Primim la redactie : [LA CRASMA LUI TAKE-Când fu Take nu fu Tică , când fu Take și fu Tică nu fu tuș la gaurică ] ~Udrea mon amour ~

Scris de ana morosana Dum Sept 27, 2015 12:22 am

https://farmakelacrasmaluitake.wordpress.com/2014/08/20/primim-la-redactie-la-crasma-lui-take-cand-fu-take-nu-fu-tica-cand-fu-take-si-fu-tica-nu-fu-tus-la-gaurica-udrea-mon-amour/

Motto:

«Într-o ierarhie, fiecare angajat tinde să ajungă la nivelul lui de incompetenţă.»

Acest articol nu este adresat celor care nu înțeleg că judecăm FAPTE, nu persoane și că persoanele pot face fapte bune și fapte rele. Nu putem accepta fanatismele care generează, manicheist, adulații personale totale, sau demonizări personale totale. Am constatat, nu de puține ori, încapacitatea unora de a înțelege că poți și critica, dar și aproba oameni în funcție de acțiunile lor, de opiniile lor, de pozițiile lor, de articolele lor.

Am admirat-o și am susținut-o pe Elena Udrea toată cariera ei, de la momentul „bilețelului roz” până în seara Convenției PDL în care a pierdut alegerile, ba chiar și după aceea, până a decis să părăsească partidul.

Am admirat-o ca ministru, ca politician ambițios și combativ.
N-am admirat-o, însă, când, TOT DE CAPUL EI, și TOT CA ȘEFĂ, a făcut praf alegerile locale din București, în 2012, mizând lamenatbil pe personaje sinistre, precum Popescu Piedone și Silviu Prigoană.

Poate ați observat, dar oamenii evoluează, sau… involuează. Fac lucruri bune și inteligente, folosindu-se de ambiție și combativitate, sau lucruri rele și proaste, uzând de aceleași calități.

Elena Udrea. a involuat, face, de o vreme, adică de când este IAR ȘEFĂ, lucruri rele și proaste, minte de îngheață antigelul, s-a mitocănizat (incusiv fizic) și a desăvârșit distrugerea „proiectului M.P.” (care oricum era grav și incurabil bolnav din naștere). Acum l-a terminat și pe bietul Băsescu, captiv al propriului orgoliu și al propriilor slăbiciuni. Am impresia că pe ce pune mâna E.U. se face praf. Nu se poate ca TOȚI cei care părăsesc barca PMP (și chiar FMP) să fie niște frustrați, niște nebuni, niște „slabi” și numai EA să fie cea care are dreptate. S-a înconjurat de niște neica nimeni și de o gașcă de boschetari politici. Încă mai sunt personalități (ca Andrei Pleșu, de pildă) care se abțin s-o catalogheze, probabil dintr-o jenă față de jena presupusă a lui Traian Băsescu, ca atunci când te abții să comentezi „drăgălășenia” sau „scumpetea” unui copil oligofren de care mămica e încântată. Femeia aceasta a ajuns, din păcate, toxică. Vom vedea în favoarea cui. Până acum nu m-am înșelat. Cam tot ceea ce am previzionat s-a întâmplat. O să vedem dacă Udrea dă mâna cu Ponta sau nu. Pe dreapta, PMP nu are loc, iar PSD adună orice gunoaie.

Ieri, Elena Udrea reproșa unora – culmea tupeului! – că au părăsit PMP pentru că au pierdut în alegerile interne. Tocmai EA spune asta! Ea, care a făcut exact același lucru, părăsind PDL-ul după ce n-a reușit să pună mâna pe el, în ciuda ordinelor lui Băsescu. Iar jurnaliștii din studiou au tăcut mâlc. La fel de mâlc ca la minciuna gogonată spusă de Udrea că nu știa, la momentul lansării entuziaste dar inepte a lui Cristian Diaconescu drept candidat la prezidențaile al PMP, despre trecutul de „pucist” și de „322”-ist al acestuia, pe care i-l reproșa ieri. Nici nu mai vorbesc despre penibilul situației în care, atât Udrea, cât și Orcan, Ciocăzanu și Pușcalău, l-au pus pe bietul Traian Băsescu, bănuit de același habarnism privind trecutul candidatului asumat cu atâtea laude. De altfel, profilul candidatului prezidențial ideal, făcut cu mare precizie și în toate detaliile de Traian Băsescu la lansarea lui Cristian Diaconescu, nu are absolut nimic în comun cu profilul Elenei Udrea. Decât, poate, pregătirea ei juridică la Universitatea „Dimitrie Cantemir”. Nu poți, ca, din regină a balului în Vaslui, să năzuiești la mic dejunuri cu rugăciune la Casa Albă. Nu e prea clar nici ce limbi străine stăpânește Elena Udrea, nici ce alte gafe geo-politice ar mai putea face, după aceea cu „președintele Norvegiei”. Bun, ea s-a mai cizelat, a mai învățat, dar sărind cu parașuta, dând cu mopul, tricotând și bătând coclaurile împărțind pantofi cu toc sinistratelor nu atingi altitudinea prezidențială. La capitolul esențial al reprezentării externe, Elena Udrea e la nivelul lui Zgonea. Bătăioșenia retorică cu Ponta – care ar și dispărea fizic din spectrul politic în cazul absurd în care Udrea ar ajunge președinte – și insolitele giumbușlucuri mediatice, pe care le execută cu o spectaculozitate preluată de la Mazăre, nu o recomandă nicicum. Și la economie comunitară și internațională e nulă (ar fi interesant s-o testeze cineva întrebând-o ce înseamnă „deficit structural”, „MTO” sau chiar „deflație”. Faptul că echipa ei ministerială a accesat niște fonduri europene nu înseamnă că ex-ministrul are habar de poltica economică a Bruxelles-ului. Pe scurt, Elena Udrea la Cotroceni ar fi precum Gică Hagi la campionutul mondial de bridge.

Din păcate, „BĂSISMUL” afișat și invocat obsesiv de Elena Udrea, identificarea permanentă a lui Traian Băsescu cu propriile ele ambiții și tâmpenii sub masca loialității sunt atât de perverse încât apare un fenomen pe care psihologia politică precis l-ar putea determina și defini: nu se mai înțelege dacă Elena Udrea este loială până la capăt lui Traian Băsescu și proiectelor lui, sau INVERS: Traian Băsescu e loial până la capăt Elenei Udrea și proiectelor ei.

În orice caz, batjocura pe care o practică Elena Udrea la adresa fraierilor care-și spun „băsiști”, „pemepiști” sau „lepeciști” și pe care i-a plimbat din „partidul intelectualilor reformiști” spre „partidul altfel”, „partidul în blugi”, „partidul sacoșă” (cu Anton, Pinalti, Popescu-Grill sau Vișan) până la actualul „partid în gumari”, pierzând pe drum toate valorile, mi se pare cea mai reprobabilă acțiune. Pe lângă aceea de discreditare totală a lui Traian Băsescu, care-și termină mandatele în mod lamenatbil, la remorca sau la… butoniera ei.