alte Nu face un imperiu.

Aceste critici ciuda, credem că imperiu și Imperial RĂMÂNE concepte extrem de relevante în domeniul istoriei lumii, relațiile externe americane, și IR; Oamenii de știință sunt doar faptul că nu a complet tezei dezvolta potențialul concepte. Cercetare și scriere lor rămân exclusiv centrată pe Statele Unite și sunt ignorând lumea mare. Ei nu reușesc să recunoască statelor --Alte "teritorială expansiune, cucerirea și supunerea popoare și culturi indigene, și stabilirea de baze și / sau cultivarea de alianțe de securitate, arme murdare militare, și de formare în străinătate, pentru a lista doar cateva dintre comportamentele imperiale cele mai importante . În cazul în care este Imperial din discuțiile Tratarea Braziliei "Blue Amazon," Argentina "Cucerirea de Desert", sau chilieni 'forțând bolivieni să cedeze coasta lor intreg in 1904?Ambasadorul chilian spus ministrul de externe bolivian, "Aceasta coasta este bogat și în valoare de multe milioane. Stiam deja acest lucru, iar noi îl ține din acest motiv.Dacă nu ar fi de valoare, nimeni nu ar fi interesat de ea ... Chile a ocupat coasta și a luat în stăpânire prin dreptul Sami că Germania ANEXA D Alsace-Lorraine, și de Sami drept que la Statele Unite ale Americii a luat Puerto Rico. " Are acest lucru nu are Calificați Imperial?

Din păcate, prea multe cadre didactice universitare REMAIN împotmolit într-un argument care rulează cu factorii de decizie politică, cum ar fi președintele Barack Obama și formează secretarul apărării Donald Rumsfeld, care-au negat que la Statele Unite a fost de aur este un imperiu, și cărora le acuză de a fi alb pierdut în mitul excepționalismul american de aur pur și simplu de a folosi un discurs anti-imperialist la alte proiecte imperialiste de top. Acestea SCCM să fie angajamentul angajat nu numai în America și în lume interpretare, critica activ scop politica actuală Statele Unite ale Americii, în speranța de a afecta opinia publică, în scopul de a forma politica. Aceasta traverseaza o linie.

. Rolul de intelectuali și factorii de decizie politica trebuie să rămână împărțită Stanley Fish sfaturi de sunet offert este acest punct un deceniu în urmă, când a fost academe revenind la tema imperialismului american: "[D] o treaba ta; nu încercați să fac treaba altcuiva, așa cum este puțin probabil să fie calificat; și nu lăsa pe nimeni altcineva faci treaba. În cuvinte --Alte, nu confuz obligațiile dumneavoastră academice pentru a salva lumea ... nu trece academic limită entre și activitatea de advocacy partizan, dacă advocacy este a ta sau a altcuiva. "Desigur, oamenii de știință să își asume responsabilitate enormă pentru că ei văd necesitatea influența lor pentru studenți Înainte Ei, sau cel puțin în revistă câteva dintre ei, du-te pe pentru a deveni factorii de decizie politică. Rolul cadrelor didactice universitare, totuși, să rămână shoulds în domeniul de Expunerea elevilor la diferite domenii de studiu și Cultivarea gândirea critică. Ca oamenii de știință, să păstreze împingând limitele a ceea ce este posibil, atunci când este vorba despre politica si a face acru Oferim perspective sincere și coerente practicienilor și a publicului. Ca practicieni (pentru că, uneori suntem amândoi), să rămân Atât pragmatică și deschisă la noi moduri de a gândi.

În ceea ce privește ultimul cuvânt merge pe dezbaterea imperiul american, să nu fie nici o ultima cuvânt. Usa pe această dezbatere este nici pe departe gata de a fi închisă. Să facem treaba noastra ca intelectuali și oameni de știință și continuă explorarea interpretări concurente ale Statelor Unite și în lume, și să aplice Imperial nu numai în America scopul de a altora din istoria globala, explorarea TIC întregul potențial ca un concept analitic și cultivarea unui larg , istoric-mondial discuție Mai degrabă decât o îngustă, o SUA-centrat, la rândul său.

Tyrone Groh este un profesor asociat de științe politice la Universitatea Embry-Riddle, in Colegiul de securitate și informații. El a castigat titlul de doctor in guvern de la Universitatea Georgetown și are peste 21 de ani de experienta ca un ofițer de US Air Force. Principalele sale arii de studiu sunt strategii și război neconvențional.

James Lockhart este doctorand în relații externe americane și mondiale / istorie comparată la Universitatea din Arizona. El a predat la Colegiul Embry-Riddle Universitatea de Securitate și Informații de la 2014. El este specializat în relațiile Unite America Statele-Latină, în special sudul Americii de Sud.

IS AMERICA AN EMPIRE?

IS AMERICA AN EMPIRE?

ESTE AMERICA UN IMPERIU?