Cum l-a adus Iohannis inapoi pe Basescu. Ironia dintr-o obsesie

Scris de **Admin** Dum Oct 11, 2015 1:49 am

http://www.ziare.com/basescu/pmp/cum-l-a-adus-iohannis-inapoi-pe-basescu-ironia-dintr-o-obsesie-1386654

Revenirea oficiala a lui Traian Basescu in politica era doar o chestiune de timp. De fapt, daca ne uitam la perioada trecuta de la terminarea mandatului, ne putem intreba daca fostul presedinte a fost vreodata plecat cu adevarat.

Sigur ca in aceasta evolutie exista si o componenta subiectiva, pentru ca vorbim despre un om care a dominat 10 ani politica romaneasca. Politica si puterea dau dependenta si era greu de imaginat ca va iesi deodata la pensie cu nepotii de mana.

Dar cred ca revenirea lui Traian Basescu are si o componenta obiectiva.

Actuala situatie de pe scena politica, in loc sa-i inchida drumul inapoi, i-a creat un culoar exceptional pe care un politician cu instinctul de pradator al lui Traian Basescu nu avea cum sa-l rateze.

Eu cred ca suntem intr-un moment de haos total, provocat de lipsa unui sistem nervos central.

Da, dl Iohannis a promis ca va fi un presedinte constitutional si se tine de cuvant. Insa, cumva, cu asupra de masura. Mult cu asupra de masura. Constitutional nu inseamna absent, decuplat si pe cale de a deveni irelevant.

Iar un presedinte relevant nu este un presedinte care face scandal si traieste din conflict, ci unul care se optinteste sa tracteze cu inteligenta politica, cu tenacitate si mult efort Romania intr-o anumita directie si care este perceput ca un autentic dirijor al concertului, nu ca un spectator care motaie in loja centrala, in timp ce membrii orchestrei canta fiecare dupa cat si cum il duce capul si priceperea.

Poate ca dl Iohannis are o strategie, are viziune, are control, dar inclusiv din cauza unei comunicari nu slabe, ci inexistente, acestea nu se simt, iar absenta descumpaneste si indeparteaza electoratul.

O arata inclusiv sondajele de opinie. Si un semn grav al irelevantei cred ca se gaseste intr-un aparent detaliu. Traian Basescu era iubit sau urat, era adulat sau detestat, avea parte de ode sau galeti de laturi. Klaus Iohannis, dupa cateva luni de mandat, a ajuns subiect de bancuri si ironii.

Aceasta stare se extinde si asupra partidului. PNL resimte in mod evident lipsa unui reper si a unei autentice coordonari cu Palatul Cotroceni. Cei doi co-presedinti nu numai ca par total neinspirati, ci si oarecum derutati, pusi in situatii contradictorii, asa cum s-a intamplat in cazul Codului Fiscal, cand pozitia partidului s-a schimbat peste noapte, destul de necredibil.

Asa ca in acest moment, in loc sa vedem un PSD in vrie, ceea ce ar fi normal pentru un partid cu un premier inculpat si un presedinte condamnat, vedem un PNL care isi pierde suflul si intra tot mai adanc, la randul sau, in irelevanta.

Apar deja si semne de nervozitate. De exemplu, l-am vazut pe senatorul PNL Cristian Bodea lansand doua atacuri consecutive destul de apasate in directia presedintelui Iohannis, ceea ce este surprinzator, stiut fiind ca dl Bodea este unul dintre apropiatii Alinei Gorghiu.

In profunzime lucrurile sunt si mai complicate. Cand vorbesti cu liberali vechi si noi, constati cat de adanc e clivajul intre fostul PNL si PDL, foarte departe de a fi devenit cu adevarat un singur partid.

Cei mai dezamagiti sunt democrat-liberalii, care se simt marginalizati si tradati, desi au convingerea ca au contribuit decisiv prin structurile lor teritoriale disciplinate la alegerea presedintelui Iohannis.

Este motivul pentru care, din cate stiu eu, la usa lui Traian Basescu e coada de democrat-liberali si ea se va lungi probabil, daca PNL nu va reusi rapid o reinventare care sa evite un deja destul de bine conturat, in opinia mea, esec la alegerile de anul viitor.

Nu ii vad insa nici semnele si nici resursele de abilitate politica.

Asadar, Traian Basescu se intoarce pe fondul unei estompari nefiresti a rolului Administratiei Prezidentiale, al unei debusolari a electoratului care nu isi mai simte liderul, reperul si al slabiciunii pana la ridicol a opozitiei macinata si de tensiuni interne.

Nu cred ca isi putea dori mai mult. Oamenii au nevoie de lideri reali, au nevoie de emotii, au nevoie sa se raporteze la cineva. Faptele se estopeaza, memoria colectiva e foarte scurta, iar politica, la fel ca natura, are oroare de vid.

Problemele penale de pana acum, in opinia mea, mai mult il ajuta decat ii fac rau lui Traian Basescu, pentru ca il mentin in centrul atentiei si lasa impresia unei hartuiri permanente de unde victimizarea este o consecinta facila.

Anchetarea unor plangeri ridicole, precum aceea pentru "demisia in cinci minute", nu face decat sa ii dea munitie lui Traian Basescu sugerand ca motive reale de urmarire nu ar exista.

La fel si cu pelerinajul la fostul presedinte pe care il tot dezvaluie Antena 3 sau speculatiile despre cine va mai veni in PMP.

Toate acestea, in loc sa-l afecteze, pot sugera ca Traian Basescu este din nou pol de putere, ca s-a intors seful.

Ceea ce deocamdata ii lipseste fostului presedinte este un "cal tanar" la caruta partidului, pe care sa il arunce in luptele electorale pe care nu le mai poate duce personal.

Pana il gaseste (si nu am nicio indoiala ca il cauta asiduu), va fi probabil nevoit sa intre singur in arenele care ii mai sunt accesibile, asa cum e lupta pentru Primaria Capitalei. Nu cred ca isi doreste functia, ci ridicarea PMP peste pragul electoral.

Vestea cu adevarat proasta este ca in mod cinic Traian Basescu foloseste in aceasta relansare mesajul nationalist, pe alocuri anti-european, si pe cel antiJustitie.

Primul se adreseaza unui segment in crestere pe fondul crizei refugiatilor, inclusiv din cauza inabilitatii inexplicabile cu care Klaus Iohannis insusi a tratat chestiunea, al doilea ar putea antrena impotriva Justitiei un segment tot mai mare, daca Traian Basescu se va ridica din nou. Eu nu cred ca revine impotriva Sistemului, dupa cum pretinde. Sunt, dimpotriva, convinsa ca vine sa salveze Sistemul ticalosit, aflat in trepidatii, poate si ca sa se salveze pe sine.

Tot parcursul sau arata ca Traian Basescu nu are cu adevarat nici principii si nici un set de valori solid, ci doar un instinct senzational de pradator care foloseste la maximum orice oportunitate pentru a-si atinge scopul.

Este cred, prin excelenta nu imoral, ci amoral, si, tot prin excelenta, lider.

Asadar, ma tem ca mergem spre un viitor sumbru in care batalia politica, cand autentica, cand mimata, sa se dea intre un PSD la fel de baronizat si un Traian Basescu, care sa impinga Romania si mai departe de miezul UE. Si de aici o polarizare si mai mare a electoratului intre cei total dezamagiti, pentru care mobilizarea din noiembrie ar putea fi ultima pentru multa vreme, si nucleele dure care vor duce batalia pe criterii care nu au nimic de-a face cu binele Romaniei.

Ironia sortii este ca atat de mult s-a straduit Klaus Iohannis sa nu fie ca Traian Basescu incat pare sa fi reusit sa-i ofere fostului presedinte culoarul perfect pentru relansare.