Un an ca leii !

Scris de **Admin** Lun Noi 23, 2015 1:23 am

http://www.ziuaveche.ro/opinie/un-an-ca-leii-273135.html/

&

https://neamprostia.wordpress.com/2015/11/23/un-an-ca-leii/

Un an ca leii ! 12219471_1502816903380376_5385658938941287690_n

Orice început de drum are o poveste. Povestea Guvernului Dacian Cioloș este scurtă și lipsită de prea mult farmec. Niște băieți cărora nu le-a plăcut politica, au fost de acord să facă parte dintr-un Guvern fără culoare politică, fiind considerați tehnocrați, adică specialiști, fiecare în domeniul lui.

Tehnocrații sunt acei oameni care nu ascultă de comanda politică ci doar de comandametele profesiei pe care și-au însușit-o. În acest caz, binele este privit ca rezultat al unei bune experiențe profesionale, el fiind o rezultantă obiectivă a gândirii și acțiunii profesioniste a tehnocratului și nu o rezultantă subiectivă dictată de către un partid politic.

Consecința este evidentă: dacă specialistul nu lucrează la nivelul „magnum cum laudae”, activitatea Guvernului nu va fi apreciată cu un calificativ bun. Într-un Guvern politic este necesar să fie bun politicianul, în timp ce laGuvernul de tehnocrați este imperios necesar să exceleze specialistul. După 25 de ani de pretinsă democrație “ca afară”, nu putem “să rupem pisica în două”, afirmând că specialiștii din România sunt mai buni decât politicienii sau invers.

Ne aflăm la începutul poveștii. Se fac pronosticuri, se comentează pe față sau la colțuri, se anticipează, se fac speculații, se fac pariuri, se caută noduri în papură, se răstălmăcesc cuvinte și declarații, se speră sau se fac cantonări în pesimism. Totul depinde acum de Dacian Cioloș și a lui ceată. Sunt niște momente relative fericite pentru tehnocrați, care, aflați la început de drum, nu pot fi bănuiți decât de intenții bune.

Căruța la care s-au înhămat este super grea și are ascunși în ea, cu mare șiretenie, bolovani grei și colțuroși, pe care nici cu gândul, dacă te-ai aventura în viitor, nu ai putea să îi descoperi. Deocamdată, entuziasmul începutului le dă aripi de “zmei” buni tehnocraților.

Acum însă ar trebui să înceapă funcționarea capacității de previziune și vizionarismul acestor băieți, mari specialiști. Dacă această capacitate nu există sau nu va funcționa așa cum trebuie, ne putem aștepta în mod sigur la uneșec al guvernării Cioloș. Chiar dacă Primul Ministru se va dovedi a fi cel mai bun câine de la „atelaj”, dacă nu va fi ajutat de echipă, se va alege praful de acest Guvern. O analiză realistă a viitoarei guvernări, ar putea foarte ușor să ducă la concluzia că misiunea lui Dacian Cioloș ar putea fi considerată sinucigașă. Spre deosebire de Victor Ponta, el nu are dreptul să greșească și nici chiar să exagereze. Singurul calificativ al acestui Guvern este acel de performant.

În această situație, la sfârșitul mandatului, se va spune: “De astfel de guverne avem nevoie!” Reciproca ar fi dezastruoasă! Pentru că în acest caz, se va spune: “Tehnocrații sunt mai răi decât politicienii!” Și gata! Case closed!

Eșecul Guvernului Cioloș va fi o rușine națională și îi va ridica pe culmi nebănuite pe politicieni și chiar pe foștii lideri ancestrali ai acestora. În cazul unui eșec, societatea civilă va fi nevoită să plece capul și să privească în țărâna neputinței! Pentru că, nu-i așa, ea a fost aceea care a impus din stradă, un Guvern de tehnocrați, care s-a dovedit a fi ineficient! Pe umerii lui Dacian Cioloș apasă o responsabilitate uriașă! Prin el, societatea civilă va renaște sau va muri, ceea ce va atrage revigorarea sau decăderea democrației! Urmează întrebarea esențială: este capabil Dacian Cioloș și Guvernul pe care îl conduce, de performanță, sau nu? Teoretic, răspunsul este afirmativ, doar însoțit de eternul DACĂ. Succesul va exista doar dacă:
Dacian Cioloș va avea spirit de vizionar și va dovedi predictibilitatea necesară pentru a face față provocărilor de natură economică, care vor apărea în cursul anului viitor;
Dacă banul public va fi direcționat în mod echitabil și eficient în cadrul bugetului anual;
Dacă va fi evitată risipirea banului public, într-un an electoral extrem de presant, cu solicitări ascunse din toate direcțiile;
Dacă la Guvern se va lucra în echipă cu seriozitate, bună-credință și aceiași seriozitate din partea tuturor membrilor Guvernului;
Dacă Primul Ministru nu își va pleca urechea la spusele lui Klaus Iohannis, decât foarte rar, chiar dacă aceste spuse vor fi însoțite de un zâmbet mieros, cu gura până la urechi;
Dacă Dacian Cioloș va ști să aplice cu istețime și promptitudine arta compromisului în realația cu Parlamentul României. Mai precis, dacă va ști să împace “capra cu varza”;
Dacă situația internațională va fi favorabilă.

Toate aceste deziderate sunt minimale, la ele adăugându-se sute sau chiar mii de cerințe ale activității cotidiene, de care va trebui să țină cont Dacian Cioloș și echipa lui. Pariul lui Klaus Iohannis pe reușita acestui Guvern nu este un pariu normal. El pare a fi mai mult o nebunie, asociată la un demers fără șanse reale de reușită.

Unul dintre proverbele antichității, spune însă: “Puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava!” Nebunia, privită ca o atitudine pozitivă, ar însemna pentru membrii echipei guvernamentale un comportament de lei flămânzi, care aleargă printre ierburile înalte ale Savanei, pentru a-și căuta și ucide “prada”- a se citi provocările negative și adversarii politici! Ar mai însemna catoți din echipă să fie sclipitori de isteți și nemaivăzut de curajoși!

Toate aceste deziderate împlinite, ar însemna în final performanță și confirmare. Chiar dacă la finele lui 2016 vor veni din nou politicienii la guvernare, mulți ani de aici înainte, aceștia nu vor fi apreciați, datorită ștachetei urcate sus, la înălțimea succesului, de către tehnocrați. Etalonul de bază va rămâne acela al unei guvernări de “tip Cioloș”. Este posibil ca în aceste condiții, clasa politică să se înece în propiul mâl al neputinței, pentru că societatea civilă va păstra drept ideal guvernarea fără cusur a tehnocraților.

Deocamdată nimeni nu poate anticipa dacă la sfârșitul mandatului, Dacian Cioloș va fi adus în Piața Universității, în ovațiile mulțimii, ”sub scut”, sau în huiduielile mulțimii , ”pe scut.”