Remigration : les précédents historiques existent

Scris de MARTOLOG Sam Oct 03, 2015 11:58 pm

http://www.bvoltaire.fr/vincentvauclin/remigration-precedents-historiques-existent,209692?utm_source=La+Gazette+de+Boulevard+Voltaire&utm_campaign=ad5e5f3962-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_71d6b02183-ad5e5f3962-30626181&mc_cid=ad5e5f3962&mc_eid=1b04a9fa11

Remigration : les précédents historiques existent Remigration1

Les phénomènes migratoires et les tensions multiculturelle qui en découlent, n'ont rien d'irréversible : car là où il y a une volonté, il y a un chemin.

Alors que s’intensifie la crise migratoire et que se dévoile l’impuissance totale d’une classe politique européenne totalement empêtrée dans ses contradictions et paralysée par l’idéologie castratrice des droits de l’homme, la colère gronde, la pression monte.

Les peuples européens émergent de leur torpeur et manifestent de plus en plus bruyamment leur refus de s’effacer, de disparaître, de payer pour les fautes des autres.

Portée par une poignée de francs-tireurs tels que Robert Ménard, Renaud Camus, Éric Zemmour, Laurent Obertone, Richard Millet ou, plus récemment, Philippe de Villiers, la voix du pays réel se fait entendre. Elle perce, malgré les tentatives désespérées mises en œuvre par les élites hors-sol pour manipuler la réalité, pour sauver ce qu’il reste de l’utopie cosmopolite et en maintenir la portée quasi eschatologique : celle d’une fatalité, d’une fin de l’Histoire, irrémédiable, irréversible, définitive.

Or, il existe une alternative au chaos multiculturel : la remigration. Et les médias dominants se garderont bien ne serait-ce que de l’évoquer, tant ses implications sont à la fois explosives et salutaires. Déjouant les polémiques artificielles et stériles, c’est ce projet et ces perspectives que nous devons imposer dans le débat public, et en premier lieu pour en démontrer la pertinence historique.

Car des précédents existent. Loin d’être un projet inédit, des processus de remigration se sont déjà imposés à plusieurs reprises dans l’Histoire contemporaine, en particulier lorsque la guerre civile et la partition menaçaient l’équilibre et la stabilité d’une région, d’une nation.

En 1947, plus de 12 millions de personnes ont été déplacées lors de la partition de l’Inde (hindoue) et du Pakistan (musulman), non sans heurts, certes, mais évitant ainsi une guerre civile et une conflagration régionale dont l’issue aurait été catastrophique pour toutes les parties.

En 1962, près d’un million de pieds-noirs et harkis quittèrent l’Algérie vers la France à l’issue des accords d’Évian, sous la pression du FLN et après l’abandon de l’Algérie par de Gaulle.

Plus récemment, au début des années 2010, le gouvernement israélien a adopté une série de mesures destinées à procéder au rapatriement de dizaines de milliers d’Africains, essentiellement soudanais et érythréens, entrés clandestinement sur son territoire, et ce afin de préserver son identité ethno-culturelle.

Ces quelques exemples suffisent à montrer que les phénomènes migratoires et les tensions multiculturelle qui en découlent, n’ont rien d’irréversible : car là où il y a une volonté, il y a un chemin.

Vincent Vauclin

GOOGLE TRANSLATE

Tensiunile de migrație și multiculturale care decurg din aceasta, nu au nimic ireversibil: pentru că în cazul în care există o va exista o cale.a exista o cale.În timp ce criza migrației intensifică și se desfășoară neputința completă a unei clase politice europene complet încurcate în contradicțiile sale și paralizată de castrare ideologie a drepturilor omului, mânia este fabricarea berii, mounts de presiune.

Națiunile europene ies din toropeală și arată mai tare refuzul lor de a dispărea, a dispărea, să plătească pentru greșelile altora.

Condus de o mână de Mavericks, cum ar fi Robert Ménard, Renaud Camus, Eric Zemmour, Laurent Obertone, Richard Millet sau, mai recent, Philippe de Villiers, vocea țării reale sunete. Acesta strapunge, în ciuda încercărilor disperate implementate de elitele supraterane pentru a manipula realitatea, pentru a salva ceea ce a mai rămas din utopia cosmopolit și să mențină o semnificație eshatologică aproape: că de o fatalitate, un sfârșitul istoriei, ireversibil, ireversibil, finală.

Dar există o alternativă la haosul multicultural: a remigration. Și media mainstream nu va păstra bine dacă numai pentru a evoca atât implicațiile sunt atât de explozive și benefice. Zădărnicirea polemicile artificiale si sterile este acest proiect și aceste perspective pe care trebuie să impună în dezbaterea publică, și în primul rînd pentru a demonstra relevanța istorică.

Deoarece există precedente. Departe de a fi un nou proiect, procesul de re-migrare au stabilit deja de mai multe ori în istoria recentă, în special atunci când războiul civil și partiție amenințat echilibrul și stabilitatea unei regiuni, o națiune .

În 1947, peste 12 milioane de persoane au fost strămutate în timpul partiția de India (hindus) și Pakistan (musulmani), nu fără probleme, cu siguranță, dar evitând un război civil și o conflagrație regional al cărui rezultat ar fi fost catastrofale pentru toate părțile.

În 1962, aproape un milion de pieds noirs și harkis stânga Algeria în Franța după acordurilor Evian, sub presiunea FLN și după abandonarea Algeria de de Gaulle.

Mai recent, la începutul anilor Anii 2010, guvernul israelian a adoptat o serie de măsuri pentru a efectua repatrierea a zeci de mii de africani, cea mai mare parte sudanez și eritreeni, a intrat ilegal pe teritoriul său, în scopul de a păstra identitatea etnică -culturelle.

Aceste câteva exemple sunt suficiente pentru a demonstra că fenomenele de migrație și tensiunile multiculturale care decurg din acesta, nu au nimic ireversibil: pentru că în cazul în care există o va exista o cale.

Vincent Vauclin