Plutonul doi al Europei, în marş forţat, cu masca de gaze pe figură

Scris de **Admin** Sam Sept 12, 2015 12:12 pm

http://www.paginadepolitica.ro/plutonul-doi-al-europei-in-mars-fortat-cu-masca-de-gaze-pe-figura/

NU vreau să discut teorii conspiraţioniste despre distrugerea programată a Europei cu ajutorul fluxului migrator.

NU vreau să comentez nici scenariul că societatea şi economia germană au nevoie de o infuzie de „sânge proaspăt” care să suplinească natalitatea în scădere şi penuria de muncitori.

Nu vreau să comentez nici măcar reacţia de până acum a ţărilor care au avut de gestionat pe propriile teritorii valul în creştere de transfugi din Africa, Orient, Asia – ar însemna să folosesc cuvinte precum „ineficienţă”, „impotenţă decizională”, „comportament abulic” de câte ori aş invoca Ungaria, Grecia şi Macedonia. Nu vreau să comentez nimic din toate astea. Pe de altă parte, îi înţeleg şi pe aceia care, constrânşi să fie doar spectatori în acest uriaş spectacol, au adoptat atitudinea fatalistă a celui care a aflat din vecini că vine sfârşitul lumii şi şi-a comandat bere şi popcorn, ca să facă mai suportabilă oroarea.

În acest material de opinie voi lua în discuţie o singură declaraţie şi o voi ridica la rang de ipoteză, ca pe vremuri, acum un milion de ani, la problemele de geometrie plană din ciclul gimnazial. Vă mai amintiţi? „Ipoteză….Concluzie…Demonstraţie.”

Declaraţia a fost făcută de vice-cancelarul social-democrat german Sigmar Gabriel. Potrivit acestuia, „Germania se poate descurca cu primirea a 500 de mii de imigranţi pe an, timp de mai mulţi ani„. Eu n-am motive să mă îndoiesc de adevărul acestei declaraţii, dând la o parte judecăţile legate de riscuri. Alţii o vor considera o simplă bravadă politică dar eu, până la proba contrară, o voi considera adevărată. În cadrul acestor 500 de mii de azilanţi pe an asumaţi verbal, Germania se angajază să primească 40 de mii staţionaţi în Grecia, Ungaria şi Italia doar pentru a uşura povara acestor trei state.

În acelaşi context, România declară, într-o rară concordie a preşedintelui Iohannis şi premierului Ponta, că nu poate primi 6351, cât vrea Comisia Europeană, ci doar 1785.

Este reală această limită? Înclin să cred că da. Problema nu se rezumă DOAR la a-i primi pe aceşti oameni, fie şi pe o perioadă limitată.

Apropo de perioada limitată, este cazul să fim realişti. Refugiaţii din Siria nu se vor putea întoarce prea curând acasă, la cum arată lucrurile în această ţară – cu o implicare a Rusiei tot mai făţişă şi cu planuri anti-ISIS făcute de americani pe ani de zile, de parcă la Pentagon s-ar desena războaiele napoleoniene.

Pentru Afganistan, unde talibanii hărţuiesc cu bombe şi gherile un guvern ajutat de SUA, se poate face o judecată similară, implicând tot durate de ordinul anilor. Un război de ordinul anilor, urmat eventual de pace, se suprapune cu perioada după care un azilant poate cere cetăţenie, cu şanse reale să o şi primească.

Până la cetăţenie, este vitală integrarea. Cel mai mare rău în cazul unor blocuri de imigranţi mai mult sau mai puţin compacte este să-i laşi să se enclavizeze. Ruperea sau neconstruirea punţilor către realitatea socială şi economică din ţara unde au fost primiţi azilanţii este sursă sigură de necazuri. Iar aici doar banii nu ajută. Educaţia și cultura fac diferenţa. Rasismul genetic e o imbecilitate. Un nativ arab care s-a întâmplat să primească o educație laică se va putea integra mult mai ușor într-o ţară occidentală, pentru că nu va trebui să pună în balanță legile europene și cutumele Islamului. În schimb, un caucazian sau un asiatic hrănit din pruncie cu Sharia…duceți voi raționamentul mai departe.

Plutonul doi al Europei, în marş forţat, cu masca de gaze pe figură Police_migrants

De ce n-am putea să primim, totuşi, 6351? De fapt, întrebarea e pusă greşit: dacă mobilizezi suficiente resurse, te poţi angaja în orice proiect cu finalitate materială. Poţi chiar să reconstruieşti piramidele din Egipt – şi să te întrebi, la final, dacă a meritat.

Mobilizând resurse pentru a acomoda un val – sau un flux continuu – de azilanţi, un oarecare guvern european va trebui să explice propriilor cetăţeni de ce străinii sunt mai importanţi decât localnicii care, la fel ca mulţi dintre refugiaţi, nu au un acoperiş deasupra capului şi nici posibilitatea de a realiza venit, întrucât – spre exemplu – calificarea lor a devenit perimată, inutilă în prezent.

Eventual, respectivul guvern va trebui să explice de ce pentru străini se investec resurse – locale şi europene – în adăposturi şi în efortul integrare socială în timp ce pentru localnicii cu vieţi la fel de chinuite ca ale refugiaţilor nu există altă soluţie decât şanţul. Sau morga.

Am spus „un oarecare guvern european” pentru că mai multe guverne europene, în special din centrul şi estul continentului, s-au pronunţat net împotriva obligaţiei de a preluala contingente stabilite pe criterii, dacă nu grevate de arbitrar, atunci cu siguranţă discutabile economic şi social. Totuşi, trend-setterii perioadei nu sunt guvernele „contra cotelor”, care dau impresia unor bieţi predicatori în pustiu. Trend-setterii sunt câteva state dezvoltate, în frunte cu Germania. Următorul exemplu ar putea fi de ajutor.

Un atlet de 20 de ani, cu 1,80 înălţime, 70 de kilograme, masă musculară uniform dezvoltată şi bine antrenat va putea, probabil, să facă 30 de kilometri pe zi în marş forţat, cu un rucsac de paraşutist în spinare şi masca de gaze pe figură.

Plutonul doi al Europei, în marş forţat, cu masca de gaze pe figură Hamburg

Va putea un sedentar de 40 de ani, cu 10 centimetri mai scund şi 20 de kilograme mai gras să facă măcar jumătate din traseul atletului, în aceleaşi condiţii?Cel mai probabil, sedentarul de vârsta a doua va cădea secerat după primii 2-3 kilometri. Asta, deşi algoritmii bazaţi pe PIB, populaţie şi şomaj, elaboraţi de birocraţii de la Bruxelles, spun că dacă „atletul german” face un efort evaluat la 100%, partenerul său de la București va trebui – fie că poate, fie că nu – să-și asume 16% din efortul neamțului.

Impunând marșul forțat unor țări precum cele din Grupul Visegrad, sau României, sau Bulgariei – și am ajuns deja la aproape 20% din populația UE – Comisia Europeană și Berlinul nu fac decât să arate cât de adânc este şanţul dintre ţările bogate, virtualmente capabile de absorbţia a sute de mii de noi potenţiali cetăţeni, şi ţările care se luptă să recupreze decalajul faţă de primul pluton, foarte atente să nu distrugă echilibrele şi relativa bunăstare cu greu câştigate.

Indiferent ce se va întâmpla la Consiliul J.A.I. – vor fi adoptate sau nu cotele, se va deschide drum către sistemul permanent de distribuire automată sau dimpotrivă – „importul” masiv, voluntar, de refugiaţi în statele dezvoltate nu va face decât să adâncească şanţul. Nu ştiu dacă asta va face ţările din eşalonul doi mai solidare în fronda lor. Sceptic fiind, prima mea tendinţă este să mă îndoiesc.

Un şanţ separator crescând ca o crevasă la cutremur printre statele UE mi se pare că seamănă teribil cu un epitaf al modelului european actual.

Închei fără pic de ipocrizie: mi-ar plăcea să întâlnesc un argument care să arate că tot ce am scris mai sus e o imbecilitate şi că temerile mele – şi ale altora – sunt neîntemeiate. Ştiţi cum e: deocamdată, pot doar să aştept.

Scris de **Admin** Sam Sept 12, 2015 12:54 pm

Ingrediente:
(pentru 4 portii):
2 ciuperci mari (champignon)
120g.piept de pui
100g.muguri de bambus,
1/2 ardei gras rosu,
2 cepe mari,
piper, sare,
4 clatite mari,
100g. muguri de soia,
1 lingura sos de soia,
1/2 lingura zahar,
ulei;
Mod de preparare:
1. Se curata si se taie felii ciupercile.
2. Pieptul de pui se taie cubulete, mugurii de bambus jullien,ardeiul rosu tot cubulete , iar ceapa se toaca marunt.
3.Se prepara 4 clatite mari in modul obisnuit, doar ca trebuie sa fie sarate.
4. Intr-o tigaie, in 2 linguri ulei ,se calesc ciupercile, se adauga pieptul de pui taiat cubulete,mugurii de bambus,mugurii de soia si piperul.Se sareaza dupa gust.Se
pune sosul de soia, zaharul si se amesteca toate ingredientele bine.
5. Pe fiecare clatita se pune din umplutura , se impacheteaza ca si sarmalele si se frig in ulei fierbine, la 180/C.,pana se rumenesc. Se scot rulourile pe hartie absorbanta pentru a se indeparta surplusul de ulei si se servesc pe foi de salata verde si garnisite cu frunze de busuioc proaspat.
Obs. Rulourile se pot servi cu un sos dupa gust sau cu chutney picant.

Plutonul doi al Europei, în marş forţat, cu masca de gaze pe figură

Plutonul doi al Europei, în marş forţat, cu masca de gaze pe figură

...........................