Rahat zambaret si cacat mut sasesc (cu ochi)

Scris de Marco_polo2013 Joi Apr 30, 2015 6:47 am

Imi e antipatic Leca dar cam are dreptate

Poate va mai amintiti cum a fost impachetata victoria lui Klaus Iohannis in fata lui Victor Ponta, nu fara o sadica ironie, prin chiar versurile cu care PSD isi lansase candidatul pentru Cotroceni: "noi gandim la fel, simtim la fel, iubim la fel si nimeni nu are cum sa ne doboare..."

Poti intelege socul care l-a aruncat pe Ponta in depresie atunci, doar ca intre timp ironia s-a intors de doua ori mai violent impotriva celor care in seara de 16 noiembrie cantau si dansau pe versurile cantecului in pietele din marile orase ale Romaniei, imaginandu-si ca traiesc a doua mare revolutie a democratiei.

Oricat de cinic ar suna, trebuie sa gasim resurse pentru a-i intelege si pe cei care stau astazi sa intre in depresie cand vad cum aia pe care-i credeau invinsi de votul lor pregatesc meticulos, pas cu pas, cu si mai mult sadism, sa puna si mai bine mana pe tara pe care oricum nu au lasat-o nicio clipa din mana.

Este, cred, o pierdere de vreme a vorbi despre linistea care domneste la Cotroceni si despre somnul profund in care pare ca a intrat Klaus Iohannis. Cazul reactiei sale intarziate vis-a-vis de schimbarea directorului ICR spune totul. Asta e omul si astea sunt calculele pe care si le face domnia sa in legatura cu mandatul sau.

La un singur lucru ar trebui sa reflecteze acum, mai serios ca niciodata, respectiv la pericolul pe care il (si ne) paste: prabusirea abrupta si necontrolata a credibilitatii sale.

Dar asta e problema cetateanului Klaus Iohannis. Nu ma intereseaza, dincolo de curiozitatea jurnalistica, modul in care isi administreaza presedintele imaginea, procentele de incredere si numarul de like-uri pe Facebook.

Ceea ce e mai greu de inteles si explicat e inversunarea cu care se incapataneaza clasa politica sa ignore mesajul pe care l-a dat votul din noiembrie trecut, dincolo de numele care s-a intamplat sa fie castigator.

In ciuda fenomenului care a avut loc atunci, PNL si PSD si-au dat mana intr-o fratie a ignorantei siau trecut prin Senat legea alegerilor locale, care prevede ca primarii vor fi alesi intr-un singur tur, iar presedintii de CJ vor fi alesi indirect prin vot secret al consilierilor judeteni, cu majoritate simpla. Tradus pe limba celor care inca mai spera ca isi vor lua vreodata tara inapoi asta inseamna ca politicul se decupleaza si mai mult de vointa si votul cetateanului.

Intelegerea tacita dintre PNL si PSD pe acest proiect, ca si acordul de la legea finantarii partidelor, care va permite in continuare sponsorizari ale clientelei politice, deci va face rentabile in continuare afaceri precum cele de la Microsoft, EADS, ANRP si toate celelalte modalitati prin care se capuseaza banii de la buget, arata cat de putin a impresionat asa-zisa revolutie din noiembrie 2014 liderii clasei politice.

Macar amendamentul senatorului PSD Serban Nicolae la Codul de Procedura Penala, prin care coruptii sunt scapati de catuse si posibil si de arestul preventiv, e sincer si straveziu in disperarea care i-a dat nastere: proiectul arata clar cat de mult le este frica de momentul in care vor trebui sa raspunda pentru ceea ce au facut de au ajuns sa fie atat de rupti de realitatea care-i inconjoara.

Nu e vorba nici macar de umilinta lor, e frica si instinctul pur de supravietuire care le dicteaza actiunile, oricat de fatis impotriva ar fi ele cu tot ceea ce s-a strigat vreodata in piete de catre oamenii care au crezut ca astfel vor schimba ceva.

Cat despre cei din diaspora, ei sunt buni doar cand trimit bani in tara, in rest sa fie multumiti ca alesii lor nu au gasit inca o modalitate sa taxeze veniturile acolo unde au ales sa traiasca.