Razboiul geopolitic impotriva Romaniei

Scris de ion_pribeagu Mar Noi 10, 2015 3:40 am

Flacara unei asa-numite revolutii s-a intamplat sa se aprinda la Clubul Colectiv. Daca nu s-ar fi intamplat acolo, ar fi fost in alta parte. Obligatoriu. Pentru ca, in Romania, a sosit momentul declansarii unui razboi geopolitic. Care, la fel ca si data trecuta, este impropriu denumit revolutie. Sa privim putin dincolo de Piata Universitatii. Si de alte cateva piete din marile orase. Si sa incercam sa observam ce anume se reseteaza, de fapt. Clasa politica? Modul de a guverna? Romania? Sau intreg spatial geopolitic in care ne aflam si unde tot ceea ce se intampla la Bucuresti reprezinta doar o parte? Este drept, importanta.

Mi-a retinut atentia un titlul extrem de sugestiv al ultimei analize postate de domnul Adrian Severin: “Pe strazile Romaniei nu se dau lupte politice, ci geopolitice”. Acelasi autor consemneaza ca asistam la redesenarea geografiei politice a Europei Centrale si de Est, la Dunarea de Jos si la Marea Neagra. Oricat pare de surprinzator sau de straniu, avem suficiente probe ca asa stau lucrurile. Sa le analizam pe rand.

Sa vedem, mai intai, care este provenienta si incidenta termenului, atat de des folosit in ultimele zile, de revolutie. Grupuri de manifestanti au definit, pentru prima data, ceea ce se intampla acum, drept revolutie. Este drept, referindu-se la o dorita revolutie a clasei politice. Si ce este drept, un prim pas s-a produs. A cazut Guvernul. In decembrie 1989, la fel, grupuri de manifestanti vorbeau despre o revolutie. Una romaneasca. Ca si cand eram singuri sub soare. Ori, in realitate, era resetata, nu de catre popoare, ci de catre centrele de comanda ale lumii, geopolitica unei importante parti a Europei. Asa-zisa revolutie de la Bucuresti nu a fost decat una dintre mutarile de pe tabla de sah. Este adevarat, singura insangerata.

Zilele trecute m-am numarat printre analistii care s-au aratat surprinsi de faptul ca un conducator a procedat complet atipic. Si ma refeream chiar la presedintele Romaniei. In loc sa gaseasca o cale pentru a pune capat manifestatiilor – desigur, printr-o negociere - si in loc sa le solicite cetatenilor revoltati sa se intoarca acasa, sub cuvant ca doleantele lor vor fi satisfacute, fie si partial, seful statului, primul responsabil pentru stabilitatea Romaniei, le-a cerut, dimpotriva, sa continue manifestatiile. Sa fie si in perioada urmatoare activi. In acelasi fel. Trebuie sa recunoastem ca o asemenea solicitare este total neobisnuita. Si, asa cum bine au remarcat alti analisti, cel mai important diplomat strain prezent in Romania, Excelenta Sa, Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, a sugerat, cat se poate de explicit, acelasi lucru. Ca manifestantii sa continue. Uluitor.

Dar nu este, totusi, chiar atat de uluitor, daca ne gandim ca, in fiecare dintre statele, in care, in ultimii 26 de ani cel putin, au fost resetate politicile interne, pentru ca regiuni intregi ale planetei sa isi schimbe stapanii - sau cel putin in acest scop – s-a intamplat la fel. Cetatenii, pe buna dreptate, revoltati au fost utilizati ca masa de manevra. Pentru ca “dirijorii” sa obtina rezultatul dorit. Si exact asta se intampla acum si la Bucuresti.

In decembrie 1989, cu o viteza extraordinara, in Piata Universitatii, sloganurile politice au facut, literalmente, un urias salt istoric. Am fost acolo, le-am notat si le-am consemnat in primul si cred ca singurul reportaj de la fata locului care a vazut lumina tiparului simultan cu ridicarea greoaie a elicopterului, de pe Comitetul Central. De la “Perestroika Perestroika!” si “Gorbaciov, ajuta-ne!”, in nici doua ore, s-a ajuns la “Jos Ceausescu!” si „Jos comunismul”. Astazi nu mai este un secret pentru nimeni ca si atunci, cu mare eficacitate, au fost organizate infiltrari, atat printre manifestanti, cat si in cercul, mult mai consistent, al celor care, ca si mine, urmareau, de pe margine, evolutia unei flacari care avea sa se transforme in valvataie. Prin intermediul unui carnagiu.

Astazi, stim foarte bine cum au fost dirijate aceste “revolutii” de catifea sau sangeroase, in toate statele Europei Centrale si de Est.

Astazi, stim la fel de bine ce s-a intamplat in 13-15 iunie – si, mai ales, de ce – tot in Piata Universitatii din Bucuresti. Cum s-au produs infiltrarile. Cum s-au produs manipularile. Cine si cum a provocat asa-zisele violente. Cine a dat foc la autobuze. Cine si in ce fel si, mai ales, de ce i-a adus pe mineri in Bucuresti. Si care a fost rezultatul in jocul geopolitic. Cum a fost impinsa Romania cu cel putin zece ani in spate, la scurt timp dupa ce nemultumirile unui intreg popor fusesera confiscate de o mana de KGB-isti, dirijati de la Moscova.

O fi intamplator ca niciunul dintre numele care se vehiculeaza, chiar in acest moment, pentru functia de premier tehnocrat al Romaniei nu este, prin biografia lui, vreun pro-american. Ci, mai degraba, ei sunt americano-sceptici sau chiar anti-americani. Si, totusi, din randul lor, Klaus Iohannis este silit sa aleaga un premier. In oricare varianta insa, fiecare in parte dintre cei nominalizati pana la ora postarii acestei analize este legat, mai mult sau mai putin vizibil, dar temeinic, de mediile politice ale Uniunii Europene. Si aproape toate drumurile duc spre Germania.

Renunta oare Statele Unite, din motive tactice sau strategice, la parteneriatul consolidat cu singurul stat din zona care i-a ramas fidel? Se retrag, cel putin sub aspect politic, americanii din Romania? Vom afla mai multe, zilele viitoare. Cand vor avea loc importante evenimente la scara globala.

SURSA: CorectNews.com