De ce tace Klaus Iohannis?

Scris de **Admin** Lun Ian 04, 2016 3:32 am

https://manichiuracubardacalaului.wordpress.com/2016/01/04/de-ce-tace-klaus-iohannis/

Fostul presedinte s-a dezlantuit. Lanseaza nenumarate acuzatii. Are multiple tinte. Doua dintre acestea, insa, il vizeaza, in mod special, pe succesorul sau. Pe Klaus Iohannis. Si sunt de o gravitate exceptionala. Una este legata de o presupusa proprietate in Florida, a sefului statului. Cealalta de implicarea a celor mai inalte autoritati intr-o alta prezumtiva fapta. Ascunderea urmelor de la Colectiv.

Traian Basescu sustine, cu subiect si predicat, ca presedintele Klaus Iohannis are o proprietate in Florida. Locatia in care si-a petrecut doua scurte concedii. Acuzatia este de o gravitate exceptionala. Nu fiindca fostul primar al Sibiului ar avea un imobil in plus, situat pe partea cealalta a globului. Ci pentru ca, daca asa stau lucrurile, atunci rezulta ca domnia sa a ascuns adevarul. Desi a promis transparenta. Mai mult decat atat. Daca se confirma aceasta informatie, atunci presedintele Klaus Iohannis a comis un fals in declaratii. Si un uz de fals. Ar fi, pur si simplu, vorba de doua infractiuni grele.

Pe un fond extrem de tensionat legat de victimele de la Colectiv si de o serie de acuzatii grave pe marginea acestui caz, cum ca ar fi vorba, pur si simplu, de o crima pusa la cale de autoritati, intervine in forta si Traian Basescu. Sa recapitulam! Florin Chilian acuza faptul ca la Colectiv a avut loc un act terorist pus la cale chiar de autoritatile statului, din ordinul lui Klaus Iohannis, in scopul de a declansa o profunda stare de emotie la nivelul intregii societati, in baza careia sa poata fi dat jos Guvernul Ponta. In scurt timp, sunt date publicitatii de catre Directia Nationala Anticoruptie stenograme ale unor interceptari efectuate in cladirea Guvernului, din care rezulta ca un inalt ofiter al Serviciului de Telecomunicatii Speciale a afirmat, cu subiect si predicat, ca la Colectiv este vorba de o crima despre care autoritatile, la cel mai inalt nivel, au fost la curent. Analistul Ion Cristoiu comenteaza si el pe aceasta tema, dand expresie unor semne de intrebare legate de acelasi subiect si exprimandu-si, in mod categoric, suspiciunea privind sinceritatea autoritatilor, in general, si a lui Klaus Iohannis, in special, in ceea ce priveste drama de la Colectiv. Iar acum, ataca, in forta, Traian Basescu.

Fostul presedinte are o abordare noua, dar complementara celorlalte. Si anume, el isi exprima convingerea ca ancheta tehnica efectuata la Petrosani ar fi finalizata de mai multa vreme, dar ea se bate cap in cap cu concluziile preliminare ale autoritatilor statului. Si ca, in consecinta, expertii de la Petrosani ezita sa comunice oficial rezultate expertizei pentru ca ele nu s-ar potrivi cu opiniile lansate in spatial public de reprezentantii de la cel mai inalt nivel ai statului. Ce concluzie putem sa tragem de aici? Ca domnul Traian Basescu il acuza, la randul sau, pe presedintele Klaus Iohannis, in calitatea acestuia de cel mai inalt reprezentant al statului, ca opinia publica a fost dezinformata, ca probele acestei dezinformari sunt ascunse, lansand o noua suspiciune din seria celor care acrediteaza ideea ca la Colectiv ar fi avut loc o crima politica.

Presedintele Klaus Iohannis a declarat, de mai multe ori, chiar si inainte de a fi fost investit, ca nu agreeaza polemica si ca nu se va angaja, asa cum a facut Traian Basescu, in schimburi dure de replici, care nu fac altceva decat sa tensioneze viata politica din Romania. Si eu si altii am respectat si am incurajat aceasta pozitie. Acum insa este o situatie tipica, in care tacerea nu se mai poate dovedi a fi de aur. Este o situatie in care daca presedintele tace, suspiciunile impotriva sa se vor multiplica si se vor radicaliza. Este momentul ca presedintele Klaus Iohannis sa intre in ring si sa reactioneze.

Seful statului are datoria sa limpezeasca situatia legata de prezumtiva sa proprietate din Florida. Iar daca Traian Basescu minte, daca el nu poate face dovada celor afirmate, atunci opinia publica trebuie sa afle acest lucru. Iar mincinosului sa-i fie taiat nasul. In al doilea rand, si in ceea ce priveste acuzatiile de atentat terorist la Colectiv, pus la cale chiar de catre autoritatile statului, in scopul eliminarii Guvernului Ponta si instalarii unui nou Guvern de catre Klaus Iohannis, situatia trebuie lamurita de urgenta. Ma si intreb de ce, pana acum, autoritatile statului au tacut. Si nu au avut cuvenitele reactii. Ma mai intreb, si nu doar intr-o paranteza, ce rost a avut ca DNA sa dea drumul pe piata unei stenograme care sa alimenteze implicit acuzatii de acest fel, chiar de catre un reprezentant al institutiilor de forta, care lucreaza la Guvernul Romaniei.

Asistam cumva la debutul unui complot anti-prezidential? Si daca da, din nou, ma intreb, de ce tace Klaus Iohannis?

SURSA: CorectNews.com

Scris de **Admin** Lun Ian 04, 2016 3:38 am

http://gandeste.org/general/o-enigma-mai-mare-decit-teroristii-din-decembrie-1989-a-stiut-klaus-iohannis-cu-mult-inainte-de-noaptea-de-30-octombrie-2015-de-izbucnirea-incendiului-de-la-colectiv-2/63450

&

https://manichiuracubardacalaului.wordpress.com/2016/01/04/o-enigma-mai-mare-decit-teroristii-din-decembrie-1989-a-stiut-klaus-iohannis-cu-mult-inainte-de-noaptea-de-30-octombrie-2015-de-izbucnirea-incendiului-de-la-colectiv/

Vineri, 30 octombrie 2015, ora 23. Au trecut patru luni de la 5 iunie 2015, ziua în care președintele Klaus Iohannis i-a cerut în mod oficial demisia premierului Victor Ponta, după ce acesta a fost convocat la DNA pentru o pricină petrecută cu ani în urmă.

Așa cum am scris după momentul 5 iunie 2015, Declarația oficială a lui Klaus Iohannis a declanșat o criză politică majoră. O criză politică de loc nouă în peisaj postdecembrist, pentru că bătălia dintre președinte și premier pentru deținerea puterii absolute în România definește cei 26 de ani de tranziție moldo- valahă.

Toate conflictele dintre președinte și premier au sfîrșit prin victoria președintelui. Nu numai pentru că președintele e ales de Popor, în timp ce premierul e ales de Parlament, ci și pentru că președintele are la dispoziție instituțiile de forță din România, instituții care sunt democratice doar pe hîrtie, în realitate, ele continuînd să fie fostele instituții de forță din comunism: Securitatea, Miliția, Procuratura.

Conflictul dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta părea să nu aibă acest final. Guvernul Victor Ponta, care se află la putere de trei ani, pare de neclintit.
Coaliția care-l sprijină – PSD, UNPR, ALDE – pare de neclintit. De fapt, putem vorbi de o oficializare a Crizei. Aceasta existase şi se manifestase doar în culise imediat după alegerile din 2014. În ciuda hîrjonelilor electorale ale candidatului Klaus Iohannis despre Un alt fel de politică, una din marile farse postdecembriste, era greu de crezut că în România democrației de bordel preşedintele nu va căuta să capete întreaga putere. O tentație cu atît mai mare pentru Klaus Iohannis, cu cît victoria facilă din 16 noiembrie 2014, dobîndită fără prea mare efort, îl convinsese de ce forță dispunea prin trecerea de partea sa a Sistemului clădit de Traian Băsescu

Sub masca nevoii de coabitare, Klaus Iohannis pornise la înlocuirea Guvernului Victor Ponta cu Guvernul Meu. De observat acum, cînd ştim finalul, că Sistemul îi pregătea un Guvern al Lui, după modelul guvernelor personale ale priapicului Carol al II-lea. Principalul instrument al preşedintelui rămîne Binomul SRI – DNA, atotputernica Poliție politică a lui Traian Băsescu, preluată de Klaus Iohannis. Pentru subminarea lui Victor Ponta se regizează un ansamblu de operațiuni:

Anchetarea familiei, sacrificarea lui Sebastian Ghiță, campanii de presă ale ofițerilor acoperiți şi ale Trustului de presă al Binomului, în frunte cu Realitatea tv, şantajarea lui Gabriel Oprea, slăbirea PSD, ținerea în şah a lui Liviu Dragnea.

Uriaşul efort nu dă roade.
Moțiunile de cenzură, gîndite ca prilejuri pentru Gabriel Oprea de a trăda, eşuează
Trustul de Presă al Binomului se năpusteşte asupra lui Gabriel Oprea.
Guvernul Ponta rezistă.
Ba mai mult, măsurile populiste îi aduc un spor de simpatie politică.

Preşedintele vede cum se apropie 16 noiembrie 2015, un an de la victorie, şi în afară de cîteva excursii de lux peste hotare şi afirmarea nevestei pe post de Brigitte Bardot adolescentă, mare lucru n-are ce prezenta la bilanț.

Cine a plecat din țară pe 30 octombrie 2015, şi n-a fost interesat de realitățile româneşti, aterizat la Bucureşti pe 17 noiembrie 2015, se va fi frecat la ochi văzînd realitățile politice.

Guvernul Victor Ponta se prăbuşise.
Dar nu numai atît.
Se prăbuşise şi Coaliția de Guvernămînt.

Locul unui Guvern de partid, bazat pe votul popular, fusese luat de un Guvern personal al Preşedintelui, unic în postdecembrism prin miniştrii săi, toți oameni gri, oameni fără însuşiri, plasați de SRI şi SIE, Servicii conduse de oameni de casă ai lui Klaus Iohannis.

Deşi atît PSD, cît şi PNL, puteau face majoritățile necesare unui guvern, cele două partide acceptă fără să crîcnească soluția, impusă de preşedinte, a unui Guvern zis de tehnocrați, în realitate, Guvernul de serviciu al Serviciilor.

Pentru prima oară în postdecembrism, partidele, prin esența lor istorică ahtiate de putere, se retrag din bătălia pentru putere. Motivul, însuşit mecanic de Klaus Iohannis, la rîndu-i repetîndu-l ca o rață mecanică, stîrneşte rîsul:

Partidele îşi iau o pauză în lupta pentru putere, ca să se poată reconecta la electorat!
Ce s-a întîmplat în România între timp de s-a putut ajunge la punerea între paranteze a votului şi instalarea unui Guvern personal al Preşedintelui?
În seara de 30 octombrie 2015 la un club de noapte din Bucureşti a izbucnit un incendiu devastator, care s-a soldat cu zeci de morți şi răniți.

Deşi au trecut două luni de la tragedie, multe fapte legate de incendiu rămîn mai departe enigmatice, apropiind incendiul de Diversiunea Teroriştii din decembrie 1989.

Întrebărilor fără răspuns privind incredibila rapiditate a focului, dezastrul produs nu atît de foc, cît mai ales de gazele inhalate de victime, li se adaugă comportamentul mai mult decît suspect al lui Klaus Iohannis.

În 22 decembrie 1989, Ion Iliescu a lăsat impresia unui tip pe care căderea lui Nicolae Ceauşescu nu l- a surprins. De cum a fugit Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu s-a pus în mişcare cu o determinare ieşită din comun. De la sosirea la Tvr pînă la anunțul despre terorişti, Ion Iliescu a lăsat impresia că face paşii trecuți într-un plic deschis de el, potrivit scenariului, imediat după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Acest comportament straniu, semnalat de mine în eseul 22 decembrie 1989 – o după-amiază cu prea multe întrebări din Expres, 23 februarie 1990, a fost demult explicat de cercetători prin faptul că fostul activist, era în piesa numită Lovitura de stat din decembrie 1989.

După Incendiu, pînă la investirea Guvernului Dacian Cioloș, au loc numeroase momente, toate stînd teoretic sub semnul neprevăzutului:
Demonstrația din seara lui 3 noiembrie 2015, demisia lui Victor Ponta din funcția de premier, continuarea demonstrațiilor de stradă, venirea tuturor partidelor la primele consultări de la Cotroceni fără propuneri privind noul premier, caz unic în Istoria postdecembristă, încheierea bruscă a demonstrațiilor, debutul anchetei penale, scandalul trimiterii arșilor în străinătate, trecerea Guvernului Dacian Cioloș prin Parlament fără probleme.

Presupus neprevăzute, aceste momente pun teoretic pe orice politician, chiar și pe unul experimentat, în încurcătură. Drept urmare, în astfel de momente, apar șovăieli, bîlbîieli, decizii contradictorii, toate ivite din imposibilitatea omului politic, om pînă la urmă, de a prevedea tot ce se va petrece într-un moment de Criză.

Analizînd prestația lui Klaus Iohannis între 30 octombrie 2015 și 17 noiembrie 2015, altfel zis, în perioada Crizei politice majore reprezentate de Căderea Guvernului, vom constata surprinși, ba chiar uluiți, că în nici un moment Klaus Iohannis nu pare luat prin surprindere de ivirea unui nou moment.

Chiar din noaptea incendiului el postează pe facebook un text mult mai lung decît de obicei, cu vădite note de text redactat înainte de izbucnirea incendiului. A doua zi, sîmbătă, 31 octombrie 2015, deși anul de mandat ne-a obișnuit cu un președinte care-și respectă cu strictețe weekendul, Klaus Iohannis își face apariția în forță la București. Face un popas la locul incendiului, lansează celebrul slogan Corupția care ucide! slogan menit a arunca responsabilitatea Tragediei pe Guvernul Victor Ponta, Guvern al Corupției, dar și a orienta în chip anticonstituțional ancheta către corupție astfel încît din start să fie respinsă ipoteza unei mîini criminale, merge la unul dintre spitale, cheamă la Cotroceni, tot în chip anticonstituțional, pe procurorul general, și-i pune în vedere în vedere să accelereze ancheta, o nouă formulă de excludere din start a ipotezei cu mîna criminală.

Demisia Guvernului, Demonstrațiile nu-l iau prin surprindere, nu-l ia prin surprindere nici faptul că protestatarii îi folosesc sloganul Corupția care ucide! și cer un Guvern de tehnocrați, i se pare firesc ca ambasadorul american la București să îndemne protestatarii să rămînă în stradă, pentru a face în România o nouă Primăvară arabă.

Teoretic, decizia partidelor, mai ales a PSD, ar fi trebuit să-l descumpănească nițel pe Klaus Iohannis, pus în fața unei premiere postdecembriste, dar și a unor bătăi de cap cumplite (să găsească un premier tehnocrat, să-l convingă să-și asume Guvernarea, să-i asigure apoi trecerea prin Parlament).

Pe Klaus Iohannis noutatea nu-l ia prin surprindere. El are deja un premier- pe Dacian Cioloș-, știe că partidele nu vor propune un premier, știe că PSD, teoretic partidul adversar, va vota Guvernul Dacian Cioloș, că-n presă nu se va crea un curent împotriva Guvernului Personal al Președintelui.

Ca și Ion Iliescu în decembrie 1989, Klaus Iohannis pare a face pașii prevăzuți într-un Plan stabilit cu mult înaintea izbucnirii Incendiului, un Plan inițiat și pus în aplicare de forțe obscure. Pare că-n clipa izbucnirii Incendiului, ca și Ion Iliescu în decembrie 1989, Klaus Iohannis din octombrie 2015, a deschis un plic prevăzut a fi deschis numai la un moment dat și a purces la îndeplinirea riguroasă a ce-i revenea lui din Plan prin cele trecute în plic.

De la Incendiu pînă la instalarea Guvernului Dacian Cioloș, Klaus Iohannis se comportă ca un om care știe dinainte ce se va întîmpla.
Întrebarea, marea întrebare în cazul lui Ion Iliescu din decembrie 1989 e aceasta:
A știut Ion Iliescu dinainte de căderea lui Nicolae Ceaușescu de ivirea Teroriștilor?!

Întrebarea, marea întrebare în cazul lui Klaus Iohannis din octombrie 2015 e aceasta:
A știut Klaus Iohannis înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!

Autor: Ionn Cristoiu

Sursa: Cristoiublog.ro

De ce tace Klaus Iohannis?

De ce tace Klaus Iohannis?

O enigmă mai mare decît Teroriștii din decembrie 1989: A știut Klaus Iohannis cu mult înainte de noaptea de 30 octombrie 2015 de izbucnirea incendiului de la Colectiv?!