Teorii ale conspirației De la bătrânii Sionului la tinerii lui Epstein De Gilad Atzmon

Scris de **Admin** Lun Noi 30, 2020 6:17 pm

19 august 2019 „ Casă de compensare a informațiilor ” - După presupusa sinucidere a lui Jeffery Epstein, săptămâna trecută, am fost amăgiți de un tsunami de narațiuni care nu aderă la rapoartele oficiale schimbătoare ale morții sale. Probabil că câteva dintre secretele intime ale celor mai puternici oameni de pe această planetă vor fi îngropate împreună cu Epstein. Deși este rațional să crezi că oamenii suficient de puternici pentru sărăcirea continentelor sau lansarea războaielor mondiale care ucid zeci de milioane ar putea aranja cu ușurință moartea unui singur criminal criminal înregistrat într-o celulă a închisorii din NY, „teoretician al conspirației”.

https://youtu.be/eQmfd-KSJSQ

„Teoria conspirației” este modul în care media mainstream caracterizează orice narațiune care diferă de raportarea lor despre linia oficială. Ce este o teorie a conspirației? Poate fi definit în termeni categorici? O teorie a conspirației poate fi validată criminal sau infirmată prin mijloace similare? Ce criterii pot fi utilizate pentru a face diferența între o teorie a conspirației și uniunea teoretică?

Etichetarea unei teorii drept „conspiratoriu” este o încercare de a discredita autorul / autorii și a nega valabilitatea acesteia. O „teorie a conspirației” implică, de obicei, o teză explicativă care indică un complot malefic care implică adesea o parte interesată secretă. Termenul „teorie a conspirației” are o conotație peiorativă: utilizarea sa sugerează că teoria apelează la prejudecăți și / sau implică o narațiune nealterată, nefondată, bazată pe dovezi insuficiente.

Cei care se opun teoriilor conspirației susțin că astfel de teorii rezistă falsificării și sunt întărite de raționament circular, că astfel de teorii se bazează în primul rând pe credințe, spre deosebire de raționamentul academic sau științific.

Dar această critică nu se bazează exact pe principii erudite valide. Nu sunt doar „teorii ale conspirației” care rezistă falsificării sau sunt întărite prin raționament circular. Filozoful Karl Popper, care a definit principiul falsificabilității, ar susține categoric că psihanaliza freudiană și marxismul nu reușesc din aceleași motive. Complexul Oedipal, de exemplu, nu a fost niciodată dovedit științific și nu poate fi falsificat sau validat științific. De asemenea, marxismul rezistă la falsificare. În ciuda predicțiilor „științifice” ale lui Marx, revoluția proletară nu a avut loc niciodată. Personal nu am întâlnit niciodată pe nimeni care se referă la Marx sau Freud ca „teoreticieni ai conspirației”. „Rezistența la falsificare” și „consolidată prin raționament circular”, sunt trăsături ale teoriilor non-științifice și nu se aplică doar „teoriilor conspirației”. Personal nu am întâlnit niciodată pe nimeni care se referă la Marx sau Freud ca „teoreticieni ai conspirației”. „Rezistența la falsificare” și „consolidată prin raționament circular”, sunt trăsături ale teoriilor non-științifice și nu se aplică doar „teoriilor conspirației”. Personal nu am întâlnit niciodată pe nimeni care se referă la Marx sau Freud ca „teoreticieni ai conspirației”. „Rezistența la falsificare” și „consolidată prin raționament circular”, sunt trăsături ale teoriilor non-științifice și nu se aplică doar „teoriilor conspirației”.

[url=https://en.wikipedia.org/wiki/Oxford_English_Dictionary" /o "Oxford English Dictionary]Oxford English Dictionary[/url] defineste teorie a conspirației ca fiind „teoria că un eveniment sau fenomen apare ca urmare a unei conspirații între părțile interesate; spec. credința că o anumită agenție ascunsă, dar influentă (de obicei politică în motivare și opresivă în intenție) este responsabilă pentru un eveniment inexplicabil ”.

Dicționarul de la Oxford nu stabilește în termeni categorici criteriile care definesc o teorie a conspirației. Istoria omenirii este saturată de referințe la comploturi ascunse conduse de partide influente.

Problema cu refuzul teoriilor conspirației este că acestea sunt adesea mai elegante și explicative decât narațiunile oficiale concurente. Astfel de teorii au tendința de a atribui vina pe puterile hegemonice. În trecut, teoriile conspirației erau populare în mare parte în rândurile cercurilor, acestea devin acum comune în mass-media. Narațiunile alternative sunt larg răspândite prin intermediul social media. In unele cazuri, acestea au fost diseminate de magazinele de știri oficiale și chiar de actualul președinte american. Este posibil ca creșterea rapidă a popularității teoriilor explicative alternative să fie o indicație a creșterii neîncrederii față de clasa conducătoare actuală, idealurile, interesele și demografia acesteia.

Răspunsul la povestea sinuciderii lui Jeffrey Epstein este ilustrativ. Narațiunea oficială a provocat o reacție care a fost un amestec de neîncredere exprimat în satire și a inspirat o multitudine de teorii care au încercat să explice saga care s-a escaladat în cel mai mare scandal sexual din istoria Americii și nu numai.

Întrebarea evidentă este ce a dus la creșterea popularității așa-numitelor „teorii ale conspirației”? Aș împinge-o mai departe și aș întreba, de ce o societate care pretinde că este „liberă” este amenințată de apariția unor narațiuni explicative alternative?

Într-adevăr, întrebarea este în sine înșelătoare. Nimeni nu se teme cu adevărat de „teoriile conspirației”. Nu veți fi arestat sau nu vă veți pierde locul de muncă pentru că sunteți „un negator al schimbărilor climatice”. S-ar putea să speculați și chiar să negați aterizarea lunii atât cât doriți. Sunteți liber să speculați despre asasinarea lui Kennedy atâta timp cât nu menționațiMossad. Puteți chiar să supraviețuiți fiind 911 truther și spouse la fel de multe narațiuni alternative pe care doriți, cu toate acestea, sugestia că „ Israel a făcut 911” vă va pune în probleme grave. Examinând „Protocoalele bătrânilor din Sion” ca fiind fictiv, oricât de profetic, literatura de specialitate poate duce la închisoare în unele țări. Săparea în adevărata origine a bolșevismului și a demografiei revoluției sovietice este practic un act sinucigaș. Spunând adevărul despre acordul lui Hitler cu agenția sionistă va duce cu siguranță la expulzarea dvs. din partidul britanic al Muncii și veți fi acuzat că sunteți cel puțin conspirativ teoretic .

Bănuiesc că unuia i se permite să se abată de la narațiunea oficială și să speculeze asupra unor comploturi ascunse pe orice subiect, cu excepția probabil a celor legate de evrei.

Aici lucrurile se complică, deoarece nu există conspirații evreiești, totul se face în aer liber. Israelul, sionismul, instituțiile și indivizii evrei operează în ochii publicului și nu ascund acțiunile lor. AIPAC nu încearcă să-și ascundă agenda și nici politicienii aleși ai Americii nu depun eforturi pentru a acoperi capitularea lor rușinoasă în cadrul conferințelor AIPAC. Prietenii Muncii din Israel acționează împotriva partidului laburist și a liderului său ales democraticeste o știre principală. Jeturile israeliene care au atacat USS Liberty la 8 iunie 1967 au fost decorate cu simboluri evreiești. Jeffery Epstein nu și-a deghizat „Insula Pedofilă”. A operat în aer liber. Mă tem că nu există prea multe dovezi despre conspirații evreiești. Dar există o mulțime de dovezi privind suprimarea instituțională a oricărei încercări de a discuta despre orice. Agenda AIPAC este deschisă, criticând că ordinea de zi este strict interzisă. Același lucru este valabil și pentru alte activități din lobby-ul Israel, Crime de război israeliene și chiar crime comise de persoane evreiești. Puterea evreiască, așa cum o definesc, este puterea de a suprima discuția despre puterea evreiască.

Din motive evidente, evreii sunt alarmați de teoriile care se concentrează asupra politicii, culturii, religiei, folclorului etc. Se pare că organismele evreiești au fost suficient de puternice pentru a tăcea majoritatea încercărilor de a critica politica evreiască și israeliană. Aceasta duce la întrebarea de ce evreii, sionismul, iudaismul și evreia sunt atât de des subiectul teoriilor conspirative. Este vorba despre prejudecățile antisemite sau există ceva în ideologia evreiască, cultura și politica care invită astfel de teorii? Merită să îl consultați pe Jesse Walker Statele Unite ale Paranoiei: o teorie a conspirației . Potrivit lui Walker, există cinci tipuri de teorii ale conspirației:

„Dușmanul de afară” se referă la teoriile bazate pe cifre care se presupune că ar fi planat împotriva unei comunități din afara.
„Vrăjmașul dinăuntru” găsește conspiratori pândiți în interiorul națiunii, fără deosebire de cetățenii obișnuiți.
„Dușmanul de deasupra” implică oameni puternici care manipulează evenimentele pentru propriul câștig.
„Inamicul de mai jos” prezintă clasele inferioare care lucrează pentru a răsturna ordinea socială.
„Conspirațiile binevoitoare” sunt forțe îngerești care lucrează în culise pentru a îmbunătăți lumea și a ajuta oamenii.

Este destul de ușor să ne dăm seama că fiecare dintre tipurile de conspirație ale lui Walker descrie un aspect deschis manifest al politicii, culturii sau religiei evreiești.

„Dușmanul afară” ar putea fi o reacție patriotică / naționalistă americană legitimă la dominația externă a politicii externe americane. Acest tip de argument este susținut de studii academice bine cercetate, cum ar fi cel al lui Mearshehimer și Walt , precum și cel al lui James Petrascare a studiat lobby-ul Israel și impactul acesteia O astfel de dominație străină ostilă a fost explorată de diverse mijloace media, inclusiv expunerea lui Al Jazeera a lobby-ului din Israel, atât în Marea Britanie, cât și înSUA. Actuala administrație americană și politica sa părtinitoare în favoarea pozițiilor israeliene oferă credință celor care văd Israelul drept „dușmanul de afară”. Cu toate acestea, nimic din cele de mai sus nu a „conspirat” în culise. Totul se face în aer liber. Doar că nu poți discuta în aer liber.

„Înamicul dinăuntru” ar putea arăta cu ușurință activitatea intensă a avocaților din Israel, lobby-urile evreiești (AIPAC, strada J etc.) și stoogurile israeliene în cadrul politicii americane și în alte țări occidentale (Marea Britanie, Franța, etc.). În mod similar, cei care susțin valori creștine profunde pot identifica elementele progresiste evreiești ca inamice ale stilului lor de viață conservator. Același lucru este valabil și pentru avocații anti-imigrație care văd imigrația pro evreiească susținători ca dușmani ai lor din interior. Rolul proeminent al lui Kushner și apropierea sa de președinte nu ajută la obținerea de îndoieli cu privire la așa-numitul „inamic din interior”. Însă lobby-ul evreiesc din America este tare și provocator, iar evreii care susțin progres și pro-imigrare sunt cel puțin la fel de zgomotoși. Kushner nu-și ascunde apartenența cu Chabbad sau simpatiile sale sioniste. Nu există încă un complot ascuns, nu puteți discuta despre asta în mod deschis.

„Vrăjmașul de deasupra” este o descriere adecvată a orbitei apropiate a lui Epstein și a conectivității sale înalte în cadrul claselor conducătoare ale lumii. Și, după cum știm, Epstein nu s-a deranjat să-și ascundă operațiunea. Apelând Boeing 727 lui Lolita Express, nu a reușit să-și numească flota privată „Pedo Air” sau „United PedoLines”. Bernie Madoff se încadrează în aceeași rubrică. Omul care a fost la un moment dat președintele NASDAQ, nu a muncit atât de mult pentru a deghiza schema lui Ponzi, de fapt, Madoff a recunoscut că a fost surprins de eșecul legii de a nu-și descoperi crimele. Unii ar putea considera George Soros ca un prototip al „inamicului de deasupra”. Soros este un miliardar evreu care își folosește averea pentru a finanța cauzele identiteriene și schimbările sociale care nu sunt tocmai binevenite de mulțimea conservatoare / naționaliste. Din nou, Soros nu ascunde nimic. Își realizează finanțarea prin Institutul Open Society. Cu toate acestea, din anumite motive,

„Dușmanul de mai jos” poate fi ilustrat prin implicarea evreilor cu mișcări revoluționare, campanii pentru drepturile omului, revoluția de gen, mișcarea feministă, advocacy LGBTQA ș.a. Din nou, nimic nu se întâmplă în spatele unei perdele. Evreii se laudă adesea cu rolul lor proeminent în aceste cauze liberale și umanitare. Însă critica acestor mișcări, și în special a susținătorilor lor, este aproape interzisă.

„Binevoitor conspirații“ sunt demonstrate de Tikun Olam e filozofia: ideea că este în jos pentru evreii să «repare lumea și reinstaura etica». Cei care refuză să fie „fixați” pot vedea bine elementele evreiești în miezul unei cauze progresive și pot vedea o forță malefică și întunecată în astfel de altruism.

Majoritatea grupurilor etnice sau de interes se încadrează în unul sau două dintre tipurile descrise de modelul Teoriei conspirației lui Walker, politica evreiască se potrivește cu toate. În ochii unor naționali europeni arătați, precum Tommy Robinson, imigranții musulmani reprezintă un „dușman afară”. Racii care urăsc pe oamenii negri ar putea vedea pe cei cu pielea întunecată ca „Dușmanul dinăuntru”. Cei care dezaprobă Gays și cultura lor pot găsi că sunt „dușmanul de mai jos.

Cum este posibil ca un grup etnic relativ mic să reușească să întruchipeze toate tipurile de „teorii ale conspirației?” În cartea mea recentă fiind în timp, Susțin că evreii tind să domine discursurile care sunt relevante pentru existența și interesele lor. Mă refer la el ca instinct de supraviețuire evreiască. De asemenea, activiștii și intelectualii evrei tind să domine disidența la simptomele problematice asociate identității lor de grup: evreii sunt, de exemplu, asociați cu capitalismul, banca și bogăția în general, iar evreii sunt de asemenea egali cu opoziția marxistă și socialistă față de capitalism, bancă si bogatie. Evident, mulți evrei sunt asociați cu statul evreiesc și proiectul sionist, dar nu este un secret faptul că evreii de stânga domină și discursul și politica anti-sionistă. Evreii, cel puțin în ochii unora, sunt principalii avocați pro-imigrare. Dar unii dintre cei mai vocali anti-imigrație și anti-musulmani militanți sunt principalii avocați pro imigrare. Dar unii dintre cei mai vocali anti-imigrație și anti-musulmani militanți sunt principalii avocați pro imigrare. Dar unii dintre cei mai vocali anti-imigrație și anti-musulmani militanți sunt de asemenea evrei.În a fi în timp, susțin că faptul că evreii domină ambele sondaje de aproape toate subiectele relevante pentru existența lor nu este neapărat „conspirativ”. Este firesc ca evreii etici și umaniști să se opună sionismului sau Wall Street. Este, de asemenea, firesc pe baza istoriei lor, ca evreii ca grup să se opună simultan și să sprijine imigrația. Desigur, prezența evreilor în poziții cheie ideologice, politice, culturale și financiare este incontestabilă.

Economistul evreu Murray Rothbard contrastează teoriile conspirației „profunde” cu cele „superficiale”. Potrivit lui Rothbard, un teoretician superficial observă un eveniment și întreabă, cine beneficiază? El sau ea sară apoi la concluzia că beneficiarul pozitiv este responsabil pentru influențarea ascunsă a evenimentelor. Conform acestei teorii, Israelul care a beneficiat de evenimentele din 11 septembrie a făcut ca acesta să devină un prim suspect. Aceasta este adesea o strategie complet legitimă și este exact modul în care operează cercetătorii detectivi și investigatori. Pentru a identifica vinovatul, ei pot întreba cine ar beneficia de crimă. Desigur, acesta este doar un prim pas către fundamentare.

Potrivit lui Rothbard, teoreticianul „profund” al conspirației începe cu o bătaie de cap și apoi caută dovezi. Rothbard descrie teoria conspiratiei profunde ca urmare a confirmării dacă anumite fapte se potrivesc cu „paranoia” inițială a cuiva. Această explicație descrie destul de mult cum funcționează știința. Orice teorie științifică dată definește tărâmul faptelor care pot susține sau respinge validitatea acestora. Știința este un proces de raționament deductiv, astfel încât în știință, teoria este cea care definește relevanța dovezilor. Ar descrie Rothbard fizica newtoniană drept „profund conspirativă”? Mă îndoiesc de asta. Presupun că este faptul că, având în vedere Rothbard, atribuirea unei „naturi conspirative” unei teorii este o încercare de a nega importanța dovezilor pe care le aduce la lumină. Dacă, de exemplu, teoria potrivit căreia Epstein era agent Mossad este „conspiratoriu”, atunci faptele că el a fost un Ar descrie Rothbard fizica newtoniană drept „profund conspirativă”? Mă îndoiesc de asta. Presupun că este faptul că, având în vedere Rothbard, atribuirea unei „naturi conspirative” unei teorii este o încercare de a nega importanța dovezilor pe care le aduce la lumină. Dacă, de exemplu, teoria potrivit căreia Epstein era agent Mossad este „conspiratoriu”, atunci faptele că el a fost un Ar descrie Rothbard fizica newtoniană drept „profund conspirativă”? Mă îndoiesc de asta. Presupun că este faptul că, având în vedere Rothbard, atribuirea unei „naturi conspirative” unei teorii este o încercare de a nega importanța dovezilor pe care le aduce la lumină. Dacă, de exemplu, teoria potrivit căreia Epstein era agent Mossad este „conspiratoriu”, atunci faptele că el a fost un atribuirea unei „naturi conspirative” unei teorii este o încercare de a nega importanța dovezilor pe care le aduce la lumină. Dacă, de exemplu, teoria potrivit căreia Epstein era agent Mossad este „conspiratoriu”, atunci faptele că el a fost un atribuirea unei „naturi conspirative” unei teorii este o încercare de a nega importanța dovezilor pe care le aduce la lumină. Dacă, de exemplu, teoria potrivit căreia Epstein era agent Mossad este „conspiratoriu”, atunci faptele că el a fost un partener de afaceri al lui Ehud Barak și implicat într-o companie care folosește tactici de informații militare israeliene devin irelevante. Același lucru este valabil și pentru admiterea fostului procuror federal, Alex Acosta, că Epstein aparținea informațiilor și de aceea a fost beneficiarul unui acord pledabil de râs. Dacă, de exemplu, teoria conform căreia evreii au condus revoluția bolșevică din 1917 este „conspirativă”, atunci faptele referitoare la demografia care a condus revoluția și natura sa criminală nu au nicio consecință. Etichetarea unei teorii ca conspiratorie este o încercare de a șterge dovezi incomode prin repriorizarea relevanței anumitor fapte.

Se pare că Rothbard și alții nu au reușit să producă criterii categorice pentru identificarea sau definirea teoriilor conspirației. Este posibil să fie nevoit să acceptăm că, de acum, nu există un standard categoric pentru a defini o teorie a conspirației. Este posibil să avem de învățat să trăim cu faptul că unele teorii sunt superioare; mai simplu și mai elegant decât alții. Va trebui să acceptăm că unele dintre aceste teorii fac ca câteva persoane să fie destul de incomode și să exploreze fiecare cale pentru a discredita astfel de teorii și autorii lor. Atribuirea unei naturi conspirative la o teorie explicativă este doar una dintre aceste metode.

Gilad Atzmon este un saxofonist britanic de jazz, romancier, activist politic și scriitor. Atzmon a scris romane, piese jurnalistice și lucrări polemice despre identitatea evreiască. https://gilad.online/