Jocurile geopolitice ale Rusiei: proiectele proiecţiei superputerii, imprevizibilele rezultate

Scris de Marco_polo2013 Joi Oct 15, 2015 8:37 pm

http://adevarul.ro/international/europa/corespondenta-bruxelles-jocurile-geopolitice-rusieiproiectele-proiectiei-superputerii-imprevizibilele-rezultate-1_561dfb44f5eaafab2ca388ef/index.html

Nimic nu este liniar şi nimic nu este complet previzibil. Urmând cu stricteţe filozofia proprie jocului desfăşurat de un mare maestru de şah, politica rusească alternează cu o viteză stupefiantă strategii de apărare complexe care conţin, fiecare, elemente diferite de dezvoltare a atacurilor viitoare pe mai multe fronturi.Pe de o parte încercând să scape de efectele combinate ale unei uriaş presiuni pe care o reprezintă combinaţia dintre sancţiunile economice ale lumii occidentale, potenţate foarte puternic de consecinţele economice ale scăderii preţului petrolului. Pe de altă parte, dorind să ofere lumii un argument indubitabil de credibilitate şi forţă, cel dat de dezvăluirea treptată, dar rapidă, a noilor sale capacităţi militare, testate acum pe teatrele de luptă din Siria, şi ca argument destinat ţărilor ce au devenit sau se pregătesc să devină aliatele Rusiei şi parte a multiplexului de putere reprezentat de Organizaţia de cooperare de la Şanghai+Uniunea Eurasiatică. Poate însă Rusia să depăşească situaţia de « mare putere săracă » de care vorbea odată Georges Sokoloff, adică să rezolve dilema de acum a disproporţiei existente între « proiectul de putere » pe care-l presupune visul de renaştere a Marii Rusii şi mijloacele financiare necesare unei asemenea mişcări extrem de ambiţioase şi dificile ? În absenţa unui răspuns clar, să vedem scenariile posibile, deja desenate de grupul jucătorilor de şah geo-politic din jurul lui Putin. Datele jocului economic. Datoria Rusie era, la nivelul lunii iulie 2015, de 42 de miliarde de dolari, adică 144% în raport cu veniturile naţionale. Este o situaţie clasică denimită « criza foarfecelor » : pe de o parte, creşte rapid nivelul cheltuielilor (costuri combinate ale conflictului din estul Ucrainei, nevoia de susţinere financiară masivă a Crimeii şi, mai nou, asumarea misiunii complexe şi extrem de costisitoare din Siria) şi, pe de altă parte, scăderea veniturilor la buget datorită în primul rând evoluţiilor negative pentru Rusia de pe piaţa petrolului. Foarte important aspect deoarece acestea au ajuns la un nivel între 30%-40% faţă de proiecţiile iniţiale, plus apariţia mai întâi a unei stagnări economice (0,3%), apoi a unei contracţii economice de -3% din PIB. Determinând o recesiune economică de cel puţin 5% la nivel acestui an. Dar există rezerve valutare încă foarte importante : estimările OMC şi FMI vorbesc de o cifră situsată între 400-500 miliarde de dolari. O altă estimare are în vedere o bază a rezervelor de 362,3 miliarde de dolari dar semnalează şi o crştere de 12 miliarde dolari numai la nivel de o singură lună mai, faţă de luna anterioară... Producţia este în scădere, dar în aceeaşi măsură este şi inflaţia. Rubla a recuperat o parte dar, de departe, nu şi ansamblul, poziţiilor avute în raport cu dolarul. Toate acestea fac ca economia rusă să nu poată exercita o hegemonie mondială, dar cu siguranţă că nu asistăm la o recesiune irezistibilă având ca rezultat final o prăbuşire economică iminentâ. (Mark Adomanis, analist economic la FORBES) Scenariile de reacţie Primul scenariu este propus de consilierul economic al lui Putin, Serghei Iurievici Glaziev (membru din 2008 al Academiei ruse de ştiinţe, membru al Dumei de Stat între 1993-2007, candidat la alegerile prezidenţiale din 2007 şi co-fondator al partidului Rodina). Într-un articol recent, el pledează pentru aplicarea unui plan « pentru a distruge puterea economică a SUA », un plan care are la bază renunţarea treptată, dar rapidă, la rezervele deţinute în dolari (bonuri de tezaur americane) şi de a schimba totul în aur, inclusiv toate sumele care rezultă din vânzarea de petrol şi gaze dar şi cele din contractele de armament. Dezinformare strategică ? Nu, dacă dăm crezare datelor publicate pe glodstockbull.com care reproduce un articol semnat de Dimitrii Kalinichenko şi care sugerează că Putin, urmând exact acest plan, manipulează pieţele aurului şi energiei. « Răspunsul lui Putin (la presiunea occidentală n.n.) seamănă cu o combinaţie între şah şi judo, atunci când forţa adversarului este folosită împotriva lui, dar cu un minimum de resurse de putere şi resurse din partea apărătorului ». Mişcare ce ar fi început deja de anul trecut când, după afirmaţiile autorului articolului, şefa Băncii Centrale a Rusiei, Eva Nabiullina (economist de profesie, fost consier al lui Putin între mai 2012 şi iunie 2013), a început achiziţia masivă de aur, aproape 150 t, conform propriei sale declaraţii în faţa Dumei de Stat. Iată cât aur au cumpărat (doar în trim III din 2015), Băncile Centrale ale Rusiei şi statelor din CSI. Cele 55 tone de aur achiziţionate de Rusia reprezintă mai mult decât tot ce au cumpărat toate celelalte bănci centrale din lume în perioada respectivă, ceea ce ar putea fi un argument credibil că se aplică în continuare Planul Glaziev de a impune « sistemul anti-dolar », adică la revenirea sistemului de convertibilitate în aur. Ceea ce ar fi concordant şi cu semnalul dat de China care a anunţat că încetează să achiziţioneze rezerve de devize în dolari. Este oare posibil de realizat un asemenea plan, acum urmat de ţările din BRICS care să ajungă «să schimbe statutul dolarului în sistemul monetar mondial» ? Foarte dificil de răspuns deoarece, în acest moment, evoluţia pieţelor este extrem de volatilă şi este extrem de neclar dacă cea mai bogată piaţă a lumii, Uniunea Europeană, va sprijini o remodelare a sistemelor mondiale, ceea mai mare parte a experţilor spunând că aşa ceva ar fi imposibil în afara scenariului unei conflagraţii mondiale, precum al doilea Război Mondial, cel după care, în 1944, au fost încheiate Acordurile de la Bretton Woods. Cele care garantau convertibilitatea dolarilor în aur, măsură anulată în 1971 de Preşedintele Richard Nixon. Dar planul rus cuprinde, în paralel, şi o altă dimensiune esenţială: achiziţionarea a cât mai multe zone economice strategice din Europa, mai ales din cele legate de sectorul energetic. În această linie, ultima mare achiziţie (prezentată de Andrzej Kublik pentru GAZETA WYBORCZA) este: «preluarea de la BASF a pachetului majoritar cu puţin peste 50% din acţiunile firmei Wingas. În felul acesta ruşii devin singurul proprietar al acestei firme. Aceasta deţine o cincime din acţiuni pe piaţa de gaz a Germaniei şi, în plus, comercializează gazul în Austria, Belgia, Cehia, Olanda, Polonia şi Marea Britanie. Preluând firma germană, Gazprom a preluat şi 25% din depozitele subterane germane de gaz, între care cel mai mare depozit din Europa Occidentală, din oraşul Rehden. În plus, ruşii au primit acţiunile Wingas la cel mai mare depozit subteran austriac de gaz de la Haidach lângă Salzburg, al doilea ca mărime din Europa Centrală. Gazprom avea deja acţiuni minoritare la Haidach şi acum devine acţionarul principal al acestor instalaţii în Austria, legate de reţeaua de gazoducte din Germania. Concernul rus a devenit de asemenea unul din proprietarii firmelor WIEH şi WIEE, care comercializează gazul în statele Europei Centrale. Gazprom va primi de la BASF şi jumătate din acţiunile firmei Wintershall Nordzee, care exploatează zăcămintele de gaz şi petrol în apele norvegiene, britanice şi daneze ale Mării Nordului. În schimbul acestei avuţii, Gazprom va ceda concernului BASF 25,01% din acţiuni la două zăcăminte din Siberia, care ascund 274 miliarde metri cubi de gaz. Exploatarea acestor zăcăminte va începe în anul 2018 şi vor fi extrase de acolo 8 miliarde metri cubi de gaz pe an (...) Totodată, gigantul chimic german împreună cu un grup de firme energetice occidentale a semnat cu potentatul rus un acord privind crearea unei firme, care va instala în Baltica un nou gazoduct din Rusia până în Germania. În acest an, fondul oligarhului rus Mihail Fridman a cumpărat de la concernul german RWE firma de extracţie DEA. Graţie acestei tranzacţii, investitorii ruşi au preluat nu doar concesiunile pentru exploatarea zăcămintelor de gaz şi petrol în Marea Nordului, dar şi depozitele subterane de gaz din Bavaria. După aceste două tranzacţii, Rusiei îi revin deja în mod direct aproape două cincimi din depozitele de gaz din Germania, ceea ce înseamnă că investitorii din Rusia au deja o influenţă considerabilă asupra securităţii energetice a Germaniei şi a întregii UE, precum şi asupra comerţului cu gaz în Europa Centrală ». Interesant că aceste mişcări au loc în contextul existenţei sancţiunilor economice decise de UE şi SUA împotriva Rusiei, fapt care dă o nouă valoare adăugată mesajului Preşedintelui Comisiei Europene privind necesitatea imediată a recalibrării relaţiei de profunzime cu Federaţia Rusă. De-abia în acest context putem înţelege sensul celorlalte mişcări strategice ale Rusiei, de data asta pregătind marea ofensivă, unii analişti vorbesc chiar despre «adevărata ofensivă strategică» cu uriaşe consecinţe în plan geopolitic şi economic. Dar, despre aceasta, într-un material viitor.

Scris de ILUMINATI Joi Oct 15, 2015 8:57 pm

http://epochtimes.ro/news/de-ce-intervine-putin-militar-in-siria---238672

Pentru a-şi masca eşecul în tentativa de a prelua controlul asupra Ucrainei, Kremlinul a declanşat o nouă operaţiune prin care provoacă Occidentul şi încearcă să obţină concesii în privinţa Donbassului. Totodată Rusia caută să forţeze o alianţă antiteroristă care să-l menţină pe Bashar al Assad la putere. Intervenţia în Siria nu este însă o dovadă de forţă, ci un semn de slăbiciune.

Presa internaţională a tot scris în ultima vreme despre întărirea prezenţei militare ruse în Siria. Rusia a trimis tancuri şi un batalion de marină în vestul Siriei, pentru susţinerea regimului Bashar al-Assad. Potrivit unor surse militare americane, şapte tancuri ruse T-90 au fost observate la un aerodrom situat în apropiere de oraşul Latakia, fieful preşedintelui sirian Bashar al-Assad. Vladimir Putin şi alţi oficiali ruşi au explicat că Rusia nu face decât să susţină regimul Assad împotriva Statului Islamic cu armament şi să antreneze şi să consilieze armata siriană. Washingtonul s-a arătat însă îngrijorat de faptul că Rusia construieşte o bază militară în oraşul port Latakia şi ar participa chiar la lupte.

Am mai scris despre motivul pentru care ruşii îl susţin pe Assad, cel mai important aliat al Rusiei din Orientul Mijlociu şi un esenţial cumpărător de arme ruseşti, astfel că nu voi relua acest subiect. Întrebarea care se pune în prezent este ce urmăreşte Puţin deschizând un nou front în Siria, deşi nu l-a închis încă nici pe cel din Ucraina. Ce interes ar avea Rusia să cheltuiască resurse financiare mari pentru logistică şi oameni pentru a se implica într-un război civil care pare să nu aibă sfârşit?

O primă explicaţie este ca Rusia încearcă să-şi salveze principalul aliat din Orientul Mijlociu, care riscă să piardă puterea şi odată cu prăbuşirea sa să diminueze şi mai mult influenţa Rusiei în regiune. Faptul că ruşii îşi concentrează prezenţa în Latakia şi Tartus, unde au singura bază din Mediterana, arată că ei simt pericolul ca Bashar al Assad, a cărui armată este în colaps şi nu mai controlează decât un sfert din ţară, să piardă puterea chiar şi în zona alauită (secta din care face parte) care găzduieşte şi obiectivele strategice ruseşti. În prezent rebelii anti-Assad se apropie de Latakia, iar intervenţia Rusiei şi a Iranului pare să transmită mesajul că aceste state încearcă să-şi salveze in extremis aliatul aflat în pragul catastrofei.

Acţiunile Kremlinului pot fi interpretate însă şi altfel. Rusia încearcă să-şi redobândească statutul de mare putere, grav afectat de izolarea de după anexarea Crimeei şi impunerea sancţiunilor economice. Putin caută acum să forţeze ieşirea din izolare, erijându-se în liderul unei coaliţii internaţionale împotriva terorismului ISIS, care ar include Iranul, pe Assad, SUA, Arabia Saudită şi alte state, adică o alianţă contra naturii care nu se poate forma din cauza intereselor şi concepţiilor divergente. Nu este prima dată când Rusia vine cu astfel de idei de formate care să-i dea un rol important. Tot Moscova propunea mai demult un aranjament european de securitate colectivă la care să participe şi Rusia, încercând să submineze NATO. Acum scopul este menţinerea lui Assad la putere.

Mascarea eşecului din Ucraina

Analistul Ulrich Speck explică angajamentul militar rus în Siria, într-o analiză pentru German Marshall Fund, prin încercarea de a distrage atenţia de la înfrângerea strategică din Ucraina, manifestată prin faptul că Rusia nu a reuşit să preia controlul asupra politicilor Kievului şi să-l readucă în sfera sa de influenţă. În opinia sa, Putin vede Siria ca pe un alt teren al luptei pentru dominaţie cu SUA, în care ar putea obţine concesii privind Ucraina – un statut de largă autonomie pentru Donbas, subminarea politicilor ţării din interior prin separatişti şi o slăbire a sancţiunilor economice. Speck scrie că Rusia a obţinut doar o transnistrizare în prezent, un conflict îngheţat în Donbass, dar nu o federalizare.

Prin încordarea muşchilor în Siria, regimul de la Kremlin încearcă să-şi cosmetizeze imaginea afectată pe plan extern şi intern. Rusia vrea să se prezinte ca o mare putere în Siria, care ştie ce vrea – să lupte împotriva terorismului, dar şi să-l menţină pe Assad la putere – spre deosebire de SUA, care n-a reuşit să îndepărteze regimul de la Damasc şi încă ezită să înarmeze diferite grupări de rebeli.

Pe de altă parte, Kremlinul are propriile temeri legate de posibilitatea pătrunderii ISIS în comunităţile musulmane din Caucazul de Nord şi consideră terorismul o ameninţare directă pentru siguranţa naţională a Rusiei.

În plus, Putin speră să scoată Rusia din izolare, convingându-i pe americani că Rusia este un aliat absolut necesar în lupta împotriva ISIS. La fel, Moscova îl prezintă distorsionat pe Assad ca principala forţă de rezistenţă împotriva Statului Islamic, un partner de dialog inevitabil şi conducătorul legitim al Siriei. Statul Islamic ar fi principalul declanşator al exodului refugiaţilor către Europa, nu dictatorul care are mâinile pătate de sânge după ce şi-a bombardat propriul popor şi a folosit chiar şi arme chimice împotriva sa.

Liderul rus încearcă, prin propunerea unei alianţe anti-teroriste, să păcălească Occidentul, arătând că Rusia vrea să fie parte a soluţiei în Siria, deşi în realitate este parte a problemei. Putin vrea să impună o soluţie politică a conflictului sirian, în care Bashar al Assad să rămână la putere în cadrul unei formule de guvernare de tranziţie, ceea ce Occidentul nu poate accepta. Speck avertiza că decidenţii occidentali trebuie să reziste tentaţiei de a se alinia cu Rusia în Siria şi să arate că înţeleg că teroarea lui Assad este cauza violenţelor din ţară şi declanşatorul principal al crizei refugiaţilor.

Liderul rus încearcă, prin propunerea unei alianţe anti-teroriste, să păcălească Occidentul, arătând că Rusia vrea să fie parte a soluţiei în Siria, deşi în realitate este parte a problemei. Putin vrea să impună o soluţie politică a conflictului sirian, în care Bashar al Assad să rămână la putere.

Ultimele semnale de la Washington în această privinţă, transmise de Ashton Carter şi John Kerry, sunt destul de confuze. Cooperarea cu Rusia ar fi posibilă dacă această luptă doar împotriva IS, nu şi a rebelilor anti-Assad, a spus Carter. Totodată, şeful Pentagonului a afirmat că ”discuţiile legate de Siria nu vor schimba poziţia noastră de puternică condamnare a acţiunilor Rusiei din Ucraina şi nici sancţiunile noastre”. Cu alte cuvinte, americanii au înţeles ce vrea Rusia, şi chiar dacă n-au soluţii în Siria, nu sunt dispuşi să facă concesii majore.

Angela Merkel în schimb a pledat, la summitul dedicat crizei refugiaţilor, pentru discuţii cu Assad pentru a găsi o soluţie la problema siriană, poziţie care a fost imediat salutată de Kremlin pentru că-i face jocul de presiune asupra Vestului de a-l face pe Assad frecventabil.

Slăbiciunea Rusiei

Mai mulţi experţi susţin teza că Rusia nu are capacitatea financiară şi nici dorinţa şi interesul de a susţine o intervenţie militară de amploare în Siria. Prin urmare, reiese că Moscova ar orchestra doar un şantaj, încercând să obţină concesii în alte dosare. ”Este o escaladare fără îndoială, dar nu va avea loc o mare intervenţie rusească în Siria. Putin ştie că populaţia rusă pur si simplu nu va înţelege asta. Nu este foarte înţelept să începi un nou război pentru a ascunde faptul că te retragi din cel din Ucraina”, explică expertul militar Alexander Golts, citat de Christian Science Monitor.

Un alt expert rus Alexei Makarin, director adjunct al Centrului pentru Tehnologii Politice din Moscova, citat de aceeaşi publicaţie, susţine că intervenţia actuală a Rusiei în Siria este menită să stabilizeze situaţia şi să descurajeze ISIS. În opinia sa, ”nicio operaţiune la scara largă nu este plănuită”. Totuşi expertul rus recunoaşte că ”aşa cum s-a întâmplat cu americanii în Vietnam, un lucru poate duce la altul, iar trupele de consilieri ruşi se pot trezi peste noapte luptând”. Makarin mai arată că sindromul eşecului intervenţiei din Afganistan nu mai este atât de proaspăt în memoria rusă, aşa cum li s-a întâmplat şi americanilor, care şi-au depăşit ”sindromul Vietnam” şi au intervenit în Irak şi Afganistan.

Şi analistul politic Georgy Bovt scrie într-un articol publicat de ”Moscow Times” că ”Siria nu va deveni un alt Afganistan pentru Moscova, iar Rusia nu se va implica la scara aceea pentru că nu are aceleaşi capabilităţi ca URSS, ci va opta pentru ceva asemănător cu războiul hibrid din Ucraina”.

Personal cred că este puţin probabil ca Kremlinul să obţină ce-şi doreşte prin folosirea Siriei ca monedă de schimb - să le forţeze mâna americanilor şi europenilor să slăbească sancţiunile economice şi să facă concesii privind recunoaşterea anexării Crimeei sau federalizarea Ucrainei. Iar pretenţiile de mare putere ale Rusiei şi de menţinere a influenţei sale în Orientul Mijlociu prin regimul Assad sunt exagerat de mari în raport cu capacităţile ţării a cărei economie este foarte afectată de scăderea preţului petrolului şi de sancţiunile occidentale.

Pentru a obţine concesii mari de la americani, Rusia ar trebui să-l lase din braţe pe Assad. Nu demult John Kerry declara răspicat că Bashar al Assad trebuie să părăsească puterea, condiţie sine qua non pentru ajungerea la o soluţionare politică a conflictului sirian. Prin urmare, Rusia trebuie să renunţe la susţinerea sa pentru regimul de la Damasc pentru a fi primită în coaliţia anti-ISIS. Sigur Kremlinul n-o va face, dar prin implicarea directă în Siria riscă un conflict cu coaliţia condusă de SUA care bombardează acum Statul Islamic, dar care ar putea ajunge să bombardeze şi armata siriană.

În concluzie, obiectivele ruse de a-l păstra pe Assad la putere, de a ieşi din izolare, de a intra într-o alianţă anti-teroristă şi simultan de a obţine concesii privind Ucraina par de nerealizat.

Jocurile geopolitice ale Rusiei: proiectele proiecţiei superputerii, imprevizibilele rezultate

Jocurile geopolitice ale Rusiei: proiectele proiecţiei superputerii, imprevizibilele rezultate

De ce intervine Putin militar în Siria