Welcome to Cîțuland sau cum să ucizi un partid istoric

Scris de **Admin** Mar Sept 28, 2021 6:56 am

Welcome to Cîțuland sau cum să ucizi un partid istoric

https://putereaacincea.ro/welcome-to-cituland-sau-cum-sa-ucizi-un-partid-istoric/

Cred că din toată această greţoasă şi grotescă poveste, cel mai compromis iese preşedintele Ghinion. S-a aventurat pe terenul de joc, a devenit centru înaintaş pentru una din echipe.

După şapte ani în care serviciile i-au făcut nenumărate servicii, a sosit clipa răsplăţii. A făcut el, Supremul, un mega-serviciu serviciilor. Echidistanţă? Las-o moartă, amice! Dă-i la ţurloaie lui Ludovic Orban şi râde USR-ul. Cioloş? Un nimeni. Barna? Un terchea berchea. Vlad Voiculescu?Un ţâştibâşti. Stelian Ion? Un găinaţ pe grindă. Trăiască şi înflorească Grivco!

Supremă satisfacţie a unui piroman este să vadă cum flăcările distrug ceea ce oamenii au clădit cu grijă şi migală. Se prea poate că Nero să nu fi fost cel care a dat foc Romei, dar istoria l-a reţinut că pe un jucător cu focul.

„Triumful” cîțocratiei nu înseamnă nimic altceva decât un scuipat pe tradiţia formaţiunii istorice numită, tot mai antifrastic, PNL. Filosoul Mihai Şora are dreptate: „A mai murit un partid istoric”. Aş adăuga că a fost ucis. Malefică întreprindere a fost inaugurată de Dinu Patriciu şi echipa sa de gangsteri din „Aripa Tânără”. A continuat, la fel de infam, sub Crin Antonescu şi Tăriceanu. La ora actuală, Ludovic Orban e din alt film. Peste trei decenii de loialitate pentru PNL n-au contat. Cîțolatrii îl vor pe Cîțu. Şandramaua arde. Cîțu, Iohannis, domnu’ Rareş, geamănul fenechiu local Muraru şi invitaţii lor, Felix şi Edi, savurează micii trădării şi halbele netrebniciei…

Premiul Brătianu al PNL mi-a fost acordat în 2002. L-am returnat după zece ani în semn de protest împotriva decăderii morale reprezentată de alianţă cu PSD. L-am cunoscut la Paris pe Vintilă Brătianu, ne-am revăzut la Washington. Am fost apropiat de Alexandru Paleologu. Sunt prieten de valori şi de idei cu profesorul Valeriu Stoica. Întreb, cu asumată naivitate, cine sunt totuşi Cîțu, Vîlceanu şi domnu’ Rareş? Ce legătură au ei cu partidul liberal şi cu gândirea liberală? Cam tot atât cât are Felix cu umanismul. Agonia liberalismului în România coincide cu momentul de sinistră glorie al ideologiei Grivco.