De ce s-a dat drumul dosarelor mineriadei

Scris de ana morosana Joi Oct 22, 2015 11:57 am

http://www.gandul.info/puterea-gandului/de-ce-s-a-dat-drumul-dosarelor-mineriadei-14858730

De la o zi la alta, sunt chemaţi la Parchet tot mai mulţi reprezentanţi ai regimului Iliescu, imediat-postrevoluţionar, ca să dea socoteală despre crimele Mineriadei din iunie 1990. Toţi spun că habar n-au avut ce li se-ntâmplă.Dacă nu vă supăraţi, ştie cineva unde era statul român în zilele acelea în care ne-au băgat minerii – conduşi de toţi securiştii trişti - în şut? În care ne-au coborât în abataje? În care ne-au băgat în pământ?

Uite, eu unul, care, pe 13 iunie 1990, mi-am copt pantofii la flacăra autobuzului-simbol, incendiat de miliţienii lui Chiţac, ca o chemare vie a minerilor spre Bucureşti, nu l-am văzut.

Sătul, până peste cap, să scriu, ani de zile, că mizeria mineriadelor criminale a fost pusă la cale de organele fostei securităţi, cot la cot cu ultima emanaţie politică a vechiului regim, astăzi, când lucrurile par să fi intrat – perfid de târziu - pe un făgaş normal, am să-mi permit să mai pun, pentru ultima oară, aceste întrebări.

Să-mi spună cineva unde erau miliţienii democraţiei, atunci când „minerii” – general vorbind - întindeau creieri nevinovaţilor pe pereţii clădirilor pe care încă mai scria „Jos Ceauşescu – Jos comunismul”?

Unde se aflau toţi garanţii democraţiei? Toţi emanaţii? Toţi guşaţii comunişti, care abia puseseră gheara pe beneficiile revoluţiei, disperaţi să nu cumva să piară societatea-socialistă-multilateral-dezvoltată, şi ei, odată cu ea?

De unde au fost scoaei toate fiarele, conduse de securişti, prin oraş, ca să rupă oase de „golani”, „fascişti” şi „legionari”, de fapt, cetăţeni care nu făcuseră alta decât să ceară alegeri corecte în România postrevoluţionară?

Unde au fost Iliescu, Roman, Măgureanu, Diamandescu, Chiţac, Stănculescu, Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu şi toţi ceilalţi, care se scuză, acum, susţinând că nu ei i-au chemat pe mineri la Bucureşti?

Unde se aflau atunci când ar fi trebuit să ridice pumnul revoluţionar – ca în posterele de propagandă - în faţa hoardelor, cerându-le să înceteze să distrugă, să lovească, să bată, să schilodească, să umilească bucureşteni, tineri şi tinere, care şi-au vomitat maţele pe străzi?

De ce nu i-au împiedicat să ucidă, să pulverizeze simboluri, să umilească oameni nevinovaţi, să devasteze sedii de partide istorice, să reţină şi să aresteze, după bunul plac, cetăţeni ai unei republici democrate?

Unde erai stat român, emanaţie puturos-postrevoluţionară, atunci când nevrednici cu feţe schimonosite de ură îi aplaudau isteric pe suboamenii care schingiuiau, rânjind de plăcere, cetăţenii pe care ai jurat să-i aperi cu preţul existenţei tale democratice?

Au fost înregistraţi, la morgă, reprezentanţi ai statului, căsăpiţi pentru că ar fi ridicat mâna împotriva bâtelor minereşti? Împotriva „furtunurilor cu piuliţă”, manevrate de securişti odioşi, îmbrăcaţi în haina, impecabilă, a „ortacului” fruntaş? Şi aici îi dau dreptate lui Miron Cozma, care aminteşte de existenţa unui grup imens de securişti şi fesenişti-diversionişti, infiltraţi în masa minerilor; doar că ne contrazicem pe numărul lor final.

Scuzele de genul: nu noi, regimul, i-am adus pe mineri la Bucureşti; odată veniţi, n-am ştiut ce să facem cu ei şi i-am trimis la curăţenie, prin oraş; i-am scăpat de sub control; le-am mulţumit încercând să-i convingem să se ducă, să plece, să dispară - sunt culmile penibilului.

Iar dacă, prin absurd – nu cred o iotă, dar să admitem ipoteza de dragul concluziei –, doar oculta securistă ar fi pus la cale mineriadele, aşa cum susţin cei chemaţi la anchetă, pentru a împiedica drumul României spre democraţie, reprezentanţii regimului în discuţie sunt, cu atât mai mult, de condamnat.

Pentru că nu i-a chemat nimeni în fruntea ţării, în decembrie 1989, câtă vreme habar n-aveau ce e aia democraţie, stat de drept şi apărarea demnităţii cetăţeanului.

Şi, mai ales, câtă vreme s-au lăsat umiliţi şi călcaţi pe cap de structurile fostei securităţi ceauşiste.