Trăind cu lupii

Scris de enigmatica LORELEY Mier Apr 06, 2016 3:35 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/04/06/traind-cu-lupii/

După atentatele din Bruxelles, bloggerul marocan Menhem Wayhti s-a gândit că nu ar fi rău să le explice, într-un mod original, printr-o poveste. O poveste despre o idee genială, un experiment dătător de speranțe și un final tragic.

„A fost odată un cioban care trăia într-o țară rece. Il durea sufletul să-și vadă oile, și pe cele ale păstorilor vecini, atacate de haitele de lupi, care făceau incursiuni regulate la stâni, mâncând numeroase animale.

Preocupat mai tot timpul să găsească o soluție pentru rezolvarea acestui fenomen îngrijorător, păstorului i-a venit, în sfârșit, o idee pe care o credea genială, eficace și salvatoare; trebuia numai să o pună în practică. Ea implica creșterea puilor de lup în stâna sa și domesticirea lor cu blândețe și răbdare, pentru a stabili astfel o relație bună cu oile sale, în scopul creării unui climat de înțelegere, de coexistență pașnică între toate animalele și, totodată, de asigurare a protecției împotriva atacurilor din exterior.

A pus această idee în practică. Cu timpul, a constatat că planul său funcționează și că experiența se dovedește încurajatoare și plină de speranțe. Într-adevăr, nici lupii săi, nici lupii străini nu mai atacau decât turmele vecinilor și pe cele din ținuturile îndepărtate, în timp ce oile lui trăiau liniștite în stână. Așadar, a continuat să trăiască fericit, convins că problema este definitiv rezolvată și că haita de lupi pe care a domesticit-o va reuși să trăiască în bună înțelegere cu oile sale.

Cu toate acestea, coexistența pașnică nu a durat decât o vreme. Lupii săi s-au înmulțit și au devenit din ce în ce mai numeroși. Ei nu mai puteau să trăiască mâncând numai oile din afara stânii. Într-o zi, fără niciun avertisment, lupii săi, pe care ciobanul îi credea blânzi și bine crescuți, l-au mâncat și pe el și pe oile lui.

Morala: cel care crește și are grijă de lupi nu trebuie niciodată să creadă că aceștia îi vor ataca numai pe alții”

Berberul Menhem Wayhti a concluzionat: „Bieți europeni! Guvernele nu cresc decât lupi în țările voastre. Este naiv și utopic să credeți că aceștia pot fi îmblânziți și dresați.

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Unii au plecat cu miile, cu acordul guvernelor occidentale, să lupte întâi în jihadul sirian și, mai apoi, în cel din Irak. Au luat parte acolo la un război sângeros, confruntare în care crime greu de imaginat au intrat în cotidian și normalitate. Au ucis în ținuturile îndepărtate. În timpul acesta, alții au traversat cu sutele de mii Mediterana, din Libia în Italia, fiind primiți cu brațele deschise. În ianuarie 2015, unii, crescuți acolo, au îndoliat Parisul, iar alții au continuat să vină, cu milioanele, prin Grecia, răspunzând invitațiilor binevoitoare. Bine ați venit, poftiți înăuntru! Sunteți viitorul, ne veți salva. – li s-a spus. În noiembrie 2015, Parisul a fost, din nou, atacat de unii crescuți tot acolo, peste 130 de oameni nevinovați pierzându-și viața, iar în noaptea Anului Nou, la Koln, 2000 dintre ei au atacat în haite femeile lipsite de apărare. În martie 2o16, a fost atacat Bruxelles – 30 de oameni au murit sfârtecați, iar alții, sute, au fost răniți. Atunci s-a realizat, oficial, că Molenbeek și alte cartiere ale orașului sunt, în realitate, locuri în care haitele și-au făcut bârlog. De-abia atunci! De-abia atunci, în Franța, socialistul Patrick Kanner – ministrul Orașului – a recunoscut „sunt o sută de cartiere care seamănă cu Molenbeek”, iar șeful său, Manuel Valls, i-a ținut isonul „Ceea ce a vrut să spună Patrick Kanner despre procesele de închidere, de comunitarizare, de radicalizare, toate acestea există cu adevărat”. Dar, cu toate acestea, zeci și zeci de mii au continuat să vină – în Grecia au intrat, în ianuarie și februarie, peste o sută de mii. Prim ministrul Belgiei declara: „în Europa vor mai fi atentate, poate chiar în Belgia.” Așadar, „oile” vor fi, iar, atacate. Presa scrie despre cei câteva sute care vor fi expulzați din Grecia în Turcia, dar nu vorbește și nu scrie despre marele pod aerian migrațional care a intrat în funcțiune, pe 4 aprilie, legând Asia de Europa. Primele avioane au aterizat deja la Hanovra. Intr-o primă etapă, vor fi aduși în Germania, Franța, Olanda și Finlanda…doar 72000. Vor urma alții, sute de mii, milioane, zeci de milioane – reîntregirea familiei. Nu vor mai sări garduri înalte și nu vor mai urla, înspăimântând lumea, Allah Akbar, prin gări și la frontiere; vor veni cu avionul! Vor fi hrăniți, crescuți și educați să fie vegetarieni. Va fi pentru ultima oară, pentru că, după asta, în Europa vor trăi numai lupii.

L’Europe et sa bergerie de loups