The Bizarre Suicide of the American Empire

It was my home and they were my people, but after traveling, education and 13 years of living elsewhere, I can see what a strange accident of history small town America actually is, a residue left by a frontier that has moved on and twisted inward. This is a report from a correspondent embedded for 18 years and a hundred miles behind the front lines of the American frontier.

I was enabled to see it clearly by the fact that almost half of the buildings on the one main street are the originals from when the town was slapped together in the 1890s. One century later the layout and social structure were unchanged. I remember vividly the moment it struck: my parents and I were crossing the main street to dine at a Chinese restaurant. (Of course!) A glance to the right revealed where the street lamps petered out, a look over the left shoulder saw the other end of town. The mountains brooded over us, dark except for the scattered isolated houses here and there like embers from a dying fire. I stopped in the middle of the empty road and gasped: “This is still a frontier town!” That epiphany shattered the insular perfection of my home, and I have been struggling with it ever since.

It is painful to see the frontier scrawled across the personalities and culture of individuals and a town I love dearly, but now that I am an outsider it is obvious. Their little fenced estates in the woods are their half of the quid pro quo their ancestors fulfilled: tame the wilderness and your private claims will be protected. Their desires are clear and simple: they want taxes to be low, infrastructure to be mediocre (certainly not good enough to help the poorest) and fuel to be cheap. They love their trucks and jet skis and four­-wheelers and cars and dirt­ bikes and speed­boats and snowmobiles and motorcycles and SUVs and brush cutters and chainsaws and log splitters and lawn mowers and backhoes and shotguns and semi­trailers and rifles and pistols and guns. They hate the government and complain that it doesn’t do enough for them.

They are profoundly ignorant of the vast human diversity and history around them and serenely contemptuous of the few snippets of knowledge they have collected. Put 500 of them in a room together and there probably won’t be a single classic poem or plotline of a work of world literature memorized between them, and if there is it will be in the head of a lone weirdo. There are only about three dates anybody appears to be aware of: 1492, 1776, 1945, and, by the time I was a senior in high school, 9/11, 2001. Most of them at some point complete the pilgrimage to the great holy city in the south, the place in the desert that god itself has touched, made sacred, made itself physically manifest in the world. They return from Las Vegas renewed, uplifted, their faith in financial manipulation restored, and full of hope that if they are pure enough, the god Mammon just might bless their own lives, someday.

So even though they are poor, in debt, and only able to move in a tiny world, mentally they are all little aristocrats. Therein lays the genius and opportunity of a frontier. If in the early 1800s you were a plantation owner in Virginia or a financial tycoon in New York, how do you simultaneously gain access to all those resources west of Appalachia, reduce pressure for social reform and of course not do any of the work yourself? The social architecture of the frontier answers all three questions elegantly, but it concomitantly makes a hollow society, a government without a nation underneath.

I took my epiphany and outsider status with me when I attended university on the outskirts of Tacoma, Washington. There was no physical relic of the frontier to observe, but after wandering around the local suburbs at night and especially after visiting the homelands of ancient nations in Peru and Guatemala on study­-abroad trips it gradually dawned on me that the frontier was everywhere in the United States. Its peculiar dynamics have been so deeply ingrained that they define Americans better than any other interpretive framework, long after the physical circumstances of the frontier have ceased to exist.

The American people are not building society. They are still doing the work of conversion for those same financial interests that opened the frontier in the first place. The same impulse that carried their ancestors across the Atlantic and maintained them through the crushing labor of deforestation and sod busting is now directed into mowing lawns, cleaning gutters, washing the car and, of course, shopping. Stand on any busy street and watch the frontier at work. Single out the delivery truck drivers, the look on their faces. They will hunt down and liquidate (financialize) every last pocket of natural resources left on the planet if they can.

I believe the lens of the frontier clarifies the otherwise bizarre suicide of the American empire. We must remember that settling the American west was swift and easy. Technological superiority, diseases and overwhelming numbers allowed civilians to do most of the ethnic cleansing while there was an actual boundary between the natives and European colonists.

The United States never had to demand sacrifices of its citizens or seriously negotiate with the natives. After all the territory in North America was settled, a series of historical accidents bumped the U.S. into a brief period of hegemony. Industrialization exploded just as the frontier ended. The same settlers who walked from St. Louis to Oregon Territory took trains back east a few decades later. Then the old imperial powers of Eurasia destroyed themselves in two world wars and voilà, the U.S. found itself the one intact industrial power! This is not the stuff of long-lasting empires. The upper classes have never stared defeat in the eye or had to restrain themselves and ask the common people for massive collective effort.

Nobody in D.C. seems to have read the memo that they are no longer allowed to set up frontiers for their cronies (or masters, depending on what side of the revolving door between corporations and government they are on.) They do not realize that China and Russia will never ever grant favorable terms to Western interests, and that the absurd commitment to “free markets” is actually a back door into the heart of what is left of the American economy.

Of course, such knowledge cannot exist inside such a regime, and anyway, it would make no difference. The U.S. government cannot ask the common people to make the kind of colossal sacrifice necessary to take on China and Russia at the same time. It cannot even shut down or control the mechanism of the frontier. It must keep talking about “free markets” because that is the main linguistic shield for aristocratic freedom of action from democratic controls. It certainly cannot tax the rich at progressive levels or shut down offshore havens.

The process is beginning. Alaskan or Southern Californian or Cascadian or Texan are embryonic nationalities. If Washington D.C. actually tried to win the fight against Russia (let alone China) and keep its tottering financial empire intact, the effort itself would exacerbate the nascent breakup along those already visible lines. Why would an Alaskan fisherman obey a bureaucrat in D.C. when his livelihood depends on selling seafood to China? What possible situation or political figure could align the interests of a Texan and a Cascadian? The inevitable breakup of North American economic and political unity is clear to anyone with a sense of how and why nations evolve on this planet. It will be messy, lubricated by rivers of blood, and in most areas accompanied by a long dark age, but the rest of the world will breathe a sigh of relief.

For individuals like myself, born inside the frontier and soaked in its propaganda, the U.S. seems like A Very Important Thing. For minds still trapped, the breakup of the U.S. feels like The End Of The World, which is a way of simplifying events to the point of not thinking about them at all. I would like to end this report by exploring a perspective about the next few decades not often seen, which does not involve Nuclear War or Utter Collapse or The End of the US Dollar.

North America was almost inevitably going to be treated as a single huge frontier the moment any old world explorer, with all his weapons, diseases, domesticated animals and crops stepped ashore. Present-day old world nations and empires understand this and no longer envy or fear what amounts to a historical blip. They also observe that the deep social foundations necessary for a government to play with the big boys in the arena of culture are missing. But a vast, distant frontier is just as useful at converting worthless commodities into money for them as it has proven for our own aristocrats.

Keeping this in mind, I suspect that far from decisive military engagements or outright economic warfare, we might eventually observe China and Russia (among others) carefully managing the U.S. decline, expending small efforts to keep the regime in D.C. afloat as long as they keep getting a positive return on investment. After all, powerhouses like them will from time to time need to dump commodities like pork snouts or almost worthless forestry byproducts. As long as the frontier exists in the hearts and minds of Americans, they won’t lack for people willing to do the work of conversion for them.

Adam

A fost casa mea și au fost poporul Meu, dar după ce am călătorit, educație și 13 ani de viață în altă parte, pot vedea ce un accident ciudat de istorie oraș mic Americii este de fapt, un reziduu lasat de o frontieră care sa mutat pe și răsucite spre interior . Acesta este un raport de la un corespondent încorporat de 18 ani și o sută de mile în spatele prima linie de frontiera americană. 

Am fost să-l văd activat clar faptul că aproape jumătate din clădirile de pe strada principala sunt originalele din când orașul a fost pălmuit împreună în 1890. Un secol mai târziu, aspectul și structura socială au rămas neschimbate. Îmi amintesc clar momentul în care a lovit: părinții mei și cu mine am fost traversam strada principală a lua masa la un restaurant chinezesc. (Desigur!) O privire spre dreapta a arătat în cazul în care lămpile stradale stins, o privire peste umărul stâng văzut celălalt capăt al orașului. Munti brooded peste noi, întuneric cu excepția casele izolate împrăștiate aici și acolo ca jar de un foc pe moarte. M-am oprit în mijlocul drumului gol și icni: "Acesta este încă un oraș de frontieră" care epifanie spulberat perfecțiunea insular de casa mea, și am fost luptă cu ea de atunci. 

Este dureros să vezi frontiera mazgalit peste personalități și cultura persoanelor fizice și un oraș-mi place foarte mult, dar acum că eu sunt un outsider este evident. Micul lor moșii amenajat în pădure sunt jumătatea lor din quid pro quo strămoșii lor îndeplinite: îmblânzi pustie și revendicări private vor fi protejate. Dorintele lor sunt clare și simple: doresc impozitele să fie redus, infrastructură pentru a (cu siguranță nu suficient de bun pentru a ajuta cele mai sărace) să fie mediocră și combustibilul să fie ieftine. Ei iubesc camioane lor și schiuri cu jet și patru roți și mașini și biciclete murdărie și bărci cu motor și snowmobile și motociclete și SUV-uri si taietoare de perie și ferăstraie și jurnal Despicatoare si mașini de tuns iarba și excavatoarele și puști și semiremorci și puști și pistoale și arme. Ei urăsc guvernul și se plâng că nu face destul pentru ei. 

Ele sunt profund ignorant de marea diversitate umană și istoria în jurul lor și seninătate disprețuitor din puținele fragmente de cunoștințe care le-au colectat. Pune 500 dintre ele într-o cameră împreună și probabil nu va fi un singur poem clasic sau plotline a unei opere a literaturii mondiale memorat între ele, și dacă există, va fi în capul un ciudat singuratic. Există doar aproximativ trei zile cineva pare să fie conștienți de: 1492, 1776, 1945, și, de când am fost un senior in liceu, 9/11, 2001. Cele mai multe dintre ele la un moment dat a finaliza pelerinajul la mare oraș sfânt în sudul, locul în deșert pe care Dumnezeu însuși a atins, făcut sacru, făcut manifesta fizic în lume. Ei se întorc de la Las Vegas reînnoit, înălțați, credința lor în manipularea financiară restaurat, și plin de speranță că în cazul în care sunt suficient de pure, zeul Mamona s-ar putea binecuvânta viața lor, într-o zi. 

Deci, chiar dacă acestea sunt săraci, în datorii, și doar în măsură să se deplaseze într-o lume mica, mental toate sunt aristocrați mici. Stabilește acolo geniul și oportunitatea unei frontiere. Dacă la începutul anilor 1800 ai fost un proprietar de plantație în Virginia sau un magnat financiar din New York, cum a face tu obține simultan acces la toate aceste resurse la vest de Appalachia, reduce presiunea pentru reforma socială și, desigur, nu face nici de munca tine? Arhitectura socială a frontierei răspunde la toate cele trei întrebări elegant, dar face concomitent o societate gol, un guvern fără o națiune dedesubt. 

Mi-am luat starea mea Boboteaza și outsider cu mine când am participat la Universitatea la marginea Tacoma, Washington. Nu a fost nici relicvă fizică a frontierei pentru a observa, dar după rătăcire în jurul suburbii locale pe timp de noapte și mai ales după ce a vizitat țările de origine ale națiunilor antice din Peru și Guatemala la studiu în străinătate excursii am dat seama treptat pe mine că frontiera a fost peste tot în Statele Unite. Dinamica sa specifice au fost atât de adânc înrădăcinată încât acestea definesc americanii mai bine decât orice alt cadru interpretativ, la mult timp după circumstanțele fizice ale frontierei au încetat să mai existe. 

Ce mi-a luat ani pentru a vedea în suburbiile din Tacoma este că frontiera a fost pornit s ide sa. Nu inversat; o frontieră inversat ar semăna cu fermierii brazilieni retragere sute de kilometri înapoi de la marginea jungla amazoniană și vin împreună pentru a construi orașe frumoase durabile. Nu, ceea ce vad este un internalizarea care interfață de frontieră teribil. 

Fast-food face cazul cel mai vie: Cum se crea bani din produse agricole altfel lipsite de valoare, reduce presiunea socială pentru reforma de îngrășare și stupefiantă de rând, și, desigur, nu face nici a operei sine? Economic articulațiilor fast-food nu sunt restaurantele de la toate-acestea sunt mărfuri gropile. Ele sunt un mijloc de a umfla profiturile masive din resurse altfel inaccesibile. În cazul în care dreck ele au servit în loc de alimente au fost cultivate în mod durabil, în cazul în care muncitorii au fost plătite salariile de viață și dacă poporul american ar apăra sănătatea lor, lanțurile de fast-food ar dispărea. Exact aceeași dinamică se aplică în suburbii: cutii de carton pline cu aparate scumpe siropoase care nu ar fi în valoare de construirea dacă Pământul s-au luat în considerare. Oricare ar fi domeniul de efort vă interesează să examineze, fie medicament sau învățământ, știință sau artă, interfața de frontieră îl împiedică să servesc nevoilor umane și solicită ca aceasta să servească doar un singur scop: acela de a transforma resursele în profit. 

Poporul american nu sunt construirea societății. Ei fac în continuare activitatea de conversie pentru aceleași interese financiare care a deschis frontiera, în primul rând. Același impuls care realizează strămoșii lor peste Atlantic și le menține prin munca zdrobitoare a defrișărilor și SOD busting este acum îndreptată în peluze cosit, curățenie jgheaburi, spalarea masinii si, desigur, cumpărături. Stand pe orice stradă aglomerată și urmăriți frontiera la locul de muncă. Singur pe șoferii de camioane de livrare, privirea de pe fețele lor. Ei vor vâna și lichidarea (financialize) fiecare ultima buzunar a resurselor naturale a lăsat pe planetă, dacă pot. 

Cred că obiectivul a frontierei clarifică sinuciderea altfel bizar al imperiului american. Trebuie să ne amintim că soluționarea vestul american a fost rapid si usor. Superioritate tehnologică, boli și numerele copleșitoare permis civili pentru a face cele mai multe din purificarea etnică în timp ce a existat o graniță reală între localnici și coloniști europeni. 

Statele Unite ale Americii nu a avut niciodată de a cere sacrificii ale cetățenilor săi sau grav negocieze cu localnicii. După toate teritoriul în America de Nord a fost decontată, o serie de accidente istorice lovit SUA într-o scurtă perioadă de hegemonie. Industrializarea a explodat așa cum sa încheiat la frontiera. Aceleași coloniștii care au umblat de la St. Louis la Oregon Territory a trenurilor înapoi est câteva decenii mai târziu. Apoi vechile puteri imperiale ale Eurasiei se distruse în cele două războaie mondiale și voilà, Statele Unite sa aflat singura putere industrială intact! Acest lucru nu este chestii de imperii de lungă durată. Clasele superioare nu au privit înfrângerea în ochi sau a trebuit să se abțină și să ceară oamenilor de rând pentru efort colectiv masive. 

Aceasta explică de ce guvernul nu poate repara infrastructura națională sau punerea în aplicare a politicii industriale a sunetului. Frontiera internalizat este motivul pentru care armata nu se poate administra teritoriul cucerit și minorităților etnice din patria nu poate primi tratament egal în fața legii. Regimul de la Washington DC, nu este acolo pentru a crea o vastă structură imperial poliglot (cum ar fi Imperiul Achaemenid) și nici să reprezinte voința colectivă a unei singure națiuni (cum ar fi Elveția, sau multe altele.) Ea există pentru a își împart resursele și apoi apere pe cei intereselor aristocratice de la toate costurile. Acesta a fost înființat în această formă de la bun început. 

Aceasta explică de ce la 11 septembrie a fost folosit ca o altă dată care acordă legitimitate revendicărilor aristocratice, chiar în conformitate cu 1776 și 1945. În loc de a conduce un efort la nivel mondial pentru a aduce criminalii în fața justiției și cauzele reale elimine, regimul stabilit cu privire la încercarea de a crea noi zonele de frontieră în locuri precum Irak și multe altele, vânătoare pentru anumite corporații și agenții guvernamentale.Aceste eforturi trezit furia a două dintre cele mai vechi, sisteme imperiale mai Puissant din lume, și, ulterior, au fost verificate. 

Nimeni din DC pare să fi citit nota că acestea nu mai pot organiza frontierele pentru acoliții lor (sau masterat, în funcție de ce parte a ușii de rulment între corporații și de guvern sunt pe.) Ei nu-și dau seama că China și Rusia nu va acorda niciodată condiții favorabile intereselor occidentale, și că angajamentul absurd sa "piețele libere" este de fapt o usa din spate în inima a ceea ce a mai rămas din economia americană. 

Desigur, o astfel de cunoaștere nu poate exista în interiorul un astfel de regim, și oricum, s-ar face nici o diferență.Guvernul SUA nu poate cere oamenii de rând pentru a face un fel de sacrificiu colosale necesar să se ia în China și Rusia, în același timp. Ea nici măcar nu poate închide sau controla mecanismul de frontiera. Acesta trebuie să păstreze vorbesc despre "piața liberă", pentru că este principalul scut lingvistice pentru libertatea aristocratic de acțiune de la controale democratice. Cu siguranță nu se poate impozita pe cei bogați, la nivel progresive sau închide paradisurile offshore. 

Deci, dacă armatele sale de mercenari păstra obtinerea învins de peste mări și eforturile de a controla resursele și piețe în locuri cum ar fi Orientul Mijlociu păstra obtinerea dejucat, aceleași persoane incompetente încă mai trebuie să facă sume ridicole de bani din nimic, fără a face munca, iar frontiera ia un alt rândul său, în baza sine.Guvernul începe vărsare a populației în exces și militarizarea guvernare civil și privatizarea patrimoniului național și obligatorie săraci cu datorii și austeritate și noimă spionaj pe tot și pe și de pe. La urma urmei, în cazul în carenu se poate executa potcovit cu crampoane toată Asia Centrală și Orientul Mijlociu, nu există nici un loc ca acasa! 

Nu va fi nici o revoltă națională coerentă împotriva acestui sinucidere finală. Nu poate fi, pentru că nu există nici o națiune americană. Națiuni reale au chinuitoare, definirea evenimente, cum ar fi Dreyfus Afacerea, rebeliunea Tupac Amaru, Piața Tahrir, luarea Palatului de Iarnă, asaltul Bastiliei, procesul de Gang de patru, Potopului polonez. Agonia și extazul de a fi o națiune, de a fi un popor, care evoluează în timp, indiferent de specificul în care capitala este sau ceea ce dinastiei stă pe scaunul de domnie nu sa întâmplat încă la mizeria de imigranți și descendenți ai imigranților din America de Nord . 

Procesul începe. Alaska sau Southern California sau Cascadian sau texan sunt de naționalități embrionare. Dacă Washington DC, de fapt a încercat să câștige lupta împotriva Rusiei (să nu mai vorbim China) și să păstreze imperiul financiar clatină intact, efortul s-ar exacerba destrămarea curs de formare de-a lungul acestor linii deja vizibile. De ce ar un pescar Alaska asculta un birocrat în DC, atunci când traiul său depinde de vânzare de fructe de mare în China? Ce este posibil situație sau om politic ar putea alinia interesele unei texan și un Cascadian?Destrămarea inevitabilă a unității economice și politice din America de Nord este clar pentru oricine cu un sentiment de cum si de ce națiunile evoluează pe această planetă. Acesta va fi murdar, lubrifiate cu râuri de sânge, și în cele mai multe zone, însoțite de o vârstă lung întuneric, dar restul lumii va respira un oftat de ușurare. 

Pentru persoane fizice, cum ar fi mine, născuți în interiorul frontierei și înmuiate în propaganda sa, Statele Unite pare a fi un lucru foarte important. Pentru mințile încă prins, destramarea SUA se simte ca la sfârșitul lumii, care este un mod de a simplifica evenimente, până la punctul de a nu gândesc ei, la toate. Aș dori să închei acest raport prin explorarea o perspectivă cu privire la următoarele câteva decenii nu de multe ori vazut, ceea ce nu implică War nuclear sau Colaps Utter sau Sfârșitul dolarul american. 

America de Nord a fost aproape inevitabil va fi tratat ca un singur frontieră imens în momentul în orice explorator lumii vechi, cu toate sale arme, boli, animale domestice și culturi trepte țărm. De astăzi de națiuni din lumea veche și imperii înțeleagă acest lucru și să nu mai invidie sau se tem de ceea ce echivalează cu o blip istoric. Ei, de asemenea observă că bazele sociale profunde necesare un guvern să se joace cu băieții mari în arena de cultură lipsesc. Dar un vast de frontieră, la distanță este la fel de util la transformarea mărfuri fără valoare în bani pentru ei, deoarece sa dovedit a fi pentru propriile noastre aristocrati. 

Păstrarea în vedere acest lucru, bănuiesc că, departe de angajamente militare decisive sau război economic pur și simplu, s-ar putea observa in cele din urma China și Rusia (printre altele) gestionarea cu atenție declinul SUA, cheltuind eforturile mici, pentru a menține regimul de la DC pe linia de plutire, atâta timp cât se păstrează obtinerea unui randament pozitiv asupra investițiilor. La urma urmei, cum ar fi puteri le va din timp în timp trebuie să-și arunce mărfuri ca boturi de carne de porc sau produse secundare forestiere aproape lipsite de valoare. Atâta timp cât există frontiera în inimile și mințile americanilor, ei nu vor duce lipsa de oameni dispuși să facă lucrarea de convertire pentru ei.