NUMIȚI INAMICUL, NUMIȚI RĂUL, VORBIȚI TARE ȘI CLAR

Scris de **Admin** Mar Mar 29, 2016 9:27 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/03/29/numiti-inamicul-numiti-raul-vorbiti-tare-si-clar/

După taharrush-ul din Koln, pe 31 ianuarie, cunoscutul scriitor și ziarist algerian, Kamel Daoud, scria în cotidianul Le Monde: “Uităm că refugiatul vine dintr-o capcană culturală care se rezumă la raportul său cu Dumnezeu și femeia…Refugiatul vine din acest vast univers, dureros și înspăimântător, reprezentat de mizeria sexuală din lumea arabo-musulmană, raportarea patologică la femeie, corpul ei și dorință. Primirea sa nu înseamna și vindecarea sa…Astăzi, cu ultimele fluxuri migratoare din Orientul Mijlociu și Africa, raportul patologic pe care anumite țări din lumea arabă îl întrețin cu femeia, erupe în Europa”.

Laureatul premiului Goncourt a adăugat: “Sexul este cea mai mare mizerie din ‘lumea lui Allah’. Până într-atat, încât a dat naștere la acest porno-islamism, din care fac parte și discursurile predicatorilor islamiști, rostite pentru recrutarea ‘credincioșilor’: descrierea unui paradis, mai degrabă bordel, ca recompensă pentru bărbații pioși, fantasmele fecioarelor destinate atentatorilor sinucigași, vânătoarea corpurilor de femei în spațiile publice, hijabul și burqa….femeia este negată, refuzată, ucisă, acoperită, închisă și posedată.”

Un intelectual musulman spunea ceea ce mai toți politicienii, intelectualii și ziaristii europeni de prestigiu nu îndrăznesc să spuna: adevărul. În februarie, același Le Monde și-a pus paginile la dispoziția unui “colectiv” format din 20 de reprezentanți ai stângii intelectuale și progresiste franceze – istorici, filozofi, sociologi, antropologi și ziariști, printre care multe femei. “Colectivul” l-a atacat pe Kamel Daoud, reproșându-i că “alimentează fantasmele islamofobe”; că “a neglijat condițiile sociale, politice și economice care favorizează aceste acte” și a trecut sub tăcere, voit, “realitatea multiplelor forme de inegalitate și de violență, căreia îi sunt victime femeile din Europa și America de Nord”!

Musulmanul “islamofob”, Kamel Daoud, era astfel demascat! Poliția culturală aflată în solda stângii franceze îsi extindea mandatul – acuza acum de islamofobie pe un musulman care îndrăznea să critice “tradițiile” islamice!

Dar surprizele nu se opresc aici. Pe 25 martie, tot în Le Monde (!), romancierul și ziaristul algerian Boualem Sansal a publicat un editorial intitulat “Numiți inamicul, numiți răul, vorbiți tare și clar”. Mărturisesc că o condamnare atât de virulentă a lașitătii establishmentului politico-mediatic și a decăzutei societăți compasionale franceze, în care patriotismul și eroismul războinic sunt privite ca derapaje periculoase, am mai întâlnit doar în mediul on-line incorect politic, acolo unde cei etichetați drept “extremiști” și “islamofobi” mai pot să-și exprime ideile. Să vezi cum un scriitor, un ziarist, un musulman algerian, biciuiește policianismul colaboraționist, toleranța patologică și defensiva criminală, acuzându-i pe vinovați de genocid asupra propriului popor și îndemnând la luptă, sub steagul patriotismului și în sunetele glorioasei Marseieze, nu este puțin lucru, dimpotrivă.

Boualaem Sansal: “Dacă, astăzi, este un cuvânt pe care trebuie să-l ștergem din vocabular, acesta este cuvântul ‘rezista’. A rezista, înseamnă a-i da un avantaj inamicului, a-i oferi onoarea ultimei lovituri, înseamnă capitulare și moarte. Ce înseamnă “a rezista” când inamicul se află déjà în interiorul cetății și este înconjurat de rezerve proaspete, care nu cer altceva decât să treacă la acțiune? Ce înseamnă “a rezista” când ne este atât de frica de el, încât îl numim prieten, și îi găsim toate scuzele, când, în realitate, suntem propriul nostru dușman? Nu trebuie să uităm începutul poveștii: când pe acest prieten, care ne-a măcelarit femeile și copiii și ne-a jefuit casele, l-am primit, îmbrăcat și răsfățat și, ca sa fiu sincer, l-am creat…Ce înseamnă “a rezista”, atunci când se lucrează pentru a fi trecute sub tăcere toate contestațiile din țară, pentru a-i împiedica pe cetățeni să se mobilizeze și sa meargă pe front? Să oprești un popor să lupte pentru viața și pentru onoarea sa, înseamnă a-l ucide și a-l dezonora; copiii lui nu-l vor ierta niciodată. Este un genocid. Această luptă o duce el însusi, nu o transmite, nu o reportează; sângele poporului trebuie să curgă eroic, pentru ca viitoarele imnuri de slavă să fie adevărate.

Și nu e totul. Împotriva cui și a ce vrem să rezistăm? A Chinezilor, a Marțienilor, a febrei galbene, a poluării? Ce vrem să eliminăm: pe cei care pun becuri, bombe ocazionale, finanța internațională, o religie, o organizație secretă, o sectă, niște emiri?

Numiți inamicul, numiți răul, vorbiți tare și clar, asta e totul, restul sunt amănunte neimportante care aparțin de tehnică.

Dacă autorităților le lipsesc cuvintele, le pot împrumuta pe ale mele: islam radical, islam moderat în stare de repaus, salafism, Arabia Saudită, Qatar, dictaturile arabe răuvoitoare. În stadiul în care ne aflăm, singurul cuvânt valabil este ‘atacă’…. ‘La arme cetățeni. Formați-vă batalioane’ – mai este imnul acestei țări? “

Kamel Daoud și Boualem Sansal, doi musulmani algerieni care și-au ridicat glasul în apărarea civilizației europene, amenințată atât din exterior, cât, mai ales, din interiorul ei. Aflați în mijlocul lumii musulmane, știu atât de bine că lupta împotriva totalitarismului islamic nu se poate câștiga cu lumânări și minute de tăcere, ci cu adevăr și sânge.

http://www.lemonde.fr/idees/article/2016/03/25/boualem-sansal-nommez-l-ennemi-nommez-le-mal-parlez-haut-et-clair_4889947_3232.html