”De ce, Doamne, n-am fost eu Elena Udrea?!”

Până la dureroasa probă contrarie, Adriana Săftoiu este ceea ce am fi putut numi o tipă decentă. Fostă ziaristă (şi ziaristă la Mediafax, nu la Cancan), absolventă de multiple universităţi, consilier prezidenţial între 2004 şi 2007 şi, în genere, un politician cu bun-simţ, cea supranumită ”Pufulete” chiar de către fostul ei şef, a călcat grav în proba contrarie sus-amintită, odată cu publicarea cărţii ”Cronică de Cotroceni”. În afara celor de la Antena 3, care oricum sunt sub-oameni, nici cei mai sinceri anti-băsişti şi anti-udrişti (ca mine însumi) nu pot aprecia dezvăluiri de alcov făcute de o persoană căreia cei afectaţi acum de această pâră ordinară i-au acordat, în acea perioadă, deplina lor încredere.

Se pot spune multe lucruri urâte despre Traian Băsescu, în special când vine vorba despre punctul lui vulnerabil, Elena Udrea. Chiar în această rubrică am desfiinţat în mod repetat relaţia evident intimă dintre cei doi care a dus la decizii catastrofale ale preşedintelui, unele de natură să pună în pericol chiar viitorul politic al ţării. Asta este una, însă. Să insinuezi că Traian Băsescu o „peştea” pe Elena Udrea, dându-i-o şi lui Berlusconi să se distreze cu ea, este chiar şi pentru un bărbat un gest de o mârlănie desăvârşită, indiferent că cele relatate sunt evenimente reale sau nu. În plus, aş vrea să mă aplec un pic asupra descrierii plină de ranchiună şi furie pe care Adriana Săftoiu i-o face lui Traian Băsescu, într-un anumit pasaj: ”Pe Băsescu l-a definit stilul abrupt, cu note agresive, alunecând cu bună ştiinţă spre grobianism. Aspectul gregar, vestimentaţia de tip second-hand - purta hainele ca un umeraş cu un braţ rupt - pantofii perforaţi, cu vârful amintind de imineii turceşti, şuviţa personală, de care nu s-a atins până la penibilul moment din Downing-Street 10, râsul dezinvolt provocând stupoare în rândul audienţei, remarcile dizgraţioase, vorba aspră, directă, fără fandoseli sau politeţuri, nepotrivită adeseori în public”. Răutatea din spatele acestei descrieri îi este greu accesibilă lui Mircea Badea însuşi. În plus, Adriana Săftoiu nu este tocmai femeia care să facă mofturi la bărbaţi sau în gusturile căreia să ai încredere, în materie. Să nu uităm că a fost căsătorită cu superbul Elwis Săftoiu (care mulţumită lui Băsescu a fost numit şef la SIE, că altfel, săracul, nu era calificat de nimic) şi amanta lui Peter Imre, un ţopârlan absolut care, pe plan vestimentar, că tot veni vorba, are gustul desăvârşit al unui funcţionar public de ţară. Fie-mi iertată judecata cu tentă homosexuală, dar faţă de cei doi Traian Băsescu este, totuşi, un Casanova veritabil, cu tot cu ochiul lui zbanghiu, şuviţa, cocoaşa, şi pantofii scofâlciţi.

De altfel, îndrăznesc să afirm că şi Adriana însăşi, ”Pufulete”, a simţit pe propria piele farmecele bărbatului care ştie ce vrea, liderul înnăscut care te poate face să te simţi protejată şi importantă. Sau a uitat cineva că adevărata ei lansare în politică s-a făcut din calitatea de şefă de cabinet a ministrului Transporturilor Băsescu, în anul 2000? Ehei, pe atunci Pufulete nu era chiar aşa dolofană, era o tipă bine la 33 de ani, şi visa (de ce nu?) că poate deveni o Elena Udrea a României, pentru că cine ştie ce promisiuni îi făcea şi vagabondul de Băsescu. Să-l vezi pe chiomparliu trecând de la consilieră la consilieră, după tine, şi oprindu-se cu neţărmurita afecţiune la blonda voluptuoasă şi impertinentă nu poate să fie uşor. Or, e lucru ştiut că orice relatare este lovită de o dureroasă nulitate în ceea ce priveşte valoarea ei de credibilitate, odată ce s-a demonstrat că acela care o face a fost afectat pe plan sentimental de însuşi eroul negativ al povestirii lui.