Patrioți în poziția capră

Scris de **Admin** Mier Noi 24, 2021 4:52 am

https://www.catavencii.ro/editorial/patrioti-in-pozitia-capra/

Mulți au crezut că negocierile pentru formarea guvernului sînt inspirate de patrie și națiune, de binele public și de urgența situației, dar s-au înșelat. Aceste negocieri exprimă, de fapt, preferințele sexuale ale politicienilor. Ne-o spun chiar ei, prin ceea ce răzbate de la discuții. Rareș Bogdan zice: „Nu pot să stau capră la piața din Buzău“ și, oricît ai căuta interesul național sau dragostea de țară în această frază, nu găsești decît un status pornografic. Nu e vorba despre o neputință propriu-zisă, despre dificultatea de a se apleca, ci, se pare, despre o neputință morală. Nu capra în sine îl deranjează pe Rareș, adică nu statul senzual în patru labe, ci piața din Buzău. E o trimitere la Marcel Ciolacu, se înțelege. Rareș zice că nu se poate împerechea cu Marcel, și se poate ghici în această exprimare argotică a caprei acel ritual de ațîțare, acele mofturi prin care cocotele cedează un pic mai greu.

Kelemen Hunor are aceeași atitudine ca Rareș Bogdan, doar că el rămîne în picioare: „Nu e posibil să stăm cu pantalonii dați jos pînă la genunchi și să așteptăm poștașul în fiecare lună“. Se pune întrebarea: de ce să stea cu pantalonii dați jos pînă la genunchi dacă nu pentru o interacțiune erotică? Și, apoi, de ce să facă ungurii sex anal? Le-o cere patria? Pandemia? Minoritatea maghiară? Urgențele economiei? Iar poștașul, de bună seamă un pervers care nu poate fi oprit, vine lună de lună, atras de pantalonii lăsați pînă la genunchi.

O țară aflată în criză medicală, socială și economică crede că așteaptă formarea guvernului, dar, în realitate, așteaptă ca partidele să-și negocieze, în limbaj de depravare masculină, raportul umilință-bani.

Strălucitul pornograf Băsescu trasa, la vremea lui, limitele politicii externe românești în stilul submisiv golănesc, adorat de întreaga clasă politică: „Decît să sug p… la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug p… la un singur licurici mai mare“. Așa au penetrat în societatea românească primele încurajări porno de sus în jos. Muia a pornit de pe buzele lui Băsescu („Muie, ți-am spus!“), a aterizat cîțiva ani mai tîrziu în gura mișcării #rezist și pe plăcuța suedeză, pentru ca apoi să revină la Cotroceni. Fără s-o pronunțe ca atare, Iohannis a îngăduit-o și a folosit-o cu lăcomie în avantajul lui: „E o formă de exprimare democratică“.

Clasa politică românească se comportă ca o gașcă de cartier care-și împachetează intențiile în limbajul cel mai la îndemînă. Incultă, imorală și disprețuitoare, ea reduce interesul națiunii și buna guvernare la un fel de rut golănesc din care ies bani. Iar atunci cînd jură cu o mînă pe biblie, demnitarul român o ține pe cealaltă la prohab, să se asigure că nu-l doare nimic.

Scris de **Admin** Mier Noi 24, 2021 4:59 am

https://www. catavencii.ro/cum-s-a-transformat-papagalul-in-capra/

Un boiernaș mărunt de țară primise de la niște amici un papagal dintre aceia vorbitori. Mare, colorat frumos, învățat de mic să turuie neîncetat, papagalul stătea pe umărul boiernașului și verbaliza, deseori, ceea ce stăpânul, mai mut din fire, doar gândea. Amândoi erau foarte fericiți: boiernașul nu se mai ostenea să deschidă gura, papagalul nu mai era nevoit să fugă din cracă în cracă și să-și culeagă singur mâncarea, și tot așa. Win-win, cum ar spune cronicarii.

Cum boiernașul era cam mut și cam leneș, arareori își certa domesticii, fie ei oameni, animale sau păsări. Ținut în puf pe umărul stăpânului, papagalul prinsese dimensiuni, greutate și se visa ditamai vulturul. Se ridica vijelios în aer, se rotea puțin pe lângă castronul cu de-ale gurii, să nu-l piardă din ochi, și se repezea ca un fulger asupra câte unui șoricel despre care știa că-i displace boierului. Revenit pe umăr, primea o privire de mulțumire și, câteodată, o mângâiere pe creștet.

Într-o bună dimineață, când s-a trezit, boiernașul nu și-a mai găsit papagalul pe stinghia din dormitor, unde-l lăsa peste noapte. Nu s-a panicat imediat, că îl obișnuise să-i mai dea, din când în când, un pic de libertate. La micul dejun, însă, papagalul tot nu apăruse, ceea ce era ciudat. Când unul dintre iobagi deschise televizorul, boiernașul fu surprins să vadă că papagalul era acolo, extrem de activ. Se rățoia la oameni, spumega, dădea din aripi și, în general, făcea scandal, spunând tuturor că negociază în numele stăpânului. Nervos, boierul puse mâna pe telefon și-și sună papagalul: „Ce faci?“. „Ei, și eu pe aici“, răspunse păsăroiul bălțat, „mă pregătesc să merg la Bruxelles.“ „Îți place piața din Bruxelles, dragul meu papagal?“ „Cum să nu-mi placă, Măria Ta, cum să nu-mi placă? Așa piață n-o să avem noi în veci…“ „Bine“, răspunse boiernașul calm, „dacă-ți place piața din Bruxelles, te duci acolo, imediat, și stai până te sun eu iar!“ „Să stau, Măria Ta? Cum să stau?“ „Capră!“ „În piața din Bruxelles?“ „Vrei în aia din Buzău?“

Iar de aici nu s-a mai auzit decât fâlfâitul harnic al aripilor de papagal în zbor, semn că boiernașul își rostise ultima replică.

Patrioți în poziția capră

Patrioți în poziția capră

Cum s-a transformat papagalul în capră