Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead

Scris de Marco_polo2013 Lun Apr 20, 2015 7:41 am

It will take time – and troubled times. But Eurasia’s radical face lift is inexorable.

By Pepe Escobar

Move over, Cold War 2.0. The real story, now and for the foreseeable future, in its myriad declinations, and of course, ruling out too many bumps in the road, is a new, integrated Eurasia forging ahead.

China’s immensely ambitious New Silk Road project will keep intersecting with the Russia-led Eurasia Economic Union (EEC). And that will be the day when the EU wakes up and finds a booming trade/commerce axis stretching from St. Petersburg to Shanghai. It’s always pertinent to remember that Vladimir Putin sold a similar, and even more encompassing, vision in Germany a few years ago – stretching from Lisbon to Vladivostok.

It will take time – and troubled times. But Eurasia’s radical face lift is inexorable. This implies an exceptionalist dream – the U.S. as Eurasia hegemon, something that still looked feasible at the turn of the millennium – fast dissolving right before anyone’s eyes.

Russia pivots East, China pivots West

Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead Eurasia-map1

A few sound minds in the U.S. remain essential as they fully deconstruct the negatives, pointing to the dangers of Cold War 2.0. The Carnegie Moscow Center’s Dmitri Trenin, meanwhile, is more concerned with the positives, proposing a road map for Eurasian convergence.

The Russia-China strategic partnership – from energy trade to defense and infrastructure development – will only solidify, as Russia pivots East and China pivots West. Geopolitically, this does not mean a Moscow subordinated to Beijing, but a rising symbiotic relationship, painstakingly developed in multiple stages.

The BRICs – that dirty word in Washington – already have way more global appeal, and as much influence as the outdated G-7. The BRIC New Development Bank, ready to start before the end of 2015, is a key alternative to G7-controlled mechanisms and the IMF.

The Shanghai Cooperation Organization (SCO) is bound to include India and Pakistan at their upcoming summer summit in Russia, and Iran’s inclusion, post-sanctions as an official member, would be virtually a done deal by 2016. The SCO is finally blossoming as the key development, political/economic cooperation and security forum across Asia.

Putin’s “greater Europe” from Lisbon to Vladivostok – which would mean the EU + EEC – may be on hold while China turbo-charges its New Silk Road in both its overland and maritime routes. Meanwhile, the Kremlin will concentrate on a parallel strategy – to use East Asian capital and technology to develop Siberia and the Russian Far East. The yuan is bound to become a reserve currency across Eurasia in the very near future, as the ruble and the yuan are about to rule for good in bilateral trade.

The German factor

Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead China-Germany

Chinese President Xi Jinping (C) sits next to German vice chancellor Sigmar Gabriel (L) and State Premier of North-Rhine Westphalia Hannelore Kraft in front of a map indicating the way of the “Yuxinou” goods train, on March 29, 2014 in Duisburg, western Germany. The Yuxinou train starts in Chinese Chonqing and makes its way 10300km to German Duisburg three times a week. Export giants Germany and China pledged to deepen their strategic ties during a landmark visit by Chinese President Xi Jinping to Germany, which also saw the inking of a raft of economic pacts. AFP PHOTO / DPA/FEDERICO GAMBARINI GERMANY OUT

“Greater Europe” from Lisbon to Vladivostok inevitably depends on a solution to the German puzzle. German industrialists clearly see the marvels of Russia providing Germany – much more than the EU as a whole – with a privileged geopolitical and strategic channel to Asia-Pacific. However, the same does not apply as yet to German politicos. Chancellor Angela Merkel, whatever her rhetoric, keeps toeing the Washington line.

The Russian Pipelineistan strategy was already in place – via Nord Stream and South Stream –when interminable EU U-turns led Moscow to cancel South Stream and launch Turk Stream (which will, in the end, increase energy costs for the EU). The EU, in exchange, would have virtually free access to Russia’s wealth of resources, and internal market. The Ukraine disaster means the end of all these elaborate plans.

Germany is already the defacto EU conductor for this economic express train. As an export powerhouse, its only way to go is not West or South, but East. Thus, the portentous spectacle of an orchestra of salivating industrialists when Xi Jinping went to Germany in the spring of 2104. Xi proposed no less than a high-speed rail line linking the New Silk Road from Shanghai to Duisburg and Berlin.

A key point which shouldn’t be lost on Germans: a vital branch of the New Silk Road is the Trans-Siberian high-speed rail remix. So one of the yellow BRIC roads to Beijing and Shanghai boasts Moscow as a strategic pit stop.

That Empire of Chaos …

Beijing’s Go West strategy overland is blissfully free of hyperpower meddling – from the Trans-Siberian remix to the rail/road routes across the Central Asian “stans” all the way to Iran and Turkey. Moreover, Russia sees it as a symbiosis, considering a win-win as Central Asian stans jump simultaneously aboard the EEU and what Beijing dubs the Silk Road Economic Belt.

On other fronts, meanwhile, Beijing is very careful to not antagonize the U.S., the reigning hyperpower. See for instance this quite frank but also quite diplomatic interview to the Financial Times by Chinese Prime Minister Li Keqiang.

One key aspect of the Russia-China strategic partnership is that both identify Washington’s massively incoherent foreign policy as a prime breeder of chaos – exactly as I argue in my bookEmpire of Chaos.

In what applies specifically to China and Russia, it’s essentially chaos as in divide and rule. Beijing sees Washington trying to destabilize China’s periphery (Hong Kong, Tibet, Xinjiang), and actively interfering in the South China Sea disputes. Moscow sees Washington obsessed with the infinite expansion of NATO and taking no prisoners in preventing Russia’s efforts at Eurasian integration.

Thus, the certified death of Russia’s previous geopolitical strategy. No more trying to feel included in an elite Western club such as the G-8. No more strategic partnership with NATO.

Always expert at planning well in advance, Beijing also sees how Washington’s relentless demonization of not only Putin, but Russia as a whole (as in submit or else), constitute a trial run on what might be applied against China in the near future.

Meet the imponderables

All bets are off on how the fateful U.S.-China-Russia triangle will evolve. Arguably, it may take the following pattern: The Americans talk loud and carry an array of sticks; the Russians are not shy to talk back while silently preparing strategically for a long, difficult haul; the Chinese follow a modified “Little Helmsman” Deng Xiaoping doctrine – talk very diplomatically while no longer keeping a low profile.

Beijing’s already savvy to what Moscow has been whispering: Exceptionalist Washington – in decline or not – will never treat Beijing as an equal or respect Chinese national interests.

In the great Imponderables chapter, bets are still accepted on whether Moscow will use this serious, triple threat crisis – sanctions, oil price war, ruble devaluation – to radically apply structural game changers and launch a new strategy of economic development. Putin’s recentQ&A, although crammed with intriguing answers, still isn’t clear on this.

Other great imponderable is whether Xi, armed with soft power, charisma and lots of cash, will be able to steer, simultaneously, the tweaking of the economic model and a Go West avalanche that does not end up alienating China’s multiple potential partners in building the New Silk roads.

A final, super-imponderable is whether (or when, if ever) Brussels will decide to undertake a mutually agreed symbiosis with Russia. This, vs. its current posture of total antagonism that extends beyond geopolitical issues. Germany, under Merkel, seems to have made the choice to remain submitted to NATO, and thus, a strategic midget.

So what we have here is the makings of a Greater Asia from Shanghai to St. Petersburg – including, crucially, Tehran – instead of a Total Eurasia that extends from Lisbon to Vladivostok. Total Eurasia may be broken, at least for now. But Greater Asia is a go. There will be a tsunami of efforts by the usual suspects, to also break it up.

All this will be fascinating to watch. How will Moscow and Beijing stare down the West – politically, commercially and ideologically – without risking a war? How will they cope with so much pressure? How will they sell their strategy to great swathes of the Global South, across multiple Asian latitudes?

One battle, though, is already won. Bye, bye Zbigniew Brzezinski. Your grand chessboard hegemonic dream is over.

http://mycatbirdseat.com/2015/04/91154eurasia-as-we-and-the-u-s-knew-it-is-dead/

Scris de Marco_polo2013 Lun Apr 20, 2015 8:05 am

Eurasia ca noi (și SUA) a știut că este moarta

Va fi nevoie de timp - și vremuri tulburi. Dar radical lifting facial Eurasia este inexorabil.

Prin Pepe Escobar

Asia Times

Mutați peste, Războiul Rece 2.0. Adevarata poveste, acum și în viitorul apropiat, în declinări sale nenumărate, și, bineînțeles, excluzând prea multe lovituri în drum, este un Eurasia nou, integrat forjare înainte.

Proiect extrem de ambițios Chinei New Silk Road va ține intersectează cu dus-Rusia Eurasia Uniunea Economică (CEE). Și care va fi ziua în care UE se trezește și își găsește un plină expansiune comerciala / comert axă se întinde de la Sankt Petersburg la Shanghai. Este întotdeauna pertinente să ne amintim că Vladimir Putin a vândut un anunț similar, și chiar mai cuprinde, viziune în Germania în urmă cu câțiva ani - se întinde de la Lisabona la Vladivostok.

Va fi nevoie de timp - și vremuri tulburi. Dar radical lifting facial Eurasia este inexorabil. Acest lucru implică un vis exceptionalist - SUA ca hegemon Eurasia, ceva ce încă se uita posibil la începutul mileniului - dizolvare rapidă chiar în fața ochilor cuiva.

Rusia pivotează Est, China pivotează West

Câteva mințile sănătoase în SUA rămân esențiale ca acestea deconstruiesc pe deplin negative, arătând spre pericolele de Război Rece 2.0. Carnegie din Moscova Centrului Dmitri Trenin, între timp, este mult mai preocupat de pozitive , propune o foaie de parcurs pentru convergență eurasiatic.

Rusia-China parteneriatului strategic - din comerțul cu energie a apărării și a infrastructurii de dezvoltare - va consolida doar, ca Rusia pivotează de Est și China pivotează Vest. Punct de vedere geopolitic, acest lucru nu înseamnă o Moscova subordonată Beijing, dar o relație simbiotică în creștere, cu migală dezvoltat in mai multe etape.

Cele BRIC - că termenul murdar în Washington - au deja recurs mod mai global, și la fel de multă influență ca și depășit G-7. Banca BRIC nou de Dezvoltare, gata pentru a începe înainte de sfârșitul anului 2015, este o alternativă la mecanismele cheie controlate G7 și FMI.

Organizația de Cooperare Shanghai (SCO) este obligat să includă India și Pakistan, la summit-ul de vara viitoare în Rusia, și includerea Iranului, post-sancțiunile ca membru oficial, ar fi practic o afacere făcut până în 2016. SCO este în cele din urmă înflorește ca fiind cheie de dezvoltare, cooperarea politică / economică și pe forum securitate în Asia.

"Europa mai mare" lui Putin de la Lisabona la Vladivostok - ceea ce ar însemna + CEE UE - poate fi în așteptare în timp ce China turbo-faultează nou sa Silk Road, atât pe uscat și rutele maritime. Între timp, Kremlinul va concentra pe o strategie paralelă - de a utiliza capitalul Asia de Est și de tehnologie pentru a dezvolta Siberia și Orientul Îndepărtat Rus de yuani este obligat să devină o monedă de rezervă pe Eurasia, în viitorul foarte apropiat, ca rubla și yuanul. sunt pe cale să se pronunțe definitiv în comerțul bilateral.

Factorul german

Președintele chinez Xi Jinping (C) să stea lângă vice-cancelar german Sigmar Gabriel (L) și premierul de stat de Nord-Westfalia Hannelore Kraft in fata o hartă care indică modul trenului "Yuxinou" bunuri, la 29 martie 2014, în Duisburg, Germania de Vest. Trenul Yuxinou începe în chineză Chonqing și face 10300 km de drum în germană Duisburg trei ori pe săptămână. Giganți Export Germania și China a promis să aprofundeze relațiile strategice în timpul unei vizite reper de președintele chinez Xi Jinping la Germania, care a văzut, de asemenea, pentru îndepărtarea cernelurilor de o serie de pacte economice. AFP PHOTO / DPA / FEDERICO Gambarini GERMANIA OUT

"Marea Europă", de la Lisabona la Vladivostok depinde inevitabil pe o soluție de puzzle german. Industriași germani vedea clar minunile Rusia furnizează Germania - mult mai mult decât UE în ansamblu - cu un canal geopolitică și strategică privilegiată în Asia-Pacific. Cu toate acestea, nu același lucru se aplică încă de politicos germane. Cancelarul Angela Merkel, indiferent de retorica ei, pastreaza toeing linia Washington.

Strategia Pipelineistan rus a fost deja în vigoare - prin Nord Stream și South Stream - când interminabile UE U-se transformă dus la Moscova pentru a anula South Stream și să lanseze Turk Stream (care, în cele din urmă, la creșterea costurilor de energie pentru UE) UE. , în schimb, ar avea acces practic liber la averea Rusiei de resurse, și piața internă. Dezastrul Ucraina înseamnă sfârșitul tuturor acestor planuri elaborate.

Germania este deja dirijorul de facto a UE pentru acest tren expres economic. Ca un centru de putere export, numai sa mod de a merge nu este de Vest sau Sud, dar Est. Astfel, spectacolul de rău augur de o orchestră de saliveze industriași când Xi Jinping a plecat in Germania in primavara anului 2104. Xi propus nu mai puțin de o linie de cale ferată de mare viteză care leagă New Silk Road de la Shanghai la Duisburg și Berlin.

Un punct-cheie pe care nu ar trebui să fie pierdut pe germani: o ramură vitală a New Silk Road este Trans-siberian de mare viteză remix feroviar. Astfel, una dintre cele galbene drumurile BRIC la Beijing și Shanghai, se mândrește cu Moscova ca o oprire strategic.

Această Empire of Chaos ...

Strategia de la Beijing Go West pe uscat este fericire gratuit de hiperputere imixtiune - de remix Trans-Siberian pentru rutele feroviare / rutiere din întreaga Asiei Centrale "Stans" tot drumul spre Iran și Turcia. Mai mult decât atât, Rusia vede ca o simbioză, având în vedere un câștig-câștig ca Asia Centrală Stans sari simultan la bordul EEU și ceea ce dublează Beijing Silk Road Centura economică.

Pe alte fronturi, între timp, la Beijing este foarte atent să nu antagoniza SUA, hiperputerea domnitor. A se vedea, de exemplu, acest lucru destul de sincer, dar, de asemenea, destul de interviu diplomatică a Financial Times de către prim-ministrul chinez Li Keqiang .

Un aspect cheie al parteneriatului strategic Rusia-China este că atât identificarea politica externă masiv incoerente Washington ca un crescator prim de haos - exact așa cum am argumenta în cartea mea Empire of Chaos .

În ceea ce se aplică în mod specific la China și Rusia, este, în esență, haos și în divide et impera. Beijing vede Washington încearcă să destabilizeze periferia Chinei (Hong Kong, Tibet, Xinjiang), precum și a interveni activ în disputele Marea Chinei de Sud. Moscova vede Washington obsedat cu extinderea infinită a NATO și luând prizonieri în prevenirea eforturile Rusiei de integrare eurasiatică.

Astfel, moartea certificată de strategie geopolitică precedent a Rusiei. Nu mai încerca să se simtă inclus într-un club de elită de Vest, cum ar fi G-8. Parteneriat strategic Nu mai cu NATO.

Întotdeauna expert la planificare în avans, la Beijing vede, de asemenea, modul în care demonizarea lui Washington neobosit de a nu numai Putin, ci Rusia ca un întreg (ca în prezenta sau altceva), constituie o probă asupra a ceea ce ar putea fi aplicate împotriva Chinei în viitorul apropiat.

Faceți cunoștință cu imponderabile

Toate pariurile sunt oprite de modul în care fatidica triunghiul SUA-China-Rusia va evolua. Se poate argumenta că, aceasta poate lua următorul model: Americanii vorbesc tare și să o serie de bastoane; rușii nu sunt timid să vorbească din nou în timp ce în tăcere pregătesc strategic pentru o lansare în adâncime, dificil; chinezii urmează o modificată "Micul pilotului" Deng Xiaoping a doctrină - vorbesc foarte diplomatic în timp ce nu mai menținerea unui profil scăzut.

Beijing deja savvy la ceea ce Moscova a fost în șoaptă: Exceptionalist Washington - în declin sau nu - nu va trata Beijing ca un egal sau respecta interesele naționale chineze.

În marea capitolul imponderabile, pariurile sunt încă acceptate dacă Moscova va folosi acest grav, criză triplă amenințare - sancțiuni, război al prețurilor petrolului, ruble devalorizare - să aplice radical schimbătoare de joc structurale și de a lansa o nouă strategie de dezvoltare economică. Lui Putin recent Q & A , deși ticsit cu răspunsuri interesante, încă nu este clar în acest sens.

Alte mare imponderabil este dacă Xi, înarmați cu putere moale, carisma și o mulțime de bani, va fi capabil să orienteze, în același timp, tweaking a modelului economic și o avalanșă Go West că nu se pune alienantă mai mulți potențiali parteneri Chinei în construirea drumuri de mătase noi.

Un ultim, super-imponderabil este dacă (sau atunci când, dacă vreodată) de la Bruxelles va decide să întreprindă o simbioză stabilită de comun acord cu Rusia. Acest lucru, vs. postura actuală de antagonism total pe care se extinde dincolo de problemele geopolitice. Germania, sub Merkel, pare să fi făcut alegerea de a rămâne depus la NATO, și, prin urmare, un pitic strategic.

Deci, ce avem aici este makings de o mai mare Asia de la Shanghai la Sankt Petersburg - inclusiv, în mod esențial, Teheran - în loc de un Eurasia totală, care se extinde de la Lisabona la Vladivostok. Raport Eurasia poate fi rupt, cel puțin pentru moment. Dar mai mare Asia este un du-te. Nu va fi un tsunami a eforturilor depuse de suspecți de obicei, pentru a rupe și ele.

Toate acestea vor fi fascinant sa ma uit. Cum vor Moscova și Beijing se uite în jos Vest - politic, comercial și ideologic - fără a risca un război? Cum vor face față atât de multă presiune? Cum vor vinde strategia lor de a mari pături de Sud Global , pe mai multe latitudini din Asia?

Un luptă, deși, este deja câștigat. Pa, pa Zbigniew Brzezinski. Dvs. mare tablă de șah de vis hegemonic este de peste.

http://mycatbirdseat.com/2015/04/91154eurasia-as-we-and-the-us-knew-it-is-dead/

Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead

Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead

Re: Eurasia as we (and the U.S.) knew it is dead