Cristian Grosu / Nu faceți asta, dle. Președinte https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-nu-faceti-asta-dle-presedinte.html N-ar trebui să se îndoiască nimeni de meritele militare ale generalului Nicolae Ciucă. În lungul șir de realizări profesionale s

Scris de **Admin** Mar Dec 08, 2020 10:54 am

https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-nu-faceti-asta-dle-presedinte.html

N-ar trebui să se îndoiască nimeni de meritele militare ale generalului Nicolae Ciucă. În lungul șir de realizări profesionale se adună funcții de conducere în operațiunile din Irak și Afganistan, cursuri serioase de perfecționare în chiar tranziția Armatei spre NATO – astfel că funcția de ministru al Apărării pentru un om care are tot ce e necesar ca să înțeleagă ecuațiile de securitate i se potriveste mănușă.

Dar numirea generalului – fie el și în rezervă – ca premier interimar este o decizie proastă a președintelui Iohannis:

Semnalul e foarte bizar – atât în interior cât și în exterior – căci nu de competență pe terenul de luptă vorbim aici, nu de o stringentă problemă de securitate care, dacă ar lovi România, ar reclama relațiile sale militare (deși, chiar și într-un război tot de o guvernare civilă am avea nevoie); nu vorbim nici de securizarea pârghiilor de acțiune guvernamentală în această perioadă de provizorat politic, care e tot o afacere civilă.

Dacă decizia numirii generalului a fost luată cu ochii la eficiența conducerilor militare a spitalelor Covid aflate în plin haos managerial – atunci să fim conștienți cu toții că asta e o Anormalitate, care trebuie remediată rapid, pe cale de politici civile – nu înlocuită cu o Anormalitate și mai mare.

Căci noi deja suntem pe o pantă a acumulării de grade în toate instituțiile civile, de nici nu se mai știe dacă e chiar ca în armată – funcția bate gradul sau invers:

pur și simplu, Politica românească (de la parlament la consiliile locale) și Administrația (de la guvern la ”aparatul tehnic” din primării), e plină de grade, ca și cum școlile civile n-ar mai fi în stare să producă funcționari profesioniști, posesori de competențe și dedicați misiunii publice care este fișa lor de post.

Nici n-avea cum să fie altfel, de vreme ce înțesarea instituțiilor de decizie cu militari de toate felurile sau cu ”specialiști în apărare” pare să fie o strategie bine pusă la punct:

În primul rând, în timp ce Franța își pregătește decidenții din politică și administrație la ENA (Ecole Nationale d Administration), România și-a făcut Colegiul Național de Apărare, sub egida sectorului militar – și se mai miră că administrația e așa cum e, odată ce abia mai găsesti vreun politician profesionist care să nu fi trecut pe la ”Apărare”. Că administrație de unde să învețe?

În al doilea rând – mii de tineri pensionari, ieșiți la pensie între 40 si 50 de ani din toate structurile militarizate ale țării – de la Armată la MAI, de la SRI la Jandarmerie etc, etc – s-au reangajat în administrație și în tot felul de instituții publice, astfel că, organizând mai ”militărește” rezistența la schimbare, garantează ineficiența și rămânerea în urmă a unor sisteme care ar trebui să duduie de competență și expertiză civilă.

Și exemplele pot continua.

Revenind, însă, la problema interimatului pe funcția de premier – numirea unui militar – oricâtă excelență profesională a dovedit în chestiuni de securitate – ea urâțește acest tablou și îndepărtează – fie și măcar simbolic – sensul democrației cu adevărat civile a unui stat european:

Ce-aveau Raluca Turcan, sau Virgil Popescu, sau Florin Cîțu, sau pur și simplu oricare dintre miniștrii civili – ai partidului tămâiat zi și noapte de președinte pentru competența miniștrilor săi – de nu s-au potrivit unei opțiuni civile? Sau chiar Nelu Tătaru – ministrul Sănătății al unei țări aflate în criză sanitară – iată un alt mod de-a privi interimatul aflat sub presiunea crizei.

Dar pare să nu fie de ajuns: generalul Nicolae Ciucă figurează ca prima opțiune pe lista prim-ministeriabililor în noul guvern – fapt care înrăutățește lucrurile din două motive:

Primul motiv stă în argumentele enumerate mai sus: să nu găsească România un civil competent și cu relații europene funcționale care să preia guvernarea de pe poziția unei democrații perfect liberale? Concurăm cu noua formațiune politică AUR la numărul de ofițeri deveniți parlamentari?Săptămâna trecută s-a strecurat prin guvern memorandumul prin care SRI se va ocupa de securitatea sistemelor critice a 61 de instituții publice (pus în dezbatere – sanchi! – chiar de alegeri și de sărbători): cu un general la guvern și cu alți generali pe informațiile instituțiilor civile, ne întoarcem în pozele cu generalul Gabriel Oprea? Și numim asta ”modernizarea României”?

Al doilea motiv e mai complex și ține de stabilitatea politică a viitorilor 4 ani fără alegeri – stabilitate care trebuie garantată de transparență și confruntări politice autentic democratice și care presupune lideri cu autoritate în partide și expertiză politică dincolo de orice îndoială :

PNL și PSD, ca niște feline mari ce sunt, se conduc greu, necesită știință politică adevărată și abilitatea de-a administra echilibrul între taberele puternice grupate după opinii, după viziuni diferite, după interese economice diferite. Cine vrea să guverneze neturburat trebuie să (știe să) țină în mână partidul, grupările din interiorul său și facțiunile predispuse la derapaje.

Admițând că scenariul este ca Ludovic Orban să preia șefia Camerei, iar generalul Ciucă să fie executantul desăvârșit la guvern (după modelul Dragnea-Dăncilă):
e chiar sigur că așa ceva ar funcționa cu un partid mare ca PNL în spate și cu aliați la guvernare imprevizibili și pretențioși?

Întrebarea se referă la faptul că, având în față 4 ani fără alegeri, nu avem voie să pierdem nicio zi cu certuri în coaliție sau chiar în interiorul PNL, provocate între guvern și majoritatea parlamentară. Certuri? Mai bine să vorbim de rezistența tăcută la schimbare – acea rezistență care, în 30 de ani, a dărâmat noaptea ceea ce se construia ziua.

Un militar în fruntea viitorului guvern? Nu faceți asta, dle. Președinte:un economist știutor de carte sau un inginer hârșit în administrație și viața politică – oricare dintre ei știind nu doar ce vrea, ci și cum să vrea – n-are cum să nu se găsească în partidele noastre politice de oameni deștepți.

Nu știm dacă viața noastră politică și administrația se vor demilitariza mai devreme de-o generație: dar până atunci avem de salvat percepția statului – și chiar și aparențele – și, în orice caz, următorii 4 ani fără alegeri din care n-avem voie să pierdem nici măcar o zi.