PRESTIGIUL LUI PAVLOV

Scris de ion_pribeagu Lun Iun 27, 2016 9:17 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2016/06/27/prestigiul-lui-pavlov/

Se uită lumea pe BBC și vede, să spunem, o englezoică în vârstă, care declară reporterului că a votat pentru Leave, fără să știe nimic despre Uniunea Europeană. După ce a ajuns acasă, marturisește ea, a intrat pe Google să se informeze și a văzut acolo că UE este ceva bun. Iar pentru că a aflat în sfârșit asta, s-a decis să ceară reluarea referendumului.

Nu contează acum, că venerabila doamnă le face apoi, știrea fiind preluată, aceeași destăinuire francezilor France Tv, germanilor ZDF sau romanilor Pro Tv – să spunem. Ce este important, este că mai nimeni nu-și pune problema dacă informația primită este corectă; dacă doamna chiar a trecut prin experiența asta de viață; dacă chiar a votat Leave; dacă…. spune adevărul. De ce? Pentru că aici vorbim de BBC, de France Tv , de…de nume mari. Cu Prestigiu.

Ce se întâmplă însă, când Televiziunea Poloneză de Stat face public un document, pe care îl anexează pe site-ul ei, din care unii află că Germania și Franța au intentia să ceară ca UE sa devină un super stat, cu armata, servicii secrete, cod penal și fiscal. Nu contează acum, că știrea bombă a Televiziunii poloneze nu este preluată de media internațională. Ce contează este că lumea începe, și asta nu-i rău, să-și pună întrebări: este sursa de încredere? este documentul fals, nu e? spune adevărul TVP?

De unde, deodată, atâta înțeleaptă prudență? De ce cu BBC mumă si cu TVP ciumă? Un răspuns ar fi: TVP nu este un nume mare, cu prestigiu, iar a venit vorba de el!, așa că este posibil să dezinformeze, să mintă. Cu toate că, s-a dovedit de atâtea ori, și cineva fără prestigiu poate spune adevărul. Riscă însă să nu fie crezut. Adevărul este atunci minciună. Pentru că nu este aureolat de prestigiu. Dacă însă cel care minte are prestigiu, minciuna devine adevăr. Aureolat. Cu toate că, s-a dovedit de atâtea ori, mulți dintre cei cu prestigiu sunt mitomani irecuperabili.

Și nu pot atunci să nu las deoparte BBC & Co pentru a mă gândi la Pavlov. Pentru că Pavlov avea atâta prestigiu în fața câinelui său, încât îi era de ajuns să aprindă un bec… și ăla începea să saliveze crezând că manâncă! Bine că Pavlov a murit!