Recep Tayyip Erdoğan: Terrorist Unleashed

Scris de Amedeo Mar Oct 20, 2015 8:13 am

http://dissidentvoice.org/2015/10/recep-tayyip-erdogan-terrorist-unleashed/

The October 12, 2015 terror bombing in Ankara, resulting in the death of 127 trade unionists, peace activists, Kurdish advocates and progressives, has been attributed either to the Recep Tayyip Erdoğan regime or to ISIS terrorists.

The Erdoğan regime’s ‘hypothesis’ is that ISIS or the Kurdish Workers Party (PKK) was responsible for the terrorist attack, a position echoed by all of the NATO governments and dutifully repeated by all of the Western mass media. Their most recent claim is that a Turkish member of ISIS carried out the massacre – in a ‘copy-cat action’ after his brother, blamed by the Turkish government for an earlier bombing which left 33 young pro-Kurdish activists dead in July in Suruc, on the Syrian border.

The alternative hypothesis, voiced by the majority of the Turkish opposition, is that the Erdoğan regime was directly or indirectly involved in organizing the terrorist attack or allowing it to happen.

In testing each hypothesis it is necessary to examine which of the two best accounts for the facts leading up to the killing and who benefits from the mayhem.

Our approach is to examine those behind various acts of violence preceding, accompanying and following the massacre in Ankara. We will examine the politics of both the victims and the Erdoğan regime, and their conception of political governance, especially in light of the forthcoming November 2015 national elections.

Antecedents to the Ankara Terror Bombing

Over the past several years the Erdoğan regime has been engaged in a violent crackdown of civil society activity. In 2013, massive police action broke-up a major social protest in the center of Istanbul, killing 8 demonstrators and injuring 8500 environmental and civil society activists defending Taksim Gezi Park from government-linked ‘developers’. In May 2014, over 300 Turkish coal miners in Soma were killed in an underground explosion in a mine owned by an Erdoğan supporter. Subsequent demonstrations were brutally suppressed by the state. The formerly state-owned mine had been privatized by Erdoğan in 2005 – many questioned the legality of the sale to regime cronies.

Prior to and after these violent police actions against civilian demonstrators, thousands of officials and public figures were arrested, fired, and investigated by the Erdoğan regime for allegedly being supporters of a legal Islamic social organization – the so-called Gülen movement.

Hundreds of journalists, human rights activists, publishers and other media workers were arrested, fired, and blacklisted at the behest of the Erdoğan regime, for criticizing high level corruption in the Erdoğan cabinet.

The Erdoğan regime escalated its domestic repression of the secular opposition in order to concentrate power in the hands of an Islamist cult-ruler. This was particularly the case after the government deepened its support of thousands of foreign jihadi extremists and mercenaries streaming into Turkey on their way to the Syrian jihad.

From the beginning of the armed uprising in Syria, Turkey became the main training ground, arms depot and entry-point for armed Islamist terrorists (AIT) entering Syria. The Erdoğan regime directed the AIT to attack, dispossess and destroy the Syrian and Iraqi Kurds whose fighters had liberated a significant section of northern Syria and Iraq and served as an ‘example of self-government’ for Turkish Kurds.

The Erdoğan regime has joined the brutal Saudi monarchy in financing and arming AIT groups and especially training them in urban terror warfare against the secular government in Damascus and the Shiite regime in Baghdad. They specialized in bombing populated sites occupied by Erdogan’s enemies or the Saudi targets especially secular Kurds, leftists , trade unionists and Shiites allied with Iran.

The Erdogan regime’s intervention in Syria was motivated by its desire to expand Turkish influence (neo-Ottomanism) and to destroy the successful Kurdish autonomous government and movement in Northern Syria and Iraq.

To those ends, Erdoğan combined four policies:

(1) He vastly expanded Turkish support for and recruitment of Islamic terrorists from around the world, including Libya and Chechnya.

(2) He facilitated their entry into Syria, and encouraged them to attack villages and towns in the ethnic Kurdish regions.

(3) He broke off peace negotiations with the PKK and re-launched a full-scale war against the militant Kurds.

(4) He organized a covert terrorist campaign against the legal, secular, pro-Kurdish electoral party, the People’s Democratic Party (HDP).

The Erdoğan regime sought to consolidate dictatorial powers to pursue and deepen its ‘Islamization’ of Turkish society and to project his version of Turkish hegemony over Syria and the Kurdish regions inside and outside Turkey. To accomplish these ambitious and far reaching goals, Erdoğan needed to purge his Administration of any rival power centers.

He started with the jailing and expulsion of secular, nationalist Kemalist military figures. He continued with a purge of his former supporters in the Gülen organization.

Failing to gain a majority in national elections because of the growth of the HDP, he proceeded with a systematic terror campaign: organizing street mobs made up of his followers in the ‘Justice and Development Party’, who burned and wrecked HDP offices and beat up activists. Erdoğan’s terror campaign culminated with the July 2015 bombing of a leftist youth meeting in Suruc whose activists were aiding Syrian Kurdish refugees and the beleaguered fighters resisting Islamist terrorists in Korbani, a large Syrian town across the border controlled by the Erdoğan-backed ISIS. Over 33 activists were murdered and 104 were wounded. Two Turkish covert intelligence officers or ‘policemen’, who knew in advance of the bombing, were captured, interrogated and executed by the PKK. This retaliation for what was widely believed to be a state-sponsored massacre provided Erdoğan with a pretext to re-launch his war on the Kurds. Erdoğan immediately declared war on both the armed and unarmed Kurdish movements.

The Erdoğan regime trotted out the claim that the Suruç terrorist attack was committed by ISIS suicide bombers, ignoring the regime’s ties to ISIS. He announced a large-scale investigation. In fact it was a perfunctory round up and release of suspects of no consequence.

If ISIS was involved in this and the Ankara massacres, it did so at the command and direction of Turkish Intelligence under orders of President Erdoğan.

The Suruç Massacre: A Dress Rehearsal for Ankara

Suruç was a ‘dress rehearsal’ for Erdoğan’s terrorist attack in Ankara, three months later.

Once again the main target was the Kurdish opposition electoral party (the HDP) as well as the major progressive trade unions, professional associations, and anti-war activists.

Once again Erdoğan blamed ISIS, without acknowledging his ties to ISIS. Certain facts point to Turkish state complicity:

1) Why were the bombs placed in the midst of the unarmed demonstrators and not next to the police and intelligence headquarters within a block of the carnage?

2) Why did Erdoğan’s police attack and prevent emergency medical assistance to the demonstrators in the immediate aftermath of the bombing?

3) Why did he block popular leaders, independent investigators and representatives from targeted groups from examining the bombing site?

4) Why did Erdoğan immediately reject a cease-fire offer from the PKK and launch a vast military operation while promoting rabidly chauvinistic street demonstrators against Kurds engaged in legal political campaigning?

5) Why did the police attack mourners at the subsequent funerals?

Who Benefited from the Terror Attacks?

The terror attacks benefited Erdoğan’s immediate and long-range strategic political goals – and no one else!

First and foremost, they killed activists from the HDP party, anti-war leftists and trade unionists. The violent government attacks against the HDP in the aftermath of the massacre has increased Erdoğan’s chances of securing the electoral majority that he needs in order to change the Turkish constitution so he can assume dictatorial powers.

Secondly, it was aimed at (1) reducing the ties between the Turkish and Syrian Kurds; (2) breaking the ties between progressive Turkish trade unions, secular professionals ,peace activists and the Kurdish Democratic Party; (3) mobilizing the right-wing ultra-nationalist Turkish street mobs to attack and destroy the electoral offices of the HDP; (4) intimidating pro-democracy activists and progressives and silencing dissent to Erdoğan’s domestic power grab and intervention in Syria.

To the question of who is responsible for serial violent attacks on civil society organizations, opposition political parties, and purges and arrests of independent officials in the lead-up to the terror attack? The answer is Erdoğan.

Who was behind the campaign of violence and bombing in Kurdish neighborhoods in Istanbul and elsewhere leading up to the Suruç and Ankara terrorist attacks? The answer is Erdoğan.

Conclusion

We originally counter-posed two hypotheses regarding the terrorist attack in Ankara: The Erdoğan regime’s hypothesis that ISIS – as a force independent of the Turkish government – or even the PKK were responsible for brutally killing key activists in Turkish and Kurdish civil organizations; and the opposite hypothesis that the Erdoğan regime was the mastermind.

After reviewing the motives, actions, beneficiaries, and interests of the two hypothetical suspects, the hypothesis, which most elegantly and thoroughly accounts for and makes sense of the facts is that the Erdoğan regime wasdirectly responsible for the planning and organization of the massacres through its intelligence operatives.

A subsidiary hypothesis is that the execution – the placing of the bombs – may have been by an ISIS terrorist, but under the control of Erdoğan’s police apparatus.

James Petras is author of Extractive Imperialism in the Americas: Capitalism's New Frontier (with Henry Veltmeyer) and The Politics of Empire: The US, Israel and the Middle East. Read other articles by James, or visit James's website.

Scris de Amedeo Mar Oct 20, 2015 8:15 am

12 oct de 2015 teroare bombardamentele în Ankara, ducând la moartea a 127 unioniști comerciale, activiștii pentru pace, avocați kurzi și progresiști, a fost atribuită fie la regimul Recep Tayyip Erdoğan sau teroriștilor ISIS.

Regimul lui Erdoğan "ipoteza" este că ISIS sau Partidul Muncitorilor kurd (PKK) a fost responsabil pentru atacul terorist, o poziție susținută de toate guvernele NATO și loial repetate de toate mass-media occidentală. Pretenția lor cel mai recent este faptul că un membru turc al ISIS efectuate masacrul - într-o "acțiune copie-pisică" după ce fratele său, acuzat de guvernul turc pentru o bombardament anterioară care a lăsat 33 de tineri activiști pro-kurzi moarte în iulie, în Suruc , la granița siriană.

Ipoteza alternativă, și-a exprimat de majoritatea opoziției turce, este faptul că regimul Erdoğan a fost implicat direct sau indirect în organizarea atacului terorist sau care să îi permită să se întâmple.

În testarea fiecare ipoteză, este necesar să se examineze care dintre cele mai bune două conturi pentru faptele care au dus la uciderea și care beneficiază de haos.

Abordarea noastră este de a examina cei din spatele diferite acte de violență precedente, care însoțesc și după masacrul de la Ankara. Vom examina politica atât victimelor și regimul Erdoğan, și concepția lor de guvernare politică, în special în lumina alegerilor naționale viitoare noiembrie 2015.

Antecedente la bombardarea Ankara Terror

De-a lungul ultimilor ani regimul Erdoğan a fost angajat într-o represiune violentă de activitate a societății civile. În 2013, o acțiune masivă de poliție a rupt-o protest social major în centrul orașului Istanbul, omorând 8 demonstranți și rănind 8500 activiștilor societății civile și a mediului apărarea Taksim Gezi Park din "dezvoltatori" legate de guvern. În luna mai 2014, peste 300 de mineri turci în Soma au fost uciși într-o explozie în subteran într-o mină deținută de un susținător Erdoğan. Demonstrații ulterioare au fost brutal suprimate de către stat. Mina anterior deținută de stat au fost privatizate de către Erdoğan in perioada 2005 - multe pus la îndoială legalitatea vânzării de acoliții regimului.

Înainte și după aceste acțiuni de poliție violente împotriva demonstranților civile, mii de funcționari și persoane publice au fost arestați, a tras, si investigate de regimul Erdoğan pentru presupusa a fi suporteri ai unei organizații sociale islamică legală - așa-numita mișcarea Gülen.

Sute de jurnaliști, activiști pentru drepturile omului, editorii și alți lucrători media au fost arestați, a tras, iar pe lista neagră la cererea regimului Erdoğan, pentru criticarea corupție la nivel înalt în cabinetul Erdogan.

Regimul Erdoğan escaladat represiunea internă a opoziției seculare, în scopul de a concentra puterea în mâinile unui islamist cult-conducător. Acest lucru a fost deosebit de cazul după ce guvernul aprofundat sprijinul a mii de extremiști jihadiste străine și mercenari de streaming în Turcia în drumul lor spre jihad sirian.

De la începutul revoltei armate din Siria, Turcia a devenit teren de antrenament principal, depozit de arme și de intrare-punct pentru teroriști islamiști înarmați (AIT) intră Siria. Regimul Erdoğan regizat AIT pentru a ataca, deposeda și de a distruge kurzii sirieni și irakieni care luptătorii au eliberat o parte semnificativă din nordul Siriei și Irakului și a servit ca un "exemplu de auto-guvernare" pentru kurzi turci.

Regimul Erdoğan sa alăturat monarhiei Arabia brutal în finanțarea și înarmarea AIT grupuri și mai ales să le formare în război teroare urban împotriva guvernului secular din Damasc și regimul siit din Bagdad. Ei specializat în site-uri de bombardamentele populata ocupate de dușmani lui Erdogan sau obiectivele Arabia special kurzii seculare, de stânga, sindicaliști și șiiți aliate cu Iranul.

Intervenție Regimul lui Erdogan în Siria a fost motivată de dorința de a-și extindă influența turcă (neo-otomanism) și pentru a distruge guvernul autonom kurd de succes și mișcarea în nordul Siriei și Irakului.

Pentru aceste scopuri, Erdoğan combinate patru politici:

(1) El a extins foarte mult sprijin turcă pentru și recrutarea de teroriști islamici din întreaga lume, inclusiv Libia și Cecenia.

(2) El a facilitat intrarea lor în Siria, și le-a încurajat să atace satele și orașele în regiunile etnice kurde.

(3) Se întrerupse negocierile de pace cu PKK și re-a lansat un război pe scară largă împotriva kurzilor militante.

(4) El a organizat o campanie teroristă sub acoperire împotriva partidului legal, laic, pro-kurd electoral, Partidul Popular Democrat (HDP).

Regimul Erdoğan a căutat să-și consolideze puteri dictatoriale de a urmări și de a aprofunda "islamizare" sa de societatea turcă și de a proiecta versiunea sa de hegemonie turc asupra Siriei și regiunile kurde interiorul și în afara Turciei. Pentru a realiza aceste obiective ambițioase și anvergură, Erdoğan necesare pentru a curăța Administrarea lui de orice centre de putere rivale.

El a început cu întemnițarea și expulzarea figuri laice, naționaliste kemaliste militare. El a continuat cu o epurare de foștii săi susținători în organizarea Gülen.

În caz contrar pentru a obține o majoritate în alegerile naționale din cauza creșterii HDP, el a procedat cu o campanie sistematică de teroare: organizarea de stradă mulțimi formată din adepții săi în "Partidului Justiției și Dezvoltării", care a ars și devastat birourile HDP și bătut activiști. Campania de teroare Erdoğan a culminat cu iulie 2015 bombardarea unei reuniuni de stânga tineri în Suruc, acesta activiști au fost sprijinirea refugiaților sirieni kurzi și luptatorii asediate rezistente teroriști islamiști în Korbani, un oraș mare sirian peste graniță controlate de ISIS Erdoğan-garantate. Peste 33 activiști au fost uciși și 104 au fost răniți. Doi ofițeri de informații secrete turce sau "polițiști", care știau înainte de atacul cu bombă, au fost capturați, interogați și executat de către PKK. Aceasta represalii pentru ceea ce a fost pe larg considerat a fi un masacru sponsorizat de stat prevăzut Erdoğan cu un pretext de a re-lansa război sa pe kurzii. Erdoğan a declarat imediat război pe ambele mișcările kurde armate și neînarmați.

Regimul Erdoğan copiat afirmația că atacul terorist Suruç a fost comisă de ISIS atentatori sinucigași, ignorând legăturile regimului de a ISIS. El a anunțat o anchetă la scară largă. De fapt, a fost o rundă în sus și eliberarea superficială a suspecților de nici o consecință.

Dacă ISIS a fost implicat în acest lucru și masacrele Ankara, a făcut-o la comanda și direcția de Informații turc la ordinele președintelui Erdoğan.

Suruç Masacrul: O repetiție pentru Ankara

Suruç fost un "repetiție" pentru atac terorist Erdoğan în Ankara, trei luni mai târziu.

Încă o dată ținta principală a fost partid de opoziție kurd electoral (The HDP), precum și cele mai importante sindicate progresive, asociațiile profesionale, și activiștii anti-război.

Încă o dată Erdoğan vina ISIS, fără a recunoaște legăturile sale cu ISIS.Anumite fapte indica complicitate stat turcă:

1) De ce au fost bombele plasate în mijlocul manifestanților neînarmați și nu lângă sediul poliției și informații într-un bloc de carnagiul?

2) De ce a atac al poliției Erdoğan și a preveni asistență medicală de urgență la demonstranții în perioada imediat bombardamentelor?

3) De ce a bloca lideri populare, anchetatorii independenți și reprezentanți ai grupurilor țintă din examinarea site-ul bombardament?

4) De ce a Erdoğan respinge imediat o oferta de încetare a focului de la PKK și să lanseze un vast operațiune militară în timp ce promovarea demonstranți de stradă rabidly șovine împotriva kurzilor angajate în campaniile politice legal?

5) De ce au atacat poliția îndoliate la funeraliile ulterioare?

Care au beneficiat de teroarea atacurile?

Atacurile teroriste au beneficiat cu rază lungă de imediate și obiectivele politice strategice lui Erdogan - și nimeni altcineva!

În primul rând, au ucis activiști din partid, HDP stînga anti-război și a sindicaliștilor. Atacurile de stat violentă împotriva HDP în urma masacrului a crescut șansele lui Erdogan de asigurare majorității electoral de care are nevoie pentru a schimba constituția turcă, astfel el poate asuma puteri dictatoriale.

În al doilea rând, aceasta a avut ca scop (1) reducerea legăturile dintre kurzii din Turcia și Siria; (2) ruperea legăturilor dintre progresiste sindicate din Turcia comerciale, profesioniști seculare, activiștii pentru pace și Partidul Democrat kurdă; (3) mobilizarea de dreapta ultranaționalist mafioti strada turc a ataca si distruge birourile electorale ale HDP; (4) de intimidare activiștii pro-democrație și progresiști și tacere disidență pentru a apuca Erdoğan lui putere interne și intervenție în Siria.

La întrebarea de care este responsabil pentru atacuri violente de serie de pe organizații ale societății civile, partidelor politice de opoziție, și epurări și arestări ale funcționarilor independenți din plumb până la atacul terorist?Răspunsul este Erdoğan.

Cine a fost în spatele campaniei de violență și bombardament în cartiere kurzi din Istanbul și din alte părți au dus la atacurile teroriste Suruç și Ankara?Răspunsul este Erdoğan.

Concluzie

Am inițial două ipoteze cu privire la atacul terorist de la Ankara-contra pus: Ipoteza Regimul Erdoğan că ISIS - ca independent vigoare a guvernului turc - sau chiar PKK au fost responsabile pentru uciderea cu brutalitate activiștii cheie în cadrul organizațiilor civile turce și kurzi; și ipoteza opusă că regimul Erdoğan a fost creierul.

După trecerea în revistă motivele, acțiunile, beneficiari, și interesele celor două suspecți ipotetice, ipoteza, ceea ce reprezintă cel mai elegant și bine pentru și are sens faptelor este că regimul Erdoğan a fost direct responsabil pentru planificarea și organizarea masacrele prin cooperativele de informații.

O ipoteză este că filiala executarea - plasarea de bombe - ar fi putut fi de un terorist ISIS, dar sub controlul aparatelor de poliție Erdogan.

James Petras este autorul extractive Imperialismul în America: Capitalismul New Frontier (cu Henry Veltmeyer) și Politica de Empire: SUA, Israel și Orientul Mijlociu. Citește alte articole de James, sau vizitati site-ul lui James.

Recep Tayyip Erdoğan: Terrorist Unleashed

Recep Tayyip Erdoğan: Terrorist Unleashed

Re: Recep Tayyip Erdoğan: Terrorist Unleashed