Treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă!

Scris de **Admin** Sam Aug 29, 2015 11:01 am

http://inliniedreapta.net/dereferinta/treziti-va-oameni-buni-treziti-va/

Treziți-vă, oameni buni! Treziți-vă! Islamul-va-domina-lumea

Nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm, nu luptăm, jihadul va învinge? Și va distruge lumea pe care bine sau rău am reușit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătățim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puțin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, știința noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre…
Isuse Hristoase!
Nu vă dați seama că Osama bin Laden și ai lui se consideră autorizați să vă ucidă pe voi și pe copiii voștri pentru că beți vin sau bere, pentru că nu purtați barba lungă, chador sau burka, pentru că mergeți la teatru și la cinema, pentru că ascultați muzică și cântați canțonete, pentru că dansați în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviți la televizor, pentru că purtați fuste mini și pantaloni scurți, pentru că la mare sau la ștrand stați goi sau aproape goi, pentru că faceți sex când aveți chef și unde aveți chef și cu cine aveți chef?

Nu înțelegeți sau nu vreți să înțelegeți că, dacă nu ne opunem, nu ne apărăm, nu luptăm, jihadul va învinge? Și va distruge lumea pe care bine sau rău am reușit să o construim, să o schimbăm, să o îmbunătățim, să o facem oarecum mai inteligentă, adică mai puțin bigotă, chiar nebigotă. Va distruge cultura noastră, arta noastră, știința noastră, morala noastră, valorile noastre, plăcerile noastre…

Isuse Hristoase!

Nu vă dați seama că Osama bin Laden și ai lui se consideră autorizați să vă ucidă pe voi și pe copiii voștri pentru că beți vin sau bere, pentru că nu purtați barba lungă, chador sau burka, pentru că mergeți la teatru și la cinema, pentru că ascultați muzică și cântați canțonete, pentru că dansați în discoteci sau acasă la voi, pentru că priviți la televizor, pentru că purtați fuste mini și pantaloni scurți, pentru că la mare sau la ștrand stați goi sau aproape goi, pentru că faceți sex când aveți chef și unde aveți chef și cu cine aveți chef?

Nu vă pasă nici de asta, proștilor?

Eu sunt atee, slavă Domnului. Iremediabil atee. Și nu am nici o intenție să fiu pedepsită pentru acest lucru de barbari care, în loc să lucreze și să contribuie la progresul omenirii, stau cu fundul în sus, adică se roagă de cinci ori pe zi.

De douăzeci de ani o spun, de douăzeci de ani. Cu o anumită blândețe și nu cu această furie, cu această pasiune, despre toate acestea, acum douăzeci de ani, am scris un articol de fond. Era un articol al unei persoane obișnuite să trăiască alături de toate rasele și de toate credințele, al unei cetățene obișnuite să lupte împotriva tuturor formelor de fascism și intoleranțelor, al unei laice fără tabuuri. Dar în același timp era articolul unei persoane indignate împotriva celor care nu simțeau duhoarea unui război sfânt gata să vină și care le iertau fiilor lui Allah prea multe lucruri.

Am făcut o demonstrație care pe atunci suna aproximativ așa:

„Ce sens are să-i respectăm pe cei care nu ne respectă? Ce sens are să apărăm cultura lor sau presupusa lor cultură, când ei o disprețuiesc pe a noastră? Eu vreau să o apăr pe a noastră și vă informez că Dante Alighieri, și Shakespeare, și Moliere, și Goethe, și Walt Whitman îmi plac mai mult decât Omar Khayyam”.

Dumnezeule! M-au mâncat de vie. M-au pus la stâlpul infamiei, m-au crucificat. „Rasistă, rasistă!” – greierii de lux, așa-numiții progresiști (pe vremea aceea se numeau comuniști), au fost cei care m-au crucificat. De altfel, insulta rasistă-rasistă am suportat-o și atunci când sovieticii au invadat Afghanistanul.

Îți amintești de bărboșii cu tunică și turban care la fiecare lovitură de tun înălțau laude Domnului, adică zbierau Allah-Akbar, Dumnezeu-e-mare, Allah-Akbar? Eu îmi amintesc. Și mă treceau fiori când auzeam unindu-se numele lui Dumnezeu cu loviturile de tun. Mi se părea că sunt în Evul Mediu și îmi spuneam:

„Sovieticii sunt ce sunt. Totuși, trebuie să admitem că, făcând acel război, ne protejează și pe noi. Și le mulțumesc.”

Dumnezeule! „Rasistă-rasistă”!

În orbirea lor, nici nu voiau să audă despre monstruozitățile pe are fiii lui Allah le comiteau asupra militarilor sovietici făcuți prizonieri. Militarilor sovietici le tăiau picioarele și brațele, îți amintești? Un mic viciu pe care îl deprinseseră în Liban cu prizonerii creștini și evrei. Nici măcar nu este cazul să ne mirăm, având în vedere că în secolul al XIX-lea făceau același lucru cu diplomații și ambasadorii. Mai ales englezi. Mai mult, le tăiau capul și cu acesta jucau bukachi. Un fel de polo. Picioarele și brațele, în schimb, erau expuse ca trofee în piețe sau în bazar.

Mult le păsa greierilor de lux de un sărman soldat ucrainean care zăcea în spital cu brațele și picioarele tăiate! În cinismul lor, îi aplaudau chiar și pe americani, care, cretinizați de frica Uniunii Sovietice, aprovizionau cu arme eroicul-popor-afgan. Îi antrenau pe bărboși și, împreună cu bărboșii (Dumnezeu să-i ierte, eu nu), pe un foarte bărbos cu numele de Osama Bin Laden.

„Afară cu rușii din Afghanistan! Rușii trebuie să plece din Afghanistaaan!”

Rușii au plecat. Mulțumiți?

Și, din Afghanistan, bărboșii foarte bărbosului Osama bin Laden au sosit la New York cu spânii sirieni, egipteni, irakieni, libanezi, palestinieni, saudiți, tunisieni, algerieni, în sfârșit cu cei nouăsprezece care alcătuiau banda de kaimikaze identificați de FBI. Mulțumiți?

Unii nu sunt nici mulțumiți, nici nemulțumiți. Puțin le pasă, și gata. Oricum America este departe, spun ei. Între Europa și America este un ocean, spun ei.

Ei bine, nu, dragii mei. Greșiți, este un firicel de apă. Pentru că America este Occidentul, dragii mei, cealaltă față a Occidentului. Și când este în joc destinul Occidentului, supraviețuirea Occidentului, New York-ul suntem noi. Noi italienii, noi francezii, noi englezii, noi ungurii, noi slovacii, noi polonezii, noi scandinavii, noi belgienii, noi spaniolii, noi grecii, noi portughezii etc. Și noi rușii, care mulțumită musulmanilor din Cecenia avem la Moscova partea noastră de masacre.

Dacă se prăbușește America, se prăbușește Europa. Se prăbușește Occidentul, ne prăbușim noi. Și nu numai în sens financiar, adică în sensul care, mi se pare, îi preocupă mai mult pe italieni și pe europeni (odată, eram tânără și naivă, i-am spus lui Arthur Miller: „Americanii măsoară totul cu bani, nu se preocupă decât de bani.” Și Arthur Miller mi-a răspuns, iritat: „Voi nu?”).

În toate sensurile ne prăbușim, dragii mei. Și, în locul clopotelor, ne trezim cu muezinii, în locul fustelor mini, ne trezim cu chadorul și cu burca, în locul coniacului, cu lapte de cămilă. Nici asta nu înțelegeți, nici măcar asta nu vreți să înțelegeți, proștilor?!?

Blair a înțeles. Imediat după tragedie, a venit aici și a vorbit din nou, în fața lui Bush, despre solidaritatea englezilor. Nu o solidaritate exprimată prin vorbe goale și văicăreli: una bazată pe vânarea teroriștilor și pe alianța militară. Chirac, nu. Așa cum știi, după catastrofă a venit aici. O vizită prevăzută de ceva timp, nu una ad-hoc. A văzut ruinele celor două turnuri, a aflat că numărul morților este incalculabil, chiar de neexprimat, dar nu s-a pierdut cu firea. În timpul interivului la CNN, de mai bine de patru ori a fost întrebat în ce mod și în ce măsură înțelege să se alinieze împotriva acestui jihad. Și mai bine de patru ori a evitat răspunsul, a alunecat ca un țipar. Aveam chef să-i strig: „Monsieur la President! Vă amintiți debarcarea în Normandia? Știți câți americani au murit în Normandia ca să-i alunge pe naziști din Franța?”

Necazul e că, exceptându-l pe Blair, nic printre ceilalți europeni nu văd prea mulțiv Richard Inimă de Leu. Și cu atât mai puțin îi văd în Italia, unde până azi, adică la două săptămâni de catastrofă, guvernul nu a identificat încă și deci nu a arestat un complice sau un suspect complice al lui Osama Bin Laden.

Pentru numele lui Dumnezeu, domnule Cavaliere, pentru numele lui Dumnezeu! În toate țările Europei au fost identificați și arestați niște complici sau suspecți! În Franța, în Germania, în Marea Britanie, în Spania… Dar în Italia, unde moscheile sunt pline până la refuz de derbedei care îl proslăvesc pe Osama Bin Laden, de teroriști sau aspiranți la terorism, cărora tare mult le-ar plăcea să arunce în aer cupola Bazilicii San Pietro, niciunul.

Sunt atât de incapabili polițiștii și carabinierii dumneavoastră? Sunt atât de incompetente serviciile dumneavoastră secrete? Sunt atât de dormiți funcționarii dumneavoastră? Oare fiii lui Allah, pe care îi găzduim, sunt toți niște „sfinți”, nu au oare nici o legătură cu ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă? Nu cumva pentru a face anchete corecte, pentru a-i depista și a-i aresta pe cei pe care nici până acum nu i-ați depistat și arestat, vă temeți de obișnuitul șantaj: rasist-rasist? Eu, vedeți, nu!

Isuse Hristoase! Eu nu refuz nimănui dreptul de a-i fi frică. De mii de ori am scris, de exemplu, că omul care nu se teme de război este un cretin, iar omul care pretinde că nu-i este frică în război, pe câmpul de luptă, este, de asemenea, un cretin și un mincinos.

Dar în Viață și în Istorie există cazuri în care nu este permis să-ți fie frică. Situații în care este imoral și necivilizat să-ți fie teamă. Și cei care din cauza slăbiciunii, a lipsei de curaj sau a obiceiului de a alerga după doi iepuri se sustrag acestei tragedii mi se par, dincolo de orice, niște lași, niște proști și niște masochiști.

Alte articole ale Orianei Fallaci publicate pe ILD: