IMIGRAȚIA ESTE CA APA

Scris de MIKUTZA CE KURAI Joi Aug 27, 2015 1:46 pm

O parabolă despre cele două Franțe: una, aproape acoperită de ape, este privită de cealaltă dintr-o stațiune montană de lux. Va ajunge apa și acolo?

Articolul scris de Etienne Acs a apărut pe siteul bvoltaire.fr

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Imigrația este ca apa. Este viață, ea permițând tuturor plantelor să crească, transformând o gradină uscată într-una cu o vegetație luxuriantă. A refuza apa înseamnă a te priva de o resursă vitală și, în final, a muri.

Dar când potopul nu se mai oprește, când pamantul nu mai poate absorbi apa, când pârâiașul se trasformă în torent și gradina în iaz, apa devine o forța distrugătoare și mortală.

Oamenii care locuiesc la etajele inferioare sunt primii atinși de acest dezastru. Dar degeaba avertizează, strigă și se roagă, cei care stau bine, neatinși de apă, la etajele superioare, nu vor să audă nimic. „Cum? Dar apa este viață, este o șansă! Inundația nu este atât de gravă, ar face bine să se obișnuiască, cei care nu iubesc apa nu sunt la urma urmei decât niște acvafobi.”

Și, desigur, pentru a le arăta acestor acvafobi de la etajele de jos că apa este o șansă, cei de la etajele superioare hotărăsc chiar să deschidă și mai mult vanele și să construiască canale în loc de diguri. Pentru că toată lumea știe: cel mai sigur mod de a vindeca acvafobia este de a-i scufunda pe acvafobi.

Este oare o surpriză ca, după aia, să vezi din ce in ce mai multe persoane, care trăiesc la etajele cele mai de jos, întorcându-se împotriva celor care le propun să se lase înghițite de apă? Pentru că, pentru ei, inundația este atât de mare încât a-i reduce debitul nu mai este suficient.

Bineînțeles, comparația utilizată este extremă. Bineînțeles, clandestinii sunt ființe umane. Dar această parabolă ilustreaza prăpastia care se deschide între Franta de sus și Franta de jos. Cum se justifică eforturile și sacrificiile cerute Franței de jos, atunci când Franța de sus se arată atât de generoasă cu imigranții ilegali? Cum se explică zelul de a-i găzdui pe acești clandestini atunci când, în fiecare iarnă, în capitala țării drepturilor omului, săracii fără adăpost mor de frig la câțiva pași de ministere? Și, mai ales, cum faci să se înțeleagă ca imigranții sunt o șansă, atunci când Franța de jos este…dar de fapt ce este Franța de jos pentru Franța de sus? Nu știm, pentru că Franța de sus nu-i mai vorbește, ca si cum n-ar fi decât o cantitate neglijabilă.

http://www.bvoltaire.fr/etienneacs/limmigration-cest-leau,199984