Will Russia’s move ruin Erdogan’s plan for Syria?

Scris de ce e val ca valul trece Mar Sept 29, 2015 5:42 pm

http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2015/09/turkey-russia-syria-moscow-ruins-erdogans-game-plan.html?utm_source=Al-Monitor+Newsletter+%5BEnglish%5D&utm_campaign=8233c7c997-September_29_2015&utm_medium=email&utm_term=0_28264b27a0-8233c7c997-102449213

Turkey's July decision to finally open its air bases near Syria and Iraq, including Incirlik, to the US-led coalition fighting the Islamic State was a game changer for the region. It meant the coalition’s air raids against IS would become more effective and less costly.Only days after the first detachment of six American F-16s was deployed to Incirlik in early August, the media reported the deployment of six Russian MiG-31 Foxhound interceptor fighter jets to the Mezze air base near Damascus. Russia’s military presence in Syria continued to grow thereafter, with the number of Russian warplanes said to have reached 28, including long-range Su-27 Flanker interceptor fighter jets.

The Russian military buildup, backed with air-to-ground assault aircraft, attack helicopters, drones, air defense systems, ground assets and a large number of military personnel, is said to have two aims: fighting IS and preventing the collapse of President Bashar al-Assad’s regime. In this sense, the impact of the Russian intervention is much stronger. By dramatically boosting its force and weight in the Syrian equation, Russia has turned upside down the game plans of others, chief among them Turkey’s ruling Justice and Development Party (AKP).

Using some imagination, one could foresee the adverse impacts Russia’s move will have on Ankara’s policies on the ground. Ankara is now likely to be forced to end the de facto situation — virtually a no-fly zone — it has enforced casually in border areas since 2012. In June 2012, after a Turkish reconnaissance plane was shot down by an air defense system in Syria, Ankara announced new rules of engagement, including the interception of Syrian aircraft flying close to Turkish airspace. There has been no indication so far that these rules of engagement have changed. Since the summer of 2012, Turkish media have occasionally reported incidents of Turkish fighter jets taking off from their bases to chase off Syrian planes and helicopters flying “too close” to the border.

Ankara-backed Islamist groups fighting Assad’s regime have emerged as the main beneficiary of these rules of engagement, which have effectively served as a Turkish air cover for their military and logistical operations in border regions.

Now, the following question arises: Will Ankara stick to its rules of engagement if airplanes approaching the border have the Russian star on their wings? My guess is that the rules of engagement will not be enforced against Russian aircraft, thus ending the de facto air cover for the rebels.

Similarly, Ankara’s intention to create a safe zone along the border stretch from Jarablus to Azaz inside Syria has become completely meaningless since the Russian intervention. Preventing Syrian aircraft from flying over the designated area is the first prerequisite for such a zone, which naturally requires the use of an air force. Thus, Russia’s deployment of interceptor fighter jets in Syria can be explained only with one objective: to deter Ankara as an initial step. Another explanation is hardly possible, given that jihadi groups such as IS, Jabhat al-Nusra and Ahrar al-Sham do not have an air force.

Turkish President Recep Tayyip Erdogan’s problem stems from his priorities, which are different from those of the coalition. Turkey may have opened its air bases to make coalition airstrikes on IS more efficient and less costly, but this doesn’t mean that fighting IS has become a top priority for Erdogan and his prime minister, Ahmet Davutoglu. IS is not and has never been a priority for the pair — this we have known for ages. Erdogan, for instance, waited until Sept. 25, 2014, to finally brand IS a terrorist group.

For the Erdogan-Davutoglu pair, the use of Turkish air bases against IS had been preconditioned on the simultaneous pursuit of a regime change in Syria, which, in turn, entailed the creation and enforcement of the safe zone they had advocated since 2012. So, what happened that they finally acquiesced to the air base deal in July after months of stubborn foot-dragging?

The decision was driven by three reasons, none of which places the IS threat in the foreground.

First, forces of the Kurdish Democratic Union Party (PYD), advancing under coalition air cover, captured the border town of Tell Abyad from IS in June. The Erdogan-Davutoglu duo was alarmed that the more it deferred cooperation with the anti-IS coalition the more ground slid from under its feet, while the PYD, the sister organization of Turkey’s Kurdistan Workers Party (PKK), grew stronger by the day, allied with the coalition.

Turkey is opposed to the idea of the PYD advancing from Kobani to the western bank of the Euphrates to help oust IS from Jarablus. This has been another factor in Ankara’s decision to open the bases. Yet, only time will tell whether Ankara can keep the PYD in Kobani, given that the United States aims to cut all ground links between IS and Turkey, something that the Turkish government forces have failed to deliver.

Second, the supply route from the Turkish border town of Kilis to Aleppo — a vital element in sustaining Ankara’s regime-change policy — came under IS threat in June. The area stretching from the Bab al-Salam border crossing down to Aleppo is controlled by rebel groups officially backed by Ankara. The AKP government needs to preserve this access to Aleppo, without which its ambitions in Syria become completely irrelevant. Thus, allowing the coalition to use Turkish air bases became imperative in light of stopping the IS advance on the eastern side of the route.

Third, the PYD — which has the PKK as its main supplier and supporter — emerged as the United States’ only reliable ally fighting IS in Syria. Driven by domestic political considerations, Ankara resumed its war on the PKK, weakening the sole US ally on the ground. Keeping the bases closed to coalition aircraft in these circumstances would have been a very unwise idea. In other words, the bases were granted as a sort of “hush money” to the US-led coalition. Washington says it has not sanctioned Ankara’s onslaught on the PKK, denying any explicit or implicit “bases-for-PKK” deal. Yet, Ankara’s logic in this equation functions independently from the categorical US attitude.

Will Russia’s move ruin Erdogan’s plan for Syria? Sukhoi

The United States is quite content with Ankara’s decision to open the bases. Turkey is said to have engaged in more serious cooperation against IS since the spring. Also, US support for the PYD is said to be limited to the fight against IS, not involving the supply of weapons and ammunition.

Stopping IS remains the No. 1 US priority. Had Turkey shared the coalition’s objective to degrade and defeat IS as a top priority, it would not have been affected that much by Russia stepping in against IS and on Damascus’ side. For the Erdogan-Davutoglu pair, IS represents a growing threat due to the reasons mentioned above, but is never a top priority.

Turkey’s No. 1 problem and priority today is the PKK, which it has been fighting since the two-year cease-fire came to an end in July. Yet, for the United States, the PKK’s Syrian extension, the PYD, is not part of the problem but part of the solution. Overthrowing Assad has ceased to be a US priority since IS emerged as a threat on a regional scale.

With Russia’s military moves balancing the gains that other jihadi groups made in Idlib in the north and Daraa in the south earlier this year, Ankara’s priority of toppling Assad has grown even more irrelevant. Ultimately, the Russian move means Ankara will have to settle for much less than it had hoped for by letting the anti-IS coalition use its air bases.

Scris de ce e val ca valul trece Mar Sept 29, 2015 5:44 pm

[size=42]Se va muta ruina planul Rusiei Erdogan pentru Siria?[/size]

Decizia Turciei de a deschide în cele din urmă iulie bazele sale aeriene in apropiere de Siria și Irak, inclusiv Incirlik, la coaliția condusă de SUA luptă statul islamic a fost un schimbător de joc pentru regiune. A însemnat raiduri aeriene ale coaliției împotriva IS ar deveni mai eficientă și mai puțin costisitoare.La doar câteva zile după prima NT detachme de șase americani F-16 a fost desfășurată la Incirlik la începutul lunii august, mass-media a raportat desfășurarea de șase ruși MiG-31 Foxhound avioane de interceptare de luptă la baza aeriană Mezze aproape Damasc. Prezența militară a Rusiei în Siria a continuat să crească ulterior, cu numărul de avioane rusești spune că a ajuns la 28, inclusiv cu rază lungă de Su-27 Flanker interceptare avioane de luptă.

Acumularea militar rus, susținut cu avioane aer-sol atac, elicoptere de atac, drone, sisteme de apărare aeriană, activele sol și un număr mare de personal militar, se spune că are două obiective: luptă este și prevenirea prăbușirea președintelui Bashar Regimul al-Assad. În acest sens, impactul intervenției ruse este mult mai puternic. Prin stimularea dramatic vigoare și greutatea sa în ecuația sirian, Rusia a transformat cu susul în jos planurile de joc ale altora, mai important dintre ele guvernământ din Turcia Partidului Justiției și Dezvoltării (AKP).

Folosind unele imaginație, s-ar putea prevedea efectele negative muta Rusiei va avea asupra politicilor Ankarei pe teren. Ankara este acum probabil să fie forțat pentru a pune capăt situației de fapt - practic o zonă de interdicție aeriană - în care a aplicat ocazional în zonele de frontieră din 2012. În iunie 2012, după ce un avion de recunoaștere turc a fost doborât de un sistem de apărare aeriană în Siria , Ankara a anunțat noi reguli de angajare, inclusiv interceptarea de aeronave care zboară sirian aproape de spațiul aerian turc.Nu a fost nici un indiciu de până acum că aceste norme de angajare s-au schimbat. Din vara anului 2012, presa turcă au incidente de avioane de luptă turcești decolarea de bazele lor să-și alunge de pe avioane si elicoptere siriene zboară "prea aproape" de granița raportat ocazional.

Grupuri islamiste Ankara-susținute luptă regimul lui Assad au apărut ca principalul beneficiar al acestor reguli de angajare, care au servit în mod eficient ca o acoperire de aer turcă pentru operațiunile militare și logistice în regiunile de frontieră.

Acum, următoarea întrebare apare: Ankara se va lipi de normele sale de angajare în cazul avioanelor se apropie de frontiera au vedeta rusă de pe aripile lor? Parerea mea este ca regulile de angajare nu vor fi puse în aplicare în avion rusesc, care se încheie astfel facto capacul de aer pentru rebeli.

În mod similar, intenția Ankarei de a crea o zonă de siguranță de-a lungul stretch de frontieră de la Jarablus la Azaz interiorul Siria a devenit complet lipsită de sens, deoarece intervenția rusă. Prevenirea avioane sirian din zboară peste zona desemnată este prima condiție pentru o astfel de zonă, care necesită în mod natural utilizarea unei forțe de aer. Astfel, desfășurarea de către Rusia a avioane de luptă din Siria interceptor poate fi explicată doar cu un singur obiectiv: să descurajeze Ankara ca un prim pas. O altă explicație este aproape imposibil, dat fiind faptul că grupurile jihadiste, cum ar fi IS, Jabhat al-Nusra și Ahrar al-Sham nu au o forță de aer.

Președintele turc Recep Tayyip Erdogan problemă e provine din prioritățile sale, care sunt diferite de cele ale coaliției. Turcia ar putea fi deschis bazele sale aeriene pentru a face lovituri aeriene coaliției pe este mai eficientă și mai puțin costisitoare, dar acest lucru nu înseamnă că lupta este a devenit o prioritate de top pentru Erdogan și prim-ministru lui, Ahmet Davutoglu. IS nu este și nu a fost niciodată o prioritate pentru perechea - aceasta ne-am cunoscut de secole. Erdogan, de exemplu, a așteptat până 25 septembrie 2014, în cele din urmă pentru a marca este un grup terorist.

Pentru perechea Erdogan-Davutoglu, utilizarea bazelor aeriene turcești împotriva IS a fost testat pe exercitarea simultană a o schimbare de regim în Siria, care, la rândul său, a determinat crearea și punerea în aplicare a zonei de siguranță au pledat din 2012. Deci, , ceea ce sa întâmplat că au cedat în cele din urmă la acordul de bază a aerului în luna iulie, după luni de incapatanat picior-glisând?

Decizia a fost determinată de trei motive, niciunul dintre care plasează amenințarea este în prim-plan.

În primul rând, forțele de kurde Partidul Uniunea Democrată (PYD), avansarea sub acoperirea aer coaliție, capturat orașul de frontieră de Tell Abyaḑ din ESTE în luna iunie. Cei doi Erdogan-Davutoglu a fost alarmat de faptul că cooperarea mai se amânat cu coaliția anti-ESTE mai mult teren a alunecat de sub picioarele sale, în timp ce PYD, organizarea sora Partidul Muncitorilor din Kurdistan Turcia (PKK), a crescut mai puternic pe zi ce trece, aliat cu coaliția.

Turcia se opune ideii de PYD avansează de la Kobani la malul vestic al Eufratului pentru a ajuta elimina IS de la Jarablus. Acest lucru a fost un alt factor în decizia Ankarei de a deschide baze. Cu toate acestea, doar timpul va spune dacă Ankara se poate păstra PYD în Kobani, având în vedere că Statele Unite își propune să reducă toate link-uri la sol între IS și Turcia, ceea ce forțele guvernamentale turce nu au reușit să livreze.

În al doilea rând, traseul de alimentare din orașul de frontieră turc de Kilis la Alep - un element vital în susținerea politicii Ankarei regim de schimbare - a intrat sub amenințarea IS în luna iunie. Zona se întinde de la granița Bab al-Salam trecere până la Alep este controlat de grupurile rebele susținute oficial de Ankara. Guvernul AKP trebuie să păstreze acest acces la Alep, fără de care ambițiile sale în Siria devenit complet irelevante. Astfel, permițând coaliția de a folosi baze aeriene turcești a devenit imperativ, având în vedere oprirea avansului este pe partea de est a traseului.

Al treilea rând, PYD - care are PKK ca furnizor principal și susținător - a apărut ca este Statele Unite numai luptele aliat de incredere in Siria. Motivat de considerente politice interne, Ankara a reluat războiul său cu privire la PKK, slăbirea singurul aliat al Statelor Unite pe teren. Păstrarea bazele închise aeronavelor coaliție în aceste condiții ar fi fost o idee foarte înțelept. Cu alte cuvinte, bazele au fost acordate ca un fel de "bani hush" la coaliția condusă de SUA. Washingtonul spune că nu și-a sancționat atac Ankara cu privire la PKK, negând orice "baze-pentru-PKK" afacere explicite sau implicite. Cu toate acestea, logica Ankarei în această ecuație funcții independent de atitudinea categoric SUA.

Statele Unite ale Americii este destul de mulțumit cu decizia Ankarei de a deschide baze. Turcia se spune că s-au angajat în cooperare mai grave împotriva este din primăvară. De asemenea, sprijinul SUA pentru PYD este declarat a fi limitate la lupta împotriva IS, care nu implică furnizarea de arme și muniții.

Oprire este rămâne o prioritate nr 1 US. A avut Turcia comun obiectivul coaliției de a degrada și înfrângerea este ca o prioritate de top, aceasta nu ar fi fost afectat atât de mult de Rusia în intensificarea împotriva IS și pe partea Damascului ". Pentru perechea Erdogan-Davutoglu, IS reprezintă o amenințare tot mai mare din cauza motivelor menționate mai sus, dar nu este niciodată o prioritate de top.

No. 1 problema si o prioritate de astăzi Turciei este PKK, care a fost lupta de la doi ani de încetare a focului a ajuns la final în luna iulie. Cu toate acestea, pentru Statele Unite, extinderea sirian PKK, The PYD, nu este o parte a problemei, ci parte a soluției. Răsturnarea Assad a încetat să fie o prioritate, deoarece SUA IS a apărut ca o amenințare la scară regională.

Cu miscari militară a Rusiei echilibrarea câștigurile pe care alte grupuri jihadiste efectuate în Idlib în nord și în sud Daraa la inceputul acestui an, prioritatea Ankara a răsturna Assad a crescut chiar mai mult irelevant.În cele din urmă, în mișcare rusă înseamnă Ankara va trebui să se mulțumească cu mult mai puțin decât ar fi sperat de a lăsa coaliția anti-este utilizarea bazelor sale aeriene.

Will Russia’s move ruin Erdogan’s plan for Syria?

Will Russia’s move ruin Erdogan’s plan for Syria?

traducere google

[size=42]Se va muta ruina planul Rusiei Erdogan pentru Siria?[/size]