Avocaţii lui Putin

Scris de ILUMINATI Mar Oct 13, 2015 11:38 pm

http://www.gandul.info/puterea-gandului/avocatii-lui-putin-14831971

Recentele afirmaţii ale preşedintelui Comisiei Europene, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, nu numai că par neverosimile, în contextul geopolitic actual, dar ele au avut darul de a pune gaz pe focul retoricii, tot mai aprinse şi mereu mai belicoase, a Rusiei, la adresa SUA şi a României.Ieri, Mihail Ulianov, director al Departamentului pentru neproliferare şi controlul armamentului din cadrul Ministerului rus de Externe, a reacţionat, în consecinţă, sporind emisia de „decibeli” a ameninţărilor directe, lansate de Kremlin. Acesta a declarat că decizia de instalare a scutului antirachetă, la Deveselu, riscă să devină „o provocare gravă la adresa securităţii internaţionale”. "Statele Unite şi România trebuie să înţeleagă amploarea reală a responsabilităţii acestui sistem, şi să îşi dea seama că pot renunţa la planul lor cât nu este prea târziu", a transmis Ulianov.

Aceasta avea să fie cea de-a doua „torpilă” lansată de Moscova, către SUA, în ultimele trei zile, replicile fiind generate de declaraţiile lui Juncker - cel puţin hazardate, dacă nu cumva la limita decenţei impuse de funcţia pe care o deţine.

„Trebuie, o spun deschis, să îi tratăm pe ruşi corect! Ştiu din conversaţiile mele cu Putin că nu acceptă fraze ca cea în care Barack Obama a spus că Rusia este o putere regională. Ce vrea să însemna asta?! Nu vorbim aşa de Rusia!”, a afirmat şeful Comisiei Europene, joia trecută, la Passau, în cadrul manifestărilor prilejuite de festivalul tradiţional “Menschen in Europa”.

Acelaşi personaj a mai adăugat că UE nu trebuie să lase SUA să dicteze politica europeană, în ceea ce priveşte relaţiile sale practice cu Rusia, care ar trebui restabilite.

Prima reacţie, dinspre Moscova, a venit prin vocea preşedintelui „Comisiei pentru afaceri externe” a Dumei de Stat, Aleksei Puskov. Acesta a făcut referire la „schimbările din politica europeană faţă de Rusia. „Este important: preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat ca SUA nu trebuie să dicteze UE cum să-şi construiască relaţiile cu Rusia. În UE au început schimbări în bine!”, a scris Puskov pe contul său de Twitter.

Spusele acestui om par să anunţe o schimbare majoră şi abruptă a politicii externe a UE - dacă aceasta ar fi existat, vreodată, în mod coerent -, decisă chiar sub ochii noştri, europenii neîntrebaţi de nimeni, nimic, nicicând.

Şeful acesta al unui extrem de important for european comunitar plânge de mila Rusiei că, vezi Doamne, poziţia acesteia e tratată inadecvat; e luată în uşor; ba, chiar e persiflată, faptă reprobabilă a preşedintelui Obama.

Omul acesta vorbeşte despre Rusia, neschimbata, aceeaşi care, pe fondul slăbiciunii şi a complicităţii occidentale, a hăcuit Europa, rupând-o-n două, pentru aproape 50 de ani, tot în tandem cu iniţial-prietena ei, Germania.

Omul acesta, născut în 1954, pare să nu fi aflat că statele vest-europene au mai dat dovadă de „imensă slăbiciune” în faţa Rusiei, după război, când şi-au asumat „crima de abandon” a statelor din Europa Centrală şi de Est sub cizma lui Stalin, în spatele Cortinei de Fier şi a Zidului Berlinului; tot pentru a nu jigni Kremlinul.

Acest om, care nu a trăit nici ororile Războiului Fierbinte, nici grozăviile Războiului Rece, asumă să ceară „instituirea unei armate a UE, în afara NATO şi fără legătură cu SUA. (Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu ţara domniei sale, dacă prea bătrâna Europă n-ar fi avut parte de debarcarea din Normandia).

Şi, mai ales, creştin-democratul Juncker, devenit peste noapte avocatul lui Putin, pledează pentru respectarea actelor „de politică externă a Moscovei”, aceeaşi care a schimbat frontiera unui stat european, suveran şi independent, în propriul interes, ocupând Crimeea şi devastând estul Ucrainei. Aceeaşi, care e pe cale să devină o ameninţare extremă pentru Republica Moldova prin Transnistria, a Ţărilor Baltice, a Finlandei, Poloniei, Bulgariei şi României.

Cu siguranţă, luxemburghezul nu a devenit, peste noapte, prorus şi antiamerican în declaraţii, cu de la sine putere. Doar pentru că l-ar fi dat afară din casă preaplinul curajului său debordant şi propria-i experienţă de conducător, stări şi fapte care ne-au convins cât de „puternic” s-a aflat, de exemplu, în relaţia cu serviciile secrete din ţara sa.

Revin şi spun că Jean-Claude Juncker nu poate fi, în aceste condiţii, decât portavocea intereselor – economice şi de securitate naţională, inclusiv pe zona strategiilor energetice – a tandemului Germania-Franţa şi a sateliţilor europeni ai acestuia.

Cu atât mai gravă şi deconcertantă devine, astăzi, poziţia liderilor europeni, care par să caute garanţii de securitate pe „relaţia” est - renunţând, aproape violent, la securitatea oferită, la zi, de o organizaţie transatlantică, puternică şi stabilă -, lăsând impresia că sunt dispuşi, la o adică, pentru recuperarea liniştii lor, să mai împingă, încă o dată, statele Europei de Est – vezi Ucraina - dincolo de o nouă Cortină de Fier.

Iar în toate aceste ore care au trecut de la ameninţările Moscovei proferate la adresa României, niciun oficial român nu a reacţionat în vreun fel.

Ştiu! Nu se cade să răspundem, de la nivelul nostru de ministru sau şef de stat UE, unui directoraş din MAE rus…

Care UE?