Ion Antonescu și cucerirea Odessei, o lecție strategico-militară dată rușilor

Scris de **Admin** Lun Feb 15, 2016 7:56 am

Scriam într-un articol anterior despre Ion Antonescu că a fost unul dintre cei mai controversați conducători de stat români. Iubit și detestat deopotrivă, micul Napoleon, cum l-a numit Stalin, va dăinui pentru eternitate în istorie. De la arestarea sa din ziua de 23 august 1944 și până în prezent…denigrarea și diabolizarea personalității Mareșalului s-a efectuat prin nenumărate campanii de presă sau prin intermediul manualelor școlare istorice. Comuniștii l-au condamnat la moarte ….dar cine au fost comuniștii care formau nucleul politic incipient? O adunătură de etnii din care cel mai mare procent era alcătuit din evrei…apoi țigani și maghiari. Aceiași și aceiași…vechi și actuali dușmani ai României. Și ce crime grave a înfăptuit Ion Antonescu ca să fie stigmatizat cu apelativul ,,criminal de război’’?

Pentru că a făcut înțelegerea cu diavolul (Hitler) semnând actul de aderare la Pactul Tripartit în 23 noiembrie 1940? Nu avea de ales, pentru că politica externă dezastruoasă a lui Carol al II-lea a atras foarte mari ostilități din partea puterilor aliate. Antonescu a justificat cu argumente veridice în cadrul procesului de ce a ales să se alăture Germaniei. După abdicarea regelui Carol la 6 septembrie 1940, Ion Antonescu a preluat puterea și a trebuit să-și reorienteze direcția de parteneriat pe plan extern. Situația nefavorabilă l-a determinat să aleagă alianța cu Germania nazistă. Practic, în acele momente, nu exista vreo altă soluție pentru recuperarea teritoriilor românești pierdute în iunie și august 1940.

La data de 22 iunie 1941, Antonescu hotărăște să dea Cezarului ce-i al Cezarului, alături de Germania a introdus în războiul împotriva U.R.S.S 12 divizii de armată, pentru a recupera teritoriile pierdute. Cu îndemnul ,,OSTAȘI VĂ ORDON TRECEȚI PRUTUL,,, Ion Antonescu, în fruntea armatei române, începe o campanie strălucită de redobândire a tuturor teritoriilor românești furate de către sovietici…și nu numai, punctul culminant al acțiunii îl va reprezenta cucerirea Odessei în perioada august- octombrie 1941. Deși a fost un act extrem de curajos care a solicitat un maxim talent strategic militar, detractorii Mareșalului consideră cucerirea Odessei o campanie imprudentă, inutilă, care a dus la pierderi de vieți omenești. Dar în care război nu s-au pierdut vieți omenești? Sau acestor critici neavizați li se pare că pe frontul de război se fac tocmeli ca la piață?

Ce a căutat Antonescu la Odessa, mulți îl judecă!? Dar ce au căutat rușii pe teritoriile românești, Basarabia și Bucovina confiscându-le cu japca? Dorința lui Antonescu de a înainta în teritoriul inamic și de a-l supune a fost mai mult pentru a le da o lecție mai întâi morală și apoi una strategico-militară rușilor care de de secole și-au extins teritoriul anexand ținuturile altor state. Unul dintre capetele de acuzare aduse Mareșalului la procesul intentat de comuniști a fost că acesta ar fi ordonat represalii împotriva populației civile din Odessa în marea lor majoritate evrei. Este adevărat, dar trebuie mai întâi să studiem cauza și apoi efectul. În seara zilei de 22 octombrie, mai mulţi sovietici au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odessa, omorând 16 ofiţeri români, 46 soldaţi şi subofiţeri, mai mulţi civili şi 4 ofiţeri germani de marină. Pe data de 28 iunie 1940, când rușii au anexat Basarabia cerând evacuarea silită a românilor, bolșevicii evrei au acționat cu o cruzime inumană împotriva românilor. Aceiași criminali bolșevici au ucis 3000 de români în Bucovina în aprilie 1941 în mascarul de la Fântâna Albă.

În sprijinul acestor afirmații scrise există SCRISOAREA MAREŞALULUI ION ANTONESCU CĂTRE WILHELM FILDERMAN, PREŞEDINTELE FEDERAŢIEI COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA:

DOMNULE FILDERMAN,
În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sînteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sînt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decît aceea de a fi evrei“.

Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg.

Vă gîndiţi, v-aţi gîndit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, cînd zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sînge, cu foarte mult sînge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov?

Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcîndu-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plîngeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atît mai frene¬tic cu cît suferinţele şi loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-aţi făcut Dvs., anul trecut cînd aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştri, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi cînd au putut au omorît mişeleşte soldaţii cu bîte. Avem dovezi.

Aceiaşi ticăloşi au întîmpinat venirea trupelor sovietice cu flori şi au sărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti.

Din pivniţele Chişinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor noştri, care au fost astfel răsplătiţi fiindcă 20 de ani au întins o mînă prietenească acestor fiare ingrate.
Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoaşteţi desigur şi Dvs. şi pe care le puteţi afla în amănunt.

V-aţi întrebat Dvs. de ce şi-au incendiat evreii casele înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-aţi întrebat cîţi din ai noştri au căzut omorîţi mişeleşte e coreligionarii Dvs., cîţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi? Voiţi şi în această privinţă dovezi, le veţi avea.

Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie, pe care evreii Dvs. au afişat-o împotriva poporului nostru tolerant şi ospitalier, dar astăzi demn şi conştient de drepturile lui.

Drept răspuns la mărinimia cu care au fost primiţi în mijlocul nostru şi trataţi, evreii Dvs., ajunşi comisari sovietici, împing trupele sovieti¬ce în regiunea Odessei printr-o teroare fără seamăn, mărturisită de prizonierii ruşi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nouă pierderi.

În regiunea Mării de Azov, trupele noastre retrăgîndu-se temporar şi-au lăsat cîţiva ofiţeri şi soldaţi răniţi pe loc. Cînd au reluat înaintarea şi-au regăsit răniţii mutilaţi îngrozitor.

Oamenii care puteau fi salvaţi şi-au dat ultimul suspin în chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au tăiat limba, nasul şi urechile.

Îţi dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te îngrozeşti? Te înduioşezi?

Te întrebi, de ce atîta ură, din partea unor evrei ruşi cu care nu am avut niciodată nimic de împărţit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu vă înduioşaţi, dacă aveţi cu adevărat suflete, de ceea ce nu merită, înduioşaţi-vă de ceea ce merită.

Plîngeţi cu mamele care şi-au pierdut în astfel de chinuri copiii sau cu aceia care şi-au făcut şi lor şi vă face şi Dvs. atîta rău.

MAREŞAL ANTONESCU
19.X.1941

Citiți și dați-vă seama cât de manipulați ați fost cei care ați crezut în balivernele trădătorilor de neam și țară! Este o nedreptate la scară istorică ca o personalitate valoroasă precum a fost Ion Antonescu să fie pus la stâlpul infamiei. Ion Antonescu a fost un român providențial, un patriot și un bun creștin. A avut puterea în mână dar nu a folosit-o pentru a-și satisface capriciile personale, a folosit-o exemplar și doar în beneficiul interesului național.

Ion Antonescu a reparat atâtea nedreptăți istorice făcute neamului românesc. EL MAREȘALUL, nu va putea fi șters niciodată din istorie sau din memoria colectivă a oamenilor. Vreau să reamintesc sumar unele dintre cele mai importante izbânde pe carea le-a avut în campaniile militare. S-a spus despre el că ar fi ucis oameni la răscoala țărănească din 1907 atunci când s-ar fi aflat în fruntea unui mic detașament care apăra intrarea în orașul Galați. NU ESTE ADEVĂRAT! Antonescu a convins răsculații să nu intre în oraș fără să facă uz de forță. Mulți nu cunosc faptul că Ion Antonescu a primit distincția ,, Virtutea Militară,, de la regele Ferdinand I datorită modului virtuos cum a operat în cadrul armatei române la cel de al doilea război balcanic din 1913. Tot Antonescu a conceput planul bătăliei de la Mărășești din vara anului 1917, acolo unde armata română a reușit o victorie uriașă împotriva Germaniei, aliata Austro-Ungariei care dorea dezmembrarea statului român și anexarea la imperiu.

În 1919 în iulie când Ungaria a început ostilitățile împotriva României, strălucitul strateg militar construiește planul de operații împotriva Ungariei care se definitivează cu ocuparea Budapestei de către armata română.nFără nici o îndoială Ion Antonescu a fost cel mai talentat strateg militar din istoria modernă și contemporană a României. Doi ani de zile cât a fost ținut prizonier în U.R.S.S, acestuia i s-au făcut propuneri avantajoase din partea lui Stalin. Până și odiosul paranoic Iosif Visarion Djugașvili îl simpatiza pe Mareșal, pe care îl considera singurul om capabil să conducă o Românie comunistă. Dar un om tributar adevărului și fidel principiilor virtuoase cum a fost Antonescu nu avea să accepte calea compromisului. Și acest aspect s-a concretizat încă de atunci când acesta a refuzat semnarea armistițiului din 23 august 1944 care prevedea întoarcerea armelor impotriva fostului aliat (Germania) preferând să fie arestat și condamnat.

Micul Napoleon a preferat o moarte demnă… dar nemeritată. Când Europa extremistă trimitea la moarte evreii, Ion Antonescu a salvat viața a a sute de mii de evrei la data de 13 octombrie 1942 prin anularea actului de deportare a acestora în Germania nazistă. Evreii bolșevici i-au fost pe deplin recunoscători lui Antonescu trimițându-l pe plutonul de execuție și uite așa se adeverește proverbul ,, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești,, Institutul Wiesel, una dintre nenumăratele organizații cangrenă care operează pe teritoriul țării noastre în condiții ilegale, măsluiește adevărurile istorice românești luptănd cu o ură feroce ca să desființeze tot ceea ce a mai rămas autentic românesc.

ONG-urile evreului George Soroș activează la cel mai înalt nivel politic dirijând toate aceste infamii. Nu neg holocaustul evreiesc care a fost o cacealma pusă la cale de către masoneria evreiască sionistă cu scopul de a crea statul Israel, însă neg cu îndârjire implicarea României în holocaust. România nu a ucis evrei…ci din contra evreii instalati la putere odată cu comunismul au acționat brutal și inuman, torturând și ucigând în inchisori foarte mulți români nevinovați. Am plătit destule daune străinilor care ne-au sărăcit și ne-au îngenunchiat de atâtea veacuri și mai abitir în prezent.

Se duce un război psihologic puternic împotriva noastră pe mai multe fronturi iar sentimentul de frică este răspândit pe cale mediatică și psihotronică. Nu trebuie să ne fie teamă de a ne cere drepturile și de a lupta pentru redobândirea adevărului istoric. Acum când s-a trecut la alte măsuri odioase globaliste prin a interzice religia și istoria în școli, trebuie să ne facem auziți acționând pentru a ne recăpăta împuternicirea de a deveni stăpânii absoluți ai țării noastre.

Autor: Andreea Arsene