PAUL GHITIU -ANALIZA FLUVIU DE EXCEPTIE : Vine războiul ? (1 ,2, 3 ,4 ,5 ,6,7 ,8)

Scris de **Admin** Lun Aug 29, 2016 12:32 am

Vine războiul. Suntem pregătiţi? (1)

Războiul cu armament militar, cu morţi, distrugeri, prăbuşirea economiilor, şomaj uriaş, lipsuri, foamete, frig, boli, copii orfani de părinţi, părinţi orfani de copii. (Menţionez că cel al armelor militare, pentru că în război ne-am aflat tot timpul, chiar şi în timpul păcii; dar un altfel de război, dus cu alte mijloace, pe alte dimensiuni. Voi reveni.)

Trăim în pace aici în Europa şi, în general, în Occident. Trăim pacea. Ne lăfăim în ea. O inspirăm şi o expirăm. După, nemaiîntâlniţi în istoria omenirii, 70 de ani de pace, aceasta ni se pare normală şi de neschimbat. O luăm în calcul ca eternă. Tot ceea ce gândim, plănuim, proiectăm, pentru vieţile noastre, ale fiecăruia dintre noi, dar şi pentru viaţa comună cu ceilalţi, o facem în ideea unei păci fără sfârşit. O idee atât de firească, încât am uitat să ne mai gândim la pace. La ce înseamnă. La ce presupune. La ce sacrificii personale şi comune trebuie să facem pentru ea. La cum poate fi păzită. E în subconştientul nostru. Ne culcăm şi ne trezim cu ea ca şi cu aerul pe care îl respirăm: fără să îl mai luăm în seamă.

E greşit?

Nu!

Da!

Nu, pentru că aşa ar fi normal să fie. În pace ar trebui să trăim, în liniştea, bucuria, seninătatea păcii, efervescenţa constructivă a păcii. În binele ei, în tihna ei, de care nu numai să ne folosim, ci în care să ne gândim şi la cum să o păstrăm.

Da, pentru că uităm natura umană, uităm că războiul din lume (şi nu mă refer numai la războiul armelor, ci la toate formele şi formulele întrebuinţate) este rezultatul războiului din noi, din fiecare. Pe care, cei mai mulţi, îl pierdem şi atunci îl răspândim în lume. Voi reveni

În curând va fi război, război militar, război cu arme, cu morţi, cu schilodiţi, cu distrugeri, cu haos, cu lipsuri, care, pe mulţi dintre noi îi vor pune la pământ. Iar noi ne pregătim pentru pace. Ne aşezăm viitorul pe tehnologii şi mecanisme, care, atunci când războiul va creşte, vor avea lungi leşinuri, sau chiar vor deceda din cauza lipsei energiei.

De exemplu, v-aţi gândit că astăzi totul în jurul nostru ţine de energia electrică? Oare ce se va întâmpla atunci când centralele electrice vor muri perioade mai lungi, sau de tot, din cauza deteriorării, distrugerii lor, ori din cauza lipsei carburanţilor? Ce vom face noi cu toate aparatele şi dispozitivele şi centralele şi caloriferele noastre? Cum se vor mai produce aproape toate bunurile care ne sunt necesare? Cum se va mai produce mâncarea (dincolo de ceea ce se va face la ţară prin mijloacele de dinaintea curentului electric)? Cum vom mai fi alimentaţi cu apă? Cum vom supravieţui în blocurile devenite nişte peşteri-cavouri îngheţate? Cum vom supravieţui fără mâncare? Cum vom supravieţui fără apă?

Şi nu-mi spuneţi că aşa ceva nu se va întâmpla în Europa (Ia uitaţi-vă puţin mai spre est, în Ucraina, unde oamenii trăiau cu aceleaşi iluzii ca ale noastre. Sau amintiţi-vă de războaiele iugoslave. Ori de cel al Occidentului împotriva Serbiei.). Aceasta încredere, faţă cu toată vâlvătaia, care creşte în jurul nostru şi chiar în curtea noastră, nu este un argument. Nici acela că conducătorii noştri vor controla situaţia. Dar dacă chiar ei o „controlează” în sensul provocării războiului? Dincolo de iluzii, civilizaţia noastră, lumea noastră este extrem de fragilă. Voi reveni.

Sau un alt exemplu: Copii de clasa întâi primesc la ţară calculatoare (mai nou laptopuri). Dar tot la ţară (şi nu numai),copii de clase mult mai mari, chiar dintre cei care termină ciclul gimnazial, se descurcă cu greu să scrie, să citească, sau să adune şi să scadă. De înmulţiri şi împărţiri...

Nu voi intra – dincolo de următoarele câteva consideraţii - într-o discuţie despre binele şi răul pe care îl fac calculatoarele unor copii, adesea, de vârste mult prea fragede, sau, oricum, nepregătiţi intelectual şi psihic pentru contactul cu acestea, părinţii fiind prea ocupaţi, prea comozi, prea neştiutori ei înşişi, prea proşti sau prea lipsiţi, la rândul lor, de minima educaţie pentru a face faţă acestei cutii, care ne duce într-o altă lume. Şi astfel, aproape toţi tinerii, chiar şi cei educaţi, dar prea puţin pregătiţi pentru a face faţă ispitelor lumii virtuale, sfârşesc în pornografie, jocuri, chat-uri nesfârşite, selfieuri etc. Dar noi, în loc să ne ocupăm cu ridicarea nivelului instrucţiei şcolare la ţară (şi nu numai, mulţi analfabeţi ies şi din şcolile orăşeneşti) le dăm calculatoare de parcă nici când nu ar mai avea nevoie să ştie să scrie, să citească şi să socotească; de parcă acestea ar funcţiona etern, chiar şi în lipsa energiei.

Am făcut această introducere doar pentru a vă îndemna să vă gândiţi şi în această perspectivă, la faptul că am devenit complet dependenţi de tehnologie şi în acelaşi timp tot mai puţin pregătiţi pentru posibilitatea dispariţiei ei, ca şi cum aceasta (tehnologia) ne va sta la dispoziţie pentru eternitate.

Altfel spus, cele de mai sus sunt un exemplu pentru felul în care suntem condiţionaţi în a crede că pacea, de care s-a bucurat, până de curând, o parte a lumii, va dura la nesfârşit. Tot ceea ce proiectăm pentru om şi omenire, tot ceea ce construim, viitorul îl privim doar prin perspectiva, ciungă şi oloagă, a eternităţii păcii.

Aşa va fi? Este pacea caracterizantă pentru om? A apărut, cumva, un om nou care este îndreptat doar către pace? Există, în mod real în jurul nostru pacea?

Astăzi, războiul îl cunoaştem doar din filme, din cărţi, din povestiri, de la alţii, la care el chiar produce moarte, distrugeri şi suferinţă.

Mai multe generaţii, începând cu cei născuţi cu câţiva ani înaintea de 1945 şi până la cei născuţi de curând, oameni de la peste 70 de ani la câteva zile, adică majoritatea absolută a populaţiei europene şi occidentale nu au habar despre ceea ce este războiul. Mulţi, nici măcar teoretic. Nimic mai mult decât un spectacol.

Nu l-au simţit, nu–l cunosc, nu-l înţeleg. De fapt, nici nu-l pot concepe, nu şi-l pot imagina decât ca ceva, probabil, neplăcut, care se întâmplă altora, în altă parte. Mereu altora, mereu în altă parte. Nu la noi, nu cu noi.

Pacea de care ne-am bucurat a părut a fi o mare şansă. Dar, în condiţiile în care în jurul nostru şi între noi se ţesea realitatea terifiantă şi nemiloasă a războiului, unui război care creşte cu fiecare zi, această şansă, care a însemnat şi o adormire a vigilenţei, o lenevire a spiritului, îndemnat să lase ca simţirile lipsite de raţiune să ne ia în tăpânire, ca poftelor, celor mai nefireşti pentru statutul de om, să le devenim sclavi (sub argumentul împlinirii libertăţii noastre!!!), această şansă se adevereşte a fi un mare handicap: astăzi, nu suntem pregătiţi pentru război. Nici la nivelul interior, personal, nici la cel al statelor, care nu mai au, cele mai multe dintre ele, nici măcar o armată ca lumea. În România, din 2007, 9 generaţii anuale de tineri bărbaţi au intrat în viaţă fără o minimă pregătire militară (şi iarăşi o întrebare: Oare, întâmplător?). Statele, subminate din interior de chiar elitele lor conducătoare.

Pacea aceasta (înşelătoare, mincinoasă, în timpul căreia s-a purtat un război ticălos cu sufletele şi raţiunile noastre) a devenit un handicap pentru că la umbra ei răcoroasă şi plină de deliciile oferite de relativa bunăstare (nicicând văzută pentru masele mari de oameni) pe baza tehnologiilor, omuleţii cenuşii au lucrat cu sârg şi ne-au transformat, mai mult sau mai puţin, pe toţi. Ne-au împiedicat să răzbim în războiul interior. Ne-au minţit, ne-au făcut să credem că acesta nici nu există, nu are nicio valoare, este dăunător. Ne-au pus conştiinţele şi voinţele în formol.

Bunăstarea, tehnologiile, „libertăţile”, oferite cu generozitate (de ce, oare?), ba chiar impuse cu biciul legii de către minoritatea „progresistă”, ne-au moleşit, ne-au redus la scheme, ne-au afectat, sau chiar omorât partea spirituală. Avem astăzi un deficit de determinare, de motivare şi de experienţă pentru a duce mai departe civilizaţia şi chiar existenţa noastră. Într-o lume, care de zeci de ani promovează o cultură a morţii, moartea ne-a devenit familiară şi acceptabilă. Poate ne înfiorăm puţin la gândul ei, dar o practicăm cu atâte dezinvoltură.

Va urma.

Vine războiul (2). Comentarii la comentariile cititorilor şi câteva necesare lămuriri

După comentariile cititorilor la primul episod al acestei analize în serial, prima pornire a fost aceea de a intra în dialog cu aceştia, mă rog, cel puţin cu unii dintre ei. Acest lucru are însă câteva dezavantaje: mănâncă timp, are o vizibilitate redusă, de multe ori nici cel care a postat un comentariu nemairevenind ca să vadă reacţiile autorului şi ale celorlalţi, comentariile în sine nu sunt citite decât de o parte a celor care au abordat articolul. În plus, tot pe linia ultimului argument, o reacţie a autorului în chiar corpul unui alt articol face ca temele ridicate de comentarii, de cele mai multe ori, de interes pentru noi toţi, să ajungă la un public mult mai larg. Ca să nu mai vorbesc de acel lucru minunat şi extrem de preţios, care este construirea textului articolelor prin conlucrarea autorului cu cititorii săi. Acest text este deja un exemplu.

De aceea şi fără să nominalizez, voi răspunde aici şi celor care combat (de obicei, fără argumente, ci pe „simţiri”, pe idei împrumutate, dar nedigerate în sucul informaţiilor proprii) posibilitatea războiului militar, civil şi între state (accentuez pe militar pentrucă, după cum am să arăt în episoadele următoare, noi ne aflăm de mult timp într-un război informaţional/educaţional/cultural, mai general, spiritual) şi celor care au adus comentarii de bun simţ, care reflectă o bună cunoaştere a lumii actuale, dar care presupun că eu, autorul, mă voi îndrepta într-o direcţie sau alta. Tuturor le mulţumesc, chiar şi celor care mă învaţă lecţia răbdării, seninătăţii, detaşării, îngăduinţei. Iată câteva categorii:

1. Cei care cred că episodul trecut este un text „romantic”, „rupt de realitate”, ca şi autorul său, care probabil, spune un cititor, „nu ştie nici cât costă un metru cub de lemne”. Romantic am fost de când mă ştiu, dar sutele de articole, analize, comentarii, studii pe care le-am citit legate de tema pe care o tratez în acest serial, nu cred că sunt literatură romanţioasă. Din contră. Iar pe cei pesimişti în privinţa lemnelor, îi asgur că ştiu şi, mai mult, că o centrală pe lemne este mai economică decât una pe curent electric. Chiar bine mai avantajoasă.

2. Celor care „nu cred” că va fi, sau care (se) întreabă „şi dacă totuşi nu va fi?” le răspund că ceea ce cred ei nu ajunge dacă acest „nu cred” nu e susţinut şi de argumente, aşa cum voi încerca să aduc în susţinerea tezei mele. Şi dacă totuşi va fi?

3. O altă categorie este aceea a celor care nu vor să ştie. Iată o mostră: „Nu stiu care dintre noi avem nevoie de astfel de prognoze. Nimeni nu va stii daca si cand va fi razboi,deci haideti sa nu ne lasam tulburati de toti pesimistii.” De acord cu ei: să nu ne gândim, că ne (ni se) face rău, ci să băgăm capul în nisip. Că ne face bine. Şi când vine zavera, ţipăm că de ce nu ne-a spus nimeni şi leşinăm primii.

Pentru cei care au venit cu comentarii mai cu substanţă, unele excelente, dar şi pentru toţi cititorii:

4. Nu voi vorbi, cel puţin pentru evenimentele din primele faze, de un război la scară planetară, ci de războaie civile, care sunt pe cale să arunce Vestul în flăcări.

5. Discuţia despre dependenţa de tehnologie a fost doar pentru a pune în evidenţă reducerea reală a cunoştinţelor şi capacităţilor noastre de supravieţuire în condiţii de dezastru, lipsiţi de „mama”, tehnologie, orientaţi suntem noi pe ideea unei păci fără sfârşit. Nu încerc să demonstrez că tehnologia e rea. Pentru că nici nu este. Ca orice alt lucru exterior nouă şi creat de noi, este neutră şi devine rea sau bună după cum o folosim. Dar se învârte într-un cerc vicios: dacă sursele de energie cad (adică tot ea), devine neutilizabilă, nefolositoare, uneori chiar încurcă.

Legat de energie, propunerea mea de a ne gândi la posibilitatea lipsei ei nu se referea la distrugerea bruscă a tuturor surselor de energie: asta ar însemna războiul total final şi după el nu va mai fi cine să experimenteze viaţa fără tehnologie. Mă refeream, pentru început, la posibilitatea de a rămâne fără energie zile sau săptămâni. Şi, de aici, fără apă, fără căldură, fără mâncare, fără medicamente şi fără toate celelalte, mai puţin importante, bunuri fabricate.

6. Nu am deci o problemă cu „device-urile”, nici măcar cu calculatoarele: folosesc unul zilnic. Cu ajutorul lui îmi scot şi banii (atenţie, nu de la ziar, nu sunt angajat sau colaborator pe bani al vreunui ziar, post tv, site, platformă, nici al vreunui serviciu, oficină, centru de putere etc.).

7. Nu voi discuta mai departe nici despre sistemul de educaţie, nici despre utilitatea ori nocivitatea calculatorului în educarea copiilor şi în lumea de astăzi în general.

8. Nu mă refer la pericolul militar rusesc pentru România. Pericol care, deocamdată, nu există. Cum, de fapt, nici nu voi vorbi despre un război contra României, sau în România pentru că nici nu există o ameninţare reală în acest sens. Cel puţin o perioadă. De aceea, nu cred că: Singura scapare a copiilor romani e s-o taie cat mai departe. Ba din contră, cred că singura scăpare a românilor plecaţi e să se întoarcă cât mai repede. De altfel, creşte – încet dar semnificativ – numărul occidentalilor , care se mută mai către Est, inclusiv în România. Şi nu vorbesc de cei cu afaceri de anvergură, ci de oamni din clasa mijlocie, care nu se mai simt reprezentaţi şi apăraţi de autorităţile din statele lor şi au înţeles ceea ce va urma. Destinaţia principală o constituie, în acest moment, statele central europene. Dar sunt şi unii vestici care se mută în Rusia. În Ungaria, de exemplu, numai în jurul lacului Balaton sunt peste 30.000 de proprietăţi nemţeşti, multe dintre ele devenind, din case de vacanţă, locuinţe permanente.

9. Legat de globalizare, neoconi, marile firme, bănci, Bilderberg, Turcia, Siria, China niciuna din aceste direcţii nu se constituie ca una principală a analizei, dar la toate acestea şi la multe altele se va face referire ca detalii ale tabloului general.

10. Închei cu câteva îndemnuri: Nu mă credeţi. Nu credeţi pe nimeni. Gândiţi singuri, fără cârje. Nu luaţi vorbele mele, sau ale altora, ca drepte, corecte, adevărate fără a le verifica. Informaţi-vă. Căutaţi şi alte opinii. Citiţi. Gândiţi, nu mimaţi, nu înlocuiţi gândirea cu pastilele de gândire exterioare vouă. Nu luaţi nemestecate ideile care circulă (multe aruncate pe piaţă tocmai pentru a vă manipula) fără a avea o bază proprie pe care să vă sprijiniţi solid judecata. Gândiţi. Citiţi. Chiar dacă nu vom ajunge la aceleaşi concluzii, tot va fi un câştig pentru toţi. Împreună putem înţelege mai bine ce ni se întâmplă, ce ni se pregăteşte. Şi dacă ştim acest lucru, ne putem opune. Altfel vom fi ca puii de crescătorie pe banda de tăiere.

Să refuzăm lenea, comoditatea intelectuală. Să fim oameni, nu gâşte (Apropo, ştiţi cum se furau gâştele? Li se aruncau boabe de porumb înşirate pe o aţă cu un cârlig în capăt. Gâştele le înghiţeau şi hoţii le trăgeau afară. Cam aşa păţim şi noi cu manipularea de astăzi.) Viitorul nu este de loc roz, ba din contră. Războiul nu e joacă. Nu e pe calculator. Nu te lasă să te plictiseşti, să te ridici şi să pleci. Trăieşti, sau mori.

Va urma.

Vine războiul (3). Al treilea război mondial? Sau, faza a treia a războiului mondial?

Evident, faza a treia, şi poate ultima, a unui vechi război mondial, din care, în secolul trecut, am avut primele două etape – 1914-1918 şi 1938-1945. (Voi reveni.)

Evident, faza a treia, şi poate ultima, a unui vechi război mondial, din care, în secolul trecut, am avut primele două etape – 1914-1918 şi 1938-1945. (Voi reveni.)

Care va începe ca o sumă de războaie civile, războaie cu migratorii musulmani şi cu falangele de extremă stânga, ambele surse ale terorii globalizate, războaie care vor cuprinde Europa, apoi tot Occidentul. Mai puţin Japonia. (Care are un număr infim de migratori musulmani şi „closed borders”). Exact ceea ce se întâmplă deja, la scară mai mare, sau mai mică, în nordul Africii, în Asia, în state majoritar islamice, sau cu o comunitate islamică semnificativă. (Iar semnificativă înseamnă, după cum arătam în Califatul Europei (1), cam 10 la sută din populaţia respectivei ţări.)

Pentru că vă îndemnam să vă informaţi şi să trageţi singuri concluzii, amân prezentarea concluziilor mele şi încep prin a vă furniza informaţii, date, linkuri, teoriile altora. Voi aduce în faţa voastră personaje, organizaţii şi instituţii semnificative în trasarea mersului actual al lumii, ideile, proiectele şi programele, pe care încearcă să le impună.

(O primă discuţie despre posibilitatea şi realitatea războiului civil şi despre forţele care se confruntă – islam, stânga şi identitari – am făcut în serialul Apocalipsa Europei, mai ales în episoadele: Război sau pace?; Femeile voastre, târfele noastre, viermilor!; Ne-au trădat, ne-au tranşat, ne-au vândut – cârdăşia elitelor occidentale cu islamul; De la internet la plutoane ale morţii- Rezistenţa europeană antiislamică; Aliaţii islamiştilor: radicalii şi teroriştii socialişti europeni, dar şi în celelalte episoade. În serialul de faţă voi merge mai departe.)

Războiul civil, o încercare de manipulare a extremei drepte? Sau o realitate terifiantă?

Voi prezenta în continuare o serie de opinii despre problema migratorilor. Cum, obiceiul progresiştilor „open borders” este de a califica drept rasistă, nazistă, fascistă, extremistă orice părere contrară idioţenilor aruncate de ei pe piaţă ca adevăruri absolute, şi pentru a face demersul cât mai clar şi mai greu de contestat, voi începe cu repezentanţi ai autorităţilor, oameni politici, responsabili militari sau ai serviciilor secrete. Rămâne de stabilit dacă aceste personaje sunt în acelaşi timp rasiste, naziste etc. şi ocupă, sau au ocupat, şi înaltele funcţii în statele respective. Chiar dacă cele mai multe opinii sunt, după cum e normal, recente, voi face un mic ocol pentru a vă arăta că conspiraţia „migraţiei masive” (Voi reveni.) nu este nouă, şi mă voi întoarce în timp.

Enoch Powell, membru în cabinetul fantomă al partidului conservator ca ministru al apărării, critica în 1968, într-un discurs ţinut în Bimingham şi cunoscut ca „Discursul râurilor de sânge”, politica de migraţie masivă a momentului afirmând că ţara suferă o transformare forţată de migraţia masivă pentru care nu există niciun moment similar în 1000 de ani de istorie a Angliei.

Trebuie că suntem nebuni, pur şi simplu nebuni, ca să permitem ca naţiune fluxul anual de 50.000 de dependenţi, care sunt, în cea mai mare parte, materialul pentru o viitoare creştere a populaţiei descendentă din migratori. Este ca şi cum am urmări o naţiune care îşi înalţă rugul funerar..... Suntem atât de nesănătoşi încât permitem în prezent ca persoane necăsătorite să imigreze în scopul de a-şi fonda o familie cu miri şi mirese care nu s-au văzut niciodată.

În final, Powell a citat un vers din Eneida lui Virgiliu, vers care i-a atras oprobiul mediei guvernamentale şi a dus la închiderea dezbaterii privind imigraţia pentru mai multe decenii:Dacă privesc în viitor simt că mă acoperă o presimţire rea. Ca roman, văd râul Tibru plin de spuma sîngelui.

Ca urmare, politicianul este dat afară din guvernul fantomă, şi trecut la index, cu toate că sondajele aratau că peste 74 % dintre britanici susţin declaraţiile sale. Mai mult, pe fondul simpatiei pentru el, conservatorii câştigă alegerile în 1970 şi se instalează guvernul lui Edward Heath.

Dar să revenim la prezent.

Isabelle Sittner, avocat, coordonatoarea biroului de azil din districtul Dachau, spunea, într-un interviu din « Dachau Rundschau », că, departe de elita anunţată – ingineri, profesori, matematicieni, informaticieni, arhitecţi, medici etc., realitatea este că numeroşi refugiaţi sunt analfabeţi şi când primesc banii semnează cu o cruce. Rari sunt migratorii care cunosc engleza, franceza sau germana. ... Ceea ce le lipseşte clandestinilor este educaţia şi informarea. Cei mai mulţi dintre ei sosesc aici cu aşteptări nerealiste şi întreabă: Când am să-mi primesc casa şi maşina?

Camera de comerţ din Munchen anunţa că 70 % dintre migratorii din Afganistan, Irak şi Siria, cărora li s-au oferit cursuri de ucenicie pentru meserii, nu ajung să le termine. Mai mult, mulţi dintre ei consideră că ucenicia este o sursă de umilinţă. Trebuie să facem eforturi considerabile pentru a convinge tinerii să înceapă prin ucenicie. Căci aceşti tineri se aşteaptă să câştige repede mulţi bani.

Serviciile de informaţii germane. Extrase dintr-un document confidenţial, publicat de „Die Welt” în 25 octombrie 2015, vorbesc despre neliniştea crescândă la nivelul responsabililor acestora şi ai departamentului de securitate privind consecinţele dramatice ale politicii „porţilor deschise” promovată de Angela Merkel: Integrarea a sute de mii de migratori ilegali va fi imposibilă din cauza numărului lor şi a existenţei deja în Germania a societăţilor musulmane paralele. ... Noi importăm extremismul islamic, antisemitismul arab, conflictele etnice ale altora şi o concepţie total diferită faţă de societatea şi legile noastre. Serviciile de securitate germane nu vor putea face faţă acestor probleme de securitate importate şi reacţiilor populaţiei germane.

Un înalt responsabil din domeniul securităţii a declarat, sub anonimat, pentru Die Welt: Afluxul important de migratori va conduce la instabilitatea ţării noastre. Permiţând această migrare în masă, vom produce extremişti. Societatea este pe cale să se radicalizeze, căci majoritatea nu vrea această migraţie, impusă cu forţa de elitele politice. În viitor, numeroşi germani vor abandona statul constituţional.

Generalul Odin Johannessen, şeful armatei norvegiene, a avertizat că statele europene trebuie să fie gata să se bată împotriva islamismului radical: Cred că trebuie să fim gata să ne batem atât cu cuvinte, acţiuni şi, dacă va fi necesar, cu arme, pentru a apăra ţările şi valorile pe care le avem în comun. ... Europa nu mai poate spera să trăiască în pace şi securitate fără a-şi apăra interesele şi valorile. Generalul a insistat asupra necesităţii de a avea soldaţi bine instruiţi şi bine echipaţi: Nu puteţi câştiga războaiele fără a avea oameni în teren!

Generalul Anders Brännström, şeful armatei sudeze, într-un ordin intern ajuns şi în presă, a ordonat trupelor sale să fie pregătite pentru război. Mediul mondial în care trăim, pus în evidenţă de asemenea prin deciziile strategice luate de către politicieni, ne aduce la concluzia că putem fi în război în câţiva ani.

Generalul André Blattmann, şeful armatei elveţiene: Ameninţarea terorismului este la cel mai înalt nivel, războaiele hibride au loc în lumea întreagă; perspectivele economice sunt sumbre, iar fluxul migratorilor, rezultat din persoanele deplasate şi din refugiaţi, a luat dimensiuni neprevăzute.

Patrick Calvar director al DGSI (Direcţie Generală pentru Securitate Interioară – Franţa) a declarat în mai multe rânduri, în cadrul unor audieri parlamentare, în februarie, mai, iunie şi iulie 2016 că: Europa este în pericol. ... Extremismul creşte pretutindeni.... Suntem în pragul unui război civil... Această confruntare cred că va avea loc.

Încă unul sau două atentate şi ea va întâmpla. Noi trebuie deci să anticipăm şi să blocăm toate aceste grupuri, care ar dori, într-un moment sau altul, să declanşeze confruntări intercomunitare.

Richard Dearlove, fost şef al serviciului britanic MI6: Dacă țările europene nu pot acționa împreună pentru a convinge o majoritate semnificativă a cetățenilor lor că se poate obține controlul asupra crizei migranților, atunci UE se va afla la mila unei ‘revolte populiste’, care deja dă semne. Totodată, fostul șef al MI6 a estimat că liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii turci, stabilită în cadrul unui acord încheiat între Ankara și UE, este o chestiune „perversă, cum ar fi depozitarea de benzină lângă focul pe care noi încercăm să-l stingem

Erna Solberg, Prim-ministru al Norvegiei: În cazul că Suedia se prăbuşeşte, Norvegia este gata să abandoneze Convenţia de la Geneva privind refugiaţii, să închidă graniţa cu armata, iar refugiaţii care vin dinspre Suedia să fie trimişi înapoi fără nicio posibilitate de a solicita azil. Ne pregătim pentru ce poate fi mai rău.

Israel Katz, ministrul transporturilor şi informaţiilor din Israel: Dacă, în Belgia, vor continua să mănânce ciocolata lor, să profite de viaţă, să se prezinte ca nişte mari liberali şi democraţi şi să nu ia în calcul că o parte a musulmanilor care sunt acolo organizează acte teroriste, atunci nu vor fi în stare să se bată cu aceştia. Katz le-a reproşat de asemenea „preşedintelui american” şi „conducătorilor europeni” că nu sunt gata „să spună că lupta este împotriva terorismului islamic”. „Atunci când nu îţi defineşti inamicul, nu poţi duce un război mondial” a adăugat ministrul.

Helmuth Kohl, fost cancelar al Germaniei: „Europa nu poate deveni o nouă casă pentru milioanele de indivizi din întreaga lume care au probleme urgente... Mulți migratori au o credință diferită de credințele iudeo-creștine, care fac parte din fundamentele ordinii noastre sociale și ale scării noastre de valori.

Vaclav Klaus, fost preşedinte al Cehiei: Europa se găseşte în cea mai serioasă criză de la război din cauza elitelor UE care au adus milioane de migratori. Instituţiile postdemocratice ale UE sunt defecte, iar ideologia care le ghidează absurdă. Migratorii nu au venit aici ca forţă de muncă. Actuala politică a Germaniei şi a Bruxelului este o ameninţare mai mare pentru viitorul Europei decât migratorii înşişi.

Robert Fico, Prim ministru al Slovaciei: Islamul nu are ce căuta în Slovacia.

Multiculturalismul este o ficţiune. Dat fiind faptul că Slovacia este o ţară creştină, noi nu putem admite un flux de 300.000 – 400.000 de imigranţi musulmani, care vor dori să înceapă să construiască moschei peste tot şi vor încerca să schimbe natura, cultura şi valorile statului.

Elveţia. O ultimă informaţie a acestui episod vine din Elveţia şi poate fi citită pe graficul de mai jos.

PAUL GHITIU -ANALIZA FLUVIU DE EXCEPTIE : Vine războiul ? (1 ,2, 3 ,4 ,5 ,6,7 ,8) Capture

Care ne spune că brusc, în luna mai a anului 2016, exportul de aur din Elveţia către SUA (care an de an a fost mai mic decât importul din SUA) este într-o singură lună mai mare decât cel pe mai mulţi ani. De exemplu, cam de 6 ori mai mare decât în 2015. Surse bine informate din mediile americane, care au afaceri în zonă, afirmă răspicat că motivul acestei mutări masive de aur este acela că: Vine războiul. Un război mare. În Europa.

Poate că acesta este motivul, poate nu. Dar, după cum se spune, dacă vrei să afli vinovaţii de sus, follow the money. Urmăreşte banii. Ceea ce vom face şi în alte episoade în care vom încerca împreună să descifrăm motivaţiile şi să aflăm vinovaţii acestei îngrozitoare perioade de întuneric, care a fost pregătită pentru omenire.

Va urma.

Scris de **Admin** Sam Sept 03, 2016 12:12 am

Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung a citat, pe 20 august, un raport guvernamental, care vorbeşte despre „conceptul de apărare civilă”, luat în considerare pentru prima oară de la sfârşitul războiului rece. Germanilor li se recomandă să facă stocuri de alimente pentru zece zile şi de apă pentru cinci zile, să păstreze bani fizici şi sunt îndemnaţi să-şi întărească locuinţele. Raportul de 69 de pagini vorbeşte, de asemenea, despre necesitatea ajutorului civil pentru forţele armate, despre un sistem de alarmă sigur şi despre cerinţa unei capacităţi suficiente a sistemului de sănătate. Germania a cunoscut o creştere a atacurilor islamiste şi există temeri, după cum relevă o cercetare a DW în rândul populaţiei, că vor fi şi mai multe. Tot DW spune că prezentarea acestui raport vine în mijlocul „unei mulţimi de noi măsuri de securitate”.

O zi mai târziu, pe 21, guvernul ceh şi-a avertizat cetăţenii „să se pregătească pentru ce poate fi mai rău”. Peste doar câteva zile, în Finlanda, fără mare tam-tam, prin autorităţile locale, cetăţenii au fost avertizaţi să stocheze cantităţi mari de alimente şi apă pentru că ceva rău e pe cale să se întâmple. Din Franţa mi se confirmă că există recomandări în acelaşi sens.

Mulţi dintre noi, ne trezim astăzi miraţi (inculţi, sau spălaţi pe creier), mestecând textele optimiste idioate şi criminale, care ne-au fost servite prin mass-media, sau direct, în întruniri şi mitinguri, şi nu ne vine să credem că am ajuns pe buza prăpastiei, că o asemenea teribilă nenorocire poate veni peste noi. Că vor veni vremuri în care se va muri masiv, se va suferi îngrozitor, se va distruge aproape total lumea pe care o cunoaştem. Reacţionăm, unii, după cum am fost condiţionaţi: cei care ne avertizează sunt rasişti, fascişti, extremişti de dreapta. Vor să destabilizeze „Minunata lume nouă” construită cu atâta grijă pentru noi, oamenii fără conţinut, fără adâncime, bidimensionali, având axe timpul şi plăcerile.

Despre caracteristicile islamului şi despre posibilitatea distrugerii civilizaţiei europene şi chiar a lumii întregi se vorbeşte însă de demult. Voi prezenta în continuare, înainte de a reveni, în episodul viitor, la contemporanii noştri „fundamentalişti”, opiniile câtorva dintre personalităţile trecutului lăsându-vă să stabiliţi singuri dacă şi aceştia sunt rasişti, fascişti, extremişti, ca noi cei de azi, sau dacă au cumva dreptate. Şi lăsându-vă grija de a ajunge şi singuri la o concluzie despre posibilitatea războiului.

Veţi descoperi (puţinii care nu ştiţi deja, dar pentru care fac şi eu această analiză) că opiniile despre islam, chiar şi din interiorul lui, îi sunt nefavorabile încă de la începuturi. Lucru pe care, distinsele şi şcolitele elite occidentale de tot soiul par a nu-l ştii... Şi, cu adevărat, în incultura de astăzi, unele dintre aceste personaje, care nu conduc destinul, habar nu au. Dar altele, multe, ştiu. Voi reveni.

Abu Bakr Muhammad al-Razi (865 – 925 AD) medic, alchimist, chimist, filosof persan –Dacă oamenii acestei religii (islamul) sunt întrebaţi despre dovada temeiniciei religiei lor, ei se enervează, devin mânioşi şi îl omoară pe cel care îi înfruntă cu o astfel de întrebare. Ei înterzic speculaţia raţională şi au ca scop să-şi omoarârea adversarilor.

Blaise Pascal (1623 – 1662), matematician, medic, inventator, scriitor, filosof francez –Mahomed a fondat o religie omorându-şi duşmanii; Iisus Hristos prin porunca dată credincioşilor de a se sacrifica.

Carl Jung (1875 – 1961), psiholog elveţian – Nu ştim încă dacă Hitler va fonda un nou islam. Dar a apucat-o pe acest drum; el este ca Mahomed. Emoţia din Germania este islamică; războinică şi islamică. Sunt îmbătaţi cu toţii de un zeu sălbatic.

Dayanand Saraswati (1824-1883), înţelept indian, cel mai important lider al hinduismului timpului său – Coranul este rezultatul ignoranţei, sursa animalizării fiinţei umane, o cauză a distrugerii păcii, un îndemn la război, un propagator al ostilităţii între oameni şi un promotor al suferinţei în societate.

Gene Simmons (25 august, 1949), chitarist bass şi co-solist al trupei Kiss –Ei vor să vină şi să trăiască unde trăieşti tu şi te consideră pe tine rău. Extremiştii cred că este ok să-ţi omoare copii cu bombe şi să taie capetele oamenilor ... Câinele tău, totuşi, poate merge pe stradă lângă tine, câinele tău poate avea propria casă... Îl poţi trimite la şcoală să înveţe şezi, cere, tot felul de chestii – niciuna dintre femeile lor nu are acest avantaj.

John Quincy Adams (1767 – 1848), al 6-lea preşedinte american – Mahomed a declarat războiul neselectiv şi exterminator, ca parte a religiei sale, împotriva întregii umanităţi... Preceptul coranului este, războiul fără sfârşit împotriva oricui contestă că Mahomed este profetul lui dumnezeu.

Bertrand Arthur William Russell (1872 – 1970) (filozof, logician, matematician, istoric, socialist, pacifist englez) - Bolşevismul combină caracteristicile Revoluţiei franceze cu cele ale ridicării islamului... cei care acceptă bolşevismul devin insensibili la dovezile ştiinţifice şi comit sinuciderea intelectuală. Chiar dacă totalitatea doctrinelor bolşevismului ar fi adevărate, tot aceasta ar fi situaţia din moment ce nu este tolerată o examinare echilibrată a acestora... Dintre religii, bolşevismul trebuie să fie asemuit mai curând cu mahomedanismul, decât cu creştinismul sau budismul. Creştinismul şi budismul sunt în primul rând religii personale, cu doctrine mistice şi cu o iubire a contemplaţiei. Mahomedanismul şi bolşevismul sunt practice, sociale, lipsite de spiritualitate, preocupate să cucerească imperiul lumii.

Rabindranath Tagore (1861 – 1941), scriitor, erudit bengalez, primul câştigător ne-european al Premiului Nobel pentru literatură, autorul imnului naţional al Indiei şi al Bangladeshului - Un factor important, care face aproape imposibilă unitatea hinduso-musulmană, este faptul că musulmanul nu-şi poate defini patriotismul pentru nicio ţară. ... Chiar un astfel de om ca Mohammed Ali mi-a declarat că nu este nicidecum permis unui mahomedan, oricare ar fi ţara sa, să se ridice împotriva altui mahomedan.

Arthur Schopenhauer (1788 – 1860), filozof german - Să luăm Coranul, de exemplu; această carte execrabilă a fost suficientă pentru a porni o religie, pentru a satisface nevoia metafizică a nenumăratelor milioane timp de 1200 de ani, suficientă pentru ca să devină baza moralităţii lor şi a unui dispreţ faţă de moarte, dar de asemenea să-i inspire la războaie sângeroase şi cele mai extinse cuceriri. În această carte, găsim cea mai tristă şi mai săracă formă de ateism. Poate s-au pierdut unele la traducere, dar eu nu am fost capabil să descopăr în ea nicio singură idee de valoare.

Bernard Lewis (31 mai, 1916) – istoric britanico-american, comentator politic, specialist în istoria islamului şi a interacţiunii dintre islam şi Vest. - ... este o datorie a celor care au acceptat cuvîntul şi mesajul lui Allah să se silească din răsputeri pentru a converti, sau cel puţin pentru a supune, pe cei care nu le-au acceptat. Aceasta este o obligaţie fără limite de timp sau de spaţiu. Ea trebuie să continue până când întreaga lume fie a acceptat credinţa islamică, fie s-a supus puterii statului islamic.

George Bernard Shaw (1856 – 1950) dramaturg irlandez, co-fondator al London School of Economics. Nobel pentru literatură (1925). Oscar (1938) - Islamul este foarte diferit, de o intoleranţă feroce. .... Ori îl accepţi pe Allah, sau vei avea gâtul tăiat de cineva, care l-a acceptat şi care se va duce în Paradis pentru că te-a trimis pe tine în iad.

Mark Twain (1835 – 1910) - scriitor - Aceasta este o regulă simplă şi uşor de memorat. Atunci când eu examinez coranul ştiu, dincolo de orice îndoială, că fiecare mahomedan este nebun; nu în toate cele, ci în problema religioasă.

Oriana Fallaci (1929 – 2006) – jurnalist, scriitor şi autor de interviuri politice. Fost partizan în războiul 2 mondial. Atee, de stânga - Treziţi-vă, oameni buni. Treziţi-vă! Intimidaţi, cum sunteţi, de frica de a nu merge împotriva curentului , adică de a părea rasişti (un cuvânt total nepotrivit, căci vorbim despre o religie, nu despre o rasă) – nu înţelegeţi că o contra-cruciadă este în desfăşurare ... că un război religios este deja pornit. Dorit şi declanşat, poate, de o zonă extremă a acelei religii, dar totuşi un război religios. Un război căruia ei îi spun jihad. Război sfânt. Un război care, poate, nu urmăreşte cucerirea teritoriului nostru, dar, cu siguranţă, urmăreşte cucerirea sufletelor noastre. Care urmăreşte dispariţia libertăţii şi civilizaţiei noastre. Nu înţelegeţi, sau nu vreţi să înţelegeţi, că dacă nu ne apărăm singuri, dacă nu luptăm, jihadul va învinge. ... Iisuse! Nu înţelegeţi că Osama Bin Ladenii se simt îndreptăţiţi să vă omoare pe voi şi pe copiii voştri pentru că beţi vin sau bere, pentru că nu purtaţi bărbi lungi sau veşminte lungi, pentru că mergeţi la teatru sau la cinema, pentru că ascultaţi muzică şi cântaţi cântece pop, pentru că dansaţi, pentru că vă uitaţi la televizor, purtaţi fuste scurte, vă duceţi goi sau semigoi la plajă sau la bazin, pentru că faceţi dragoste când vreţi, cu cine vreţi şi unde vreţi?

Şi, în final o voce cu autoritate chiar din islam:

Mustafa Kemal Atatürk (1881 – 1938), fondatorul şi primul preşedinte al Turciei moderne – Turcii erau o mare naţiune chiar înainte de adoptarea islamului. Această religie nu i-a ajutat pe arabi, iranieni, egipteni să se unescă cu turcii pentru a forma o naţiune. Dimpotrivă, a slăbit legăturile naţionale ale turcilor; a amorţit sentimentele naţionale şi entuziasmul lor... Timp de 500 de ani, aceste reguli şi teorii ale unui şeic arab şi interpretările generaţiilor de imami leneşi şi buni de nimic, au stabilit legea civilă şi cea penală a Turciei. Ei au stabilit forma constituţiei, detaliile vieţii fiecărui turc, mâncarea sa, orele de trezire şi de culcare, forma hainelor, programul celei care i-a produs copii, ceea ce a învăţat la şcoală, obieciurile sale, gândurile sale, chiar şi cele mai intime trăsături. Islamul – această teologie a unui arab imoral – este un lucru mort. Poate că s-a potrivit triburilor din deşert. Dar nu este bună pentru statul modern, progresist.

După cum puteţi vedea, adevărata faţă a islamului este cunoscută de peste 1200 de ani. Astfel de opinii sunt cu miile. Mărturiile cu milioanele. Iar dincolo de ele victimele: morţii şi mutilaţii, prigoniţii; suferinţa; faptele, istoria lui, realitatea cuceririi unei mari părţi a lumii. Şi totuşi astăzi – şi ca religie, şi ca ansamblu uman – el ne este vândut ca un exemplu de pace, bunăvoinţă, generozitate, bogăţie spirituală... Elita politică, economică, managerială, culturală, universitară, mass-media oficială, toată stânga (extrema stângă de pe vremuri şi ultra-extrema stângă de astăzi) şi aproape toată dreapta (stânga de pe vremuri), cu excepţia celor catalogaţi, de tot acest conglomerat stângist, ca extrema dreaptă, ONU, Bilderbergul, Trilaterala, Davosul, Obama,Trudeau, Hillary, Merkel, Hollande etc., marile companii, băncile se înghesuie să ne convingă de acest lucru. Ne plătesc să credem. Ne ameninţă să credem. De ce? Care este motivul pentru care moartea, întunericul, neantul, negarea vieţii ne sunt astăzi vândute într-o cutie roz ferecată cu aur, bătută cu pietre scumpe şi învăluită în parfumuri orientale şi promisiuni de „for ever happy living”? Voi reveni.

Va urma.

Scris de **Admin** Vin Sept 09, 2016 1:29 am

http://www.evz.ro/ne-supunem-sau-luptam-perspective-si-cateva-solutii-generale-vine-razboiul-5.html

Prin cei o sută de mii, sau două sute de mii, care înţeleg această carte şi o folosesc ca ghid, un soi de indicator pentru a merge către lumină, îmi voi fi îndeplinit misiunea – Philippe de Villiers.

Unii dintre cititori mă întreabă ce e de făcut. Alţii, considerând că ei ştiu deja toată povestea, ne cheamă, nerăbdători, pe mine şi pe ceilalţi la acţiune. Eu, chiar dacă risc să vă plictisesc pe unii, voi continua, pentru binele dumneavoastră şi cel general, să vă îndop cu opinii, informaţii, concluzii, argumente, analize, scenarii.

Întâi pentru că, nu toţi cei care citesc sunt convinşi. Sau sunt convinşi parţial. Sau nu văd întregul ansamblu. Unii chiar neagă această realitate. Alţii spun că pericolul vine doar de la ruşi (vom vorbi într-un episod viitor şi despre Rusia şi preţuirea pe care o capătă tot mai mult în Vest).

Apoi, pentru că nu sunt convins că cei care cred acum că ştiu totul, chiar ştiu totul. Eu descopăr, pe mine însumi, în fiecare zi, contrariul.

În final, pentru că e o mare diferenţă între a şti şi A ÎNŢELEGE. A ÎNŢELEGE dincolo de acumularea de informaţii, dincolo de conştientizarea pe nivelul intelectual, dincolo de căderea de acord cu alţii. A înţelege, pe de o parte, ca într-o lungă investigaţie criminalistică, sau jurnalistică, în care informaţiile, faptele, probele se conjugă pentru a duce la deducţii şi la noi descoperiri. Pe de altă parte, din momentul în care realitatea se decriptează şi se aşează astfel în noi, A ÎNŢELEGE cu fiinţa, cu moleculele fizice şi spirituale ale fiinţei noastre, a înţelege dureros, până la panică, la disperare, şi înapoi la hotărârea, nerăbdarea de a acţiona, de a face ceva, de a lupta. Adevărul trebuie şi „simţit” nu numai înţeles cu mintea.

De aceea perseverez în a vă da cât mai multe date şi informaţii: oricât ar fi asemănătoare, ele nu sunt identice. Fiecare aduce şi ceva nou, fiecare se adresează unei anumite corzi a gândirii noastre, a finţei noastre, pe care o pune în vibraţie. Nu ajunge să fim câţiva iniţiaţi în problemă. E război, trebuie să fim cât mai mulţi. Şi, în plus, pentru cei nerăbdători, în cele de mai jos sunt deja şi câteva idei despre ce e de făcut.

Dennis Prager - autor, editorialist, realizator de talk-show de radio american: Este dificil să-ţi imaginezi orice scenariu de viitor în Europa de Vest în afară de islamizarea ei sau de un război civil.

Imre Kertesz – scriitor, premiul Nobel în 2002, fost deţinut la Auschwitz-Birkenau șiBuchenwald,: Europa se va prăbuşi în curând din cauza acestei forme de liberalism, care se dovedeşte puerilă şi sinucigaşă. Europa l-a creat pe Hitler şi, după Hitler, ea a rămas fără argumente: porţile s-au deschis larg în faţa islamului, nimeni nu mai îndrăzneşte să vorbească despre rasă sau despre religie, în timp ce islamul nu pare a cunoaşte decât limbajul urii împotriva altor rase şi religii.... voi vorbi despre cum musulmanii invadează Europa, o iau în posesie, pe scurt, o distrug, şi cum Europa reacţionează faţă de acest liberalism sinucigaş şi această stupidă democraţie… Acestea se termină întotdeauna în acelaşi mod: civilizaţia atinge un anumit nivel de maturitate, şi pornind de acolo nu mai este în stare să se apere ea însăşi, şi cade într-o adoraţie de neînţeles faţă de proprii săi inamici.

Tereza-Brindusa Palade - profesor de filosofie și etică politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă, în Iertare sau auto-disoluţie? Reacţiile la asasinarea Pr. Jacques Hamel de către islamiști, publicat în 31 august 2016: O parte a islamului, chiar dacă minoritară, este totuși în prezent fanatizată şi plină de ură faţă de alteritatea occidentală, nu numai față de alte secte islamice, şi acest adevăr nu poate fi ascuns la infinit sub binevoitoare analize “socio-psihologice”, ce plasează vinovăția în exteriorul radicalizaților ”frustrați și depresivi”, sau prin tot felul de scuze și justificări multiculturaliste....

Arhiepiscopul catolic caldeean de Mosul, Emil Nona explică şi că “musulmanii privesc Coranul ca pe (…) un text etern care a fost dintotdeauna la Dumnezeu în cer” şi i-a fost revelat într-un anumit moment al istoriei lui Mahomed. De aceea nu au avut niciodată succes încercările de a interpreta Coranul în lumina raţiunii, aşa cum se face, în creştinism, cu pasajele violente din Biblie. “Au existat – adaugă episcopul – mulţi intelectuali musulmani care, de-a lungul istoriei acestei religii, au încercat să interpreteze Coranul în lumina raţiunii. Şi toţi au fost persecutaţi sau ucişi.”

Ana Blandiana - scriitor: Pentru că, de fapt, zecile de atentate cu sutele sau chiar miile lor de morți nu reprezintă nici pe departe un pericol comparabil cu cel al înaintării lente și insidioase a milioanelor de emigranți ferm hotărâți să nu se integreze și care vor dizolva din interior cultura și mentalitățile Europei secolului 21, înlocuindu-le cu imperativele unor convingeri de tip medieval. Este diferența dintre un proces fizic și unul chimic. Mai periculos decât terorismul pentru definiția și supraviețuirea Europei este bagajul spiritual și cultural pe care îl aduc noii veniți și care – prin aplicarea libertăţilor europene și prin dezechilibrul demografic fără speranță dintre băștinași și emigranți – vor înlocui cultura și spiritualitatea europeană.

Helmuth Nyborg Sørensen - profesor danez de psihologie dezvoltaţională la universitatea din Aarhus: În 2012 am scris articolul „Decăderea civiliaţiei vestice. Selecţia darviniană relaxată dublă.” El evalua efectele faptului că europenii au puţini copii, iar mulţi migratori un IQ scăzut, şi ajungea la concluzia că vesticii vor fi în curând o minoritate în Europa şi că IQ-ul va scădea atât de mult încât prosperitatea, democraţia şi civilizaţia sunt ameninţate.... În 2016, politica migraţională actuală ne lasă trei alternative: supunere, repatriere sau război civil. Dacă Europa nu începe să promoveze o politică responsabilă privind familia, migraţia şi integrarea, confirmată de teoria evoluţiei, cred că cel mai probabil este războiul civil.

Nu se poate înlătura o creştere explozivă a populaţiei cu acuzaţii de extremism de extremă dreapta.... Pe scurt, cercetarea, considerată tabu, ne arată că ne găsim într-o eroziune aproape de neoprit a statelor europene, ale căror forme de bunăstare democratice, libere şi de civilizaţie pasivă vor fi în scurt timp torpilate atât cultural, religios, cât şi economic. De neoprit pentru că minciuna academică colectivă a universităţilor continuă să producă politicieni care nu au cunoştinţă de cercetarea relevantă, şi care par că se gândesc mai curând la partid, la carierele internaţionale, la documentele de călătorie şi la pantalonii scurţi, decât la ţară şi la viitorul copiilor.... Dacă nu ne vom găsi timp să securizăm democraţia, prosperitatea şi civilizaţia europeană, totul se va prăbuşi în curând.

Jeppe Juhl – ziarist la New Speek Networks, producător tv, moderator danez: Aşa zisa superputere umanistă va semăna în câţiva ani cu o republică bananieră, în care controlul statului asupra violenţei nu va mai exista şi unde la ordinea zilei va fi o situaţie de cvasi-război civil, între grupurile de migratori şi radicalii de stânga, de o parte, şi o mişcare de extremă dreapta violentă care apare acum, de cealaltă. ... Astăzi Suedia este o ţară în derivă şi va continua în anii care vin să se scufunde tot mai mult într-o mlaştină de nesupunere civilă şi de auto-apărare. ... Este ceea ce se întâmplă atunci când monopolul statului asupra violenţei se restrânge şi când orice critică a politicii guvernului este redusă la tăcere şi taxată ca nazistă.... Cu puţin timp în urmă, poliţia suedeză a admis public că trebuie să facă faţă unei prăbuşiri a sistemului. În acest moment există, conform poliţiei, 53 de zone în care ea recunoaşte că a pierdut controlul, în care nu se pot duce decât în grupuri de maşini şi cu veste antiglonţ şi asta în chiar propria ţară. ... Paradisul de altă dată, Suedia a fost distrusă în timpul unei singure generaţii, nu numai de proprii politicieni, dar şi de o presă total incompetentă şi laşă.

G. M. Davis - Stanford Ph.D., autor al “House of War: Islam’s Jihad Against the World,” crede că forţele politice nu sunt în stare să oprească fluxul de migratori şi că „organizaţiile populare” vor prelua apărarea Europei: Ele vor acţiona sfidând guvernele... Am văzut lucrul acesta în Europa de est între 1989-1991, cu diferenţa esenţială că, de data aceasta, violenţa se va răspândi foarte mult.... Pe măsură ce comunităţile de musulmani cresc şi devin mai stabilizate politic, ele vor atrage şi mai mulţi musulmani din afară şi vor alunga mai mulţi indigeni, sporind ciclul de separare şi divizare. Cred că, în timp, se poate degenera într-o formă de război civil. Pe unde vor fi trase liniile de confruntare nu este greu de ghicit. Sigur, în acest moment, este că ele vor trece prin multe centre urbane ale Europei.... factorul care complică lucrurile este invariabil natura islamului, care îşi urmăreşte misiunea de a stăpânii teritoriul pentru Allah şi subordonează toate celelalate norme legale, religioase şi sociale.

Herbert London - Senior Fellow la „Manhattan Institute” şi preşedinte al „London Center for Policy Research”, autorul cărţii „ The Transformational Decade”: Opoziţia se mişcă, dar nu opoziţia parlamentarilor. Ci, opoziţia oamenilor de pe stradă nerăbdători să-şi protejeze femeile. Credinţa mea este că condiţiile se vor înrăutăţi până în acel moment în care judecătorii şi politicienii vor înţelege că asimilarea nu funcţionează şi fie migratorii vor accepta legile şi obiceiurile naţiunilor care i-au primit, sau vor fi obligaţi să plece. Aceasta ar fi soluţia salvatoare la războiul civil care se dezlănţuie pe continent.

Yves Mamou, autor şi jurnalist independent, fost angajat timp de 20 de ani la Le Monde (ziar socialist): Dacă cercurile conducătoare nu văd că războiul civil este deja aici şi că musulmanii extremişti au atacat primii, dacă aceşti conducători nu vor să vadă că duşmanul principal nu este Frontul Naţional în Franţa, AfD în Germania, Democraţii în Suedia, ci islamismul, atunci da, un război civil este cel mai probabil.... Franţa, Germania şi Suedia au armate şi poliţii destul de puternice pentru a lupta împotriva duşmanului islamist din interior. Dar această luptă nu poate fi dusă dacă nu-ţi numeşti duşmanul şi nu te organizezi împotriva lui. Dacă acest război nu este dus, dacă cetăţenii autohtoni sunt abandonaţi disperării, fără nicio altă posibilitate decât aceea de a lua armele şi de a duce ei înşişi un război de represalii, atunci da, războiul civil este inevitabil.

Ivan Rioufol: jurnalist la Le Figaro, eseist, autor al cărţii „Acest război civil care se apropie”: Un război civil avansează cu paşi de lup. Cel care opune deja ideologia coranică cuceritoare democraţiilor occidentale obosite. ... Armata (islamistă n.n.)din umbră deja există. ... Ea numără în Franţa mii de luptători, beneficiază de pasivitatea oraşelor, de miopia puterii, de colaboraţionismul primilor trădători. Cele opt sute de „zone sensibile”, cele 150 de moschei salafiste, şcolile coranice, Frăţia musulmană sunt tot atâtea locaşuri de incubaţie. ... Războiul civil este ascuns în pliurile multiculturalismului, ale migraţiei în masă şi ale francofobiei „progresiştilor. Prima dintre urgenţe, pentru fiecare dintre noi, este să refuzăm să mai urmăm această lume dezabuzată, clonată, narcisistă, clevetitoare, ipocrită, care a decis că stânjenitoarea naţiune, prea veche şi prea omogenă, a durat destul şi că ea trebuie să lase locul unei noi Republici multiculturale, element, printre altele, al unei Uniuni Europene fără suflet.

Philippe De Villiers – istoric, autor, fost deputat şi parlamentar european, preşedintele partidului „Mişcarea pentru Franţa”: Am urmărit Manif pour Tous (marşurile împotriva căsătoriei homosexuale din 2013). Am văzut tineri. Le-am văzut feţele. M-am gândit: Nu sunt aceiaşi. Ei au început să înţeleagă că poţi să ai dreptate chiar dacă eşti o minoritate. În curând vor înţelege că trebuie să lupte în numele legii naturale şi al supravieţuirii ţării noastre, să lupte prin a deveni protestatari conştienţi. Trebuie să ne revoltăm, trebuie să devenim rezistenţa! Va urma.

Scris de **Admin** Vin Sept 23, 2016 2:41 am

http://www.evz.ro/in-germania-sunt-peste-8-milioane-de-potentiali-militanti-islamisti-nu-500-cum-spune-ministrul-de-interne-generatia-jihad.html

Nişte terorişti străini nu au nicio şansă să distrugă, venind numai din afară, o societate atât de bine pusă la punct precum cea occidentală. Dar atunci când ei sunt modele, stimulatori, celule pentru răspândirea fanatismului şi radicalizării în rândul unei mase tot mai mari cu aceeaşi identitate culturală ca a lor, situaţia se dezechilibrează grav în favoarea distrugerii

Mai ales atunci când autorităţile, şi elitele în general, lucrează cu spor în favoarea lor. Voi reveni.

Pe acest drum al „refacerii lumii din temelii după precepte socialiste”, după ce comunismul s-a fâsâit, a fost inventat terorismul ca ameninţare globală. Apoi au fost reinventaţi teroriştii: de la cei de extremă stângă, s-a trecut la cei islamici. Aceştia au început să-şi facă misiunea şi, prin atrocităţile, lor au pus în mişcare mase tot mai mari de oameni.

În paralel, prin revoluţia culturală marxistă, s-au anesteziat simţurile identitar, moral şi de conservare ale occidentalului.

La început evenimentele teroriste erau la distanţă, la alţii. Pe urmă au început să ajungă şi în Occident. La început rar. Acum zilnice. Violurile, o manifestare a masculilor alfa migratori, la cote ce depăşeşte chiar evenimente similare din timpul războaielor.

În urmă cu nici doi ani ni se spunea (şi de fapt continuă să ni se spună) că duşmanul terorist este un monstru fără identitate, fără scopuri politice sau de altă natură, doar un monstru sângeros. Nicicum un luptător al islamului şi pentru islamul mondial. Migratorii (deşi erau informaţii publice precise contrarii) erau doar nişte sărmani refugiaţi, nicicum o ameninţare. Musulmanii locali, la a doua sau a treia generaţie, erau un model de reuşită a viitoarei societăţi multirasiale şi multiculturale. Iată însă că, chiar şi în retorica autorităţilor, lucrurile se schimbă. De la niciun periculos ajungem la zeci, apoi sute, mii, zeci de mii de periculoşi. În doar câteva luni. Ce va fi peste alte câteva? Sunt politicienii nevoiţi să înceapă să recunoască realitatea de frica sondajelor, sau este doar o etapă din programul de distrugere a civilizaţiei occidentale, cea în care ies pentru a spori psihoza celui considerat deja învins, teama şi neputinţa indigenilor? Voi reveni.

Thomas de Maiziere, ministrul de interne german, într-un interviu pentru Bild, a declarat că în prezent, sunt cel puţin 520 potenţiali atacatori în ţară. Alte 360 de persoane "relevante" sunt cunoscute poliţiei pentru ca sunt apropiate potenţialilor atacatori.

Ameninţarea teroristă provine în prezent de la echipe străine, precum şi de la "lupi singuratici" din Germania". ... Dar este şi mai dificil sa descoperim 'lupii singuratici" fanatici. Din păcate, există un pericol real şi prezent din partea ambelor ameninţări.

În Franţa au fost arestate trei tinere femei şi fata de 15 ani a uneia dintre ele, ce intenţionau să declanşeze un atac terorist la Gare de Lyon cu o maşină capcană în care erau câteva butelii de gaz. Femeile avea 19, 23 şi 39 de ani. În momentul arestării, cea de 19 ani a scos un cuţit şi l-a înjunghiat în stomac pe un poliţist.

Primul ministru Manuel Valls ne spune că: In fiecare zi serviciile de informaţii, poliţia, împiedică atacuri, dezmembreaza reţele, identifică teroriştii. In Franţa sunt aproximativ 15.000 de oameni care sunt monitorizaţi, deoarece sunt în proces de radicalizare ...vor mai exista atacuri. Vor mai fi victime nevinovate.

Iar dela procurorul general Molins că despre 577 de jihadişti, aflaţi în trecut sub observaţie, autorităţile nu mai ştiu nimic.

Profesorul Gilles Kepel, sociolog şi politolog francez, expert în lume arabă, autor al mai multor lucrări despre islam şi jihad, membru în consiliul Institutului lumii arabe şi director de programe pentru Kuweit, afirmă într-un avertisment recent că generaţia a treia de musulmani este foarte probabil că se va radicaliza masiv. Denumită de el şi Generaţia Jihad, aceasta are ca scop distrugerea Europei printr-un război civil şi apoi construirea din cenuşă a unei societăţi islamice. Stategia lor, afirmă Kepel, este similară cu expansiunea Statului islamic în Siria, Irak şi Libia... Chiar dacă acum cei mai mulţi dintre musulmani nu participă activ la actele teroriste, răspândirea salafismului printre tineri, combinată cu un simţ al îndreptăţirii şi lipsa perspectivelor pentru locuri de muncă, îi va conduce pe cei din a treia generaţie spre radicalizare.

În Germania există temerea că noii migratori, care nu îşi vor vedea îndeplinite aşteptările privind o viaţă îmbelşugată sunt o pradă foarte uşoară pentru propaganda salafistă.

Acum, după aceste câteva ştiri recente, vă rog să vă reamintiţi specificul celor mai multe dintre manifestările teroriste ale ultimului an: marea lor majoritate au fost manifestări ale unor persoane, sau mici grupuri, care nu făceau parte din Daesh, care nu luptaseră în Siria, Irak, Libia, care doar fuseseră atrase prin propaganda online, sau din moscheile europene, americane, canadiene, australiene, unele dintre fără a intra în legătură cu teroriştii. Inspiraţi de modelul şi îndemnurile precise la acţiune împotriva „necredincioşilor”. Cele mai multe implicând hăcuirea acestora cu cuţite, săbii, topoare, dar şi aruncarea în aer, incendierea şi orice alte posibilităţi la îndemâna „drept-credincioşilor” musulmani.

În toate aceste cazuri, care sunt deja zilnice şi pe toate continentele, acţionează personaje ce nu au fost şi nu sunt sub observaţia serviciilor speciale ca membre ale unor celule teroriste, sau nici măcar ca simpatizante ale islamului militant. Aşa numiţii „lupi singuratici” ai domnului de Maiziere. Care, fără să vrea, recunoaşte prin declaraţia sa, minciuna generalizată a autorităţilor occidentale. Căci până acum, aproape toţi aceşti atacatori au fost declaraţi ca fiind persoane instabile, bolnave psihic, iar actele lor nu au fost catalogate ca acţiuni teoriste.

Evident că orice om care este în stare să iasă pe stradă, într-un magazin, aeroport, gară, teatru, stadion etc. şi să omoare cu satisfacţie şi frenezie alţi oameni, pe care nu-i cunoaşte şi care nu i-au făcut nimic, nu este un om normal. Dar, departe de a fi unele cazuri limitate, acestea devin tot mai multe. Toţi atacatori sunt tineri, printre ei, tot mai multe femei şi chiar copii. Adică generaţia de azi şi de mâine. Generaţia Jihad, care, în numai 4-5 ani, după cum demonstrează analiza profesorului Adorján F. Kovács de la Universitatea Goethe din Frankfurt pe Main, poate deveni majoritară în Germania, pe segmentul de vârstă 20-30 de ani. Iar populaţia ne-albă în numai o singură generaţie.

V-am reamintit toate acestea pentru a încerca să înţelegem împreună o caracteristică importantă a lumii în care ne aflăm: posibila transformare în luptător islamic a oricărui rezident musulman din Europa (şi de oriunde altundeva), prin radicalizarea şi autoradicalizarea tinerei generaţii şi a migratorilor nou sosiţi, dar şi a multora dintre moderaţii de alte vârste ai prezentului. În scurt timp, autorităţile şi localnicii se vor găsi faţă în faţă cu sute de mii şi milioane de potenţiali (azi) şi efectivi (mâine) militanţi islamici.

Salem Ben Ammar, profesor de ştiinţe politice din Tunisia, care trăieşte în Franţa: “Discipolii islamului sunt ghidați necontenit în acțiuni de o forță superioară, stăpână a voinței și a vieții lor. Viermele este chiar rodul fructului musulman. Dacă mulți dintre musulmani au ales calea terorismului, ei n-au făcut-o de plăcere, sau datorită vreunei predispoziții nihiliste, sau a vreunui puseu sinucigaș, ci pentru ca au fost conditionați psihologic si ideologic de îndoctrinarea religioasă din paginile Coranului… Coranul le servește de catalizator și le procură senzația de putere și de invincibilitate. Cu cât se îmbată mai mult din studiul lui, cu atât dobândesc mai mult convingerea că sunt invulnerabili și conduși de o forță greu de descris, care îi face să piardă legătura cu realitatea și, mai ales, instinctul de conservare atât de propriu oamenilor normali.”

La fel de evident este faptul că în scurt timp serviciile speciale şi poliţia acestor state vor fi copleşite, pe de o parte din cauza numărului tot mai mare de radicalizaţi - pentru care nu vor avea efective şi dotări ca să îi urmărească - pe de alta din cauza imposibilităţii descoperirii acestora, în multe cazuri personaje aparent respectabile, fără indicii în trecut, cu studii superioare (cum au fost şi sunt mulţi dintre liderii grupărilor teroriste din întreaga lume) şi cu ocupaţii onorabile. După cum ne avertiza Oriana Fallaci cu mult timp înainte:

Sunt indivizi camuflați în profesioniști, în intelectuali, în burghezi, civili deci, în aparență inofensivi, cei care constituie țesutul modern al războinicului sfânt. Sunt oaspeții pe care îi învățăm cum se folosește un computer sofisticat, cum te poți infiltra într-o rețea telefonică sau un complex electronic, cum se gestionează o campanie financiară sau un site Internet. Și, de asemenea, cum se exploatează lumea informației, a mass-media, care, cu minciuni, manipulează creierul persoanelor de bună-credință.

Poartă cravată, spun că respectă creștinismul și acceptă democrația, au excelente raporturi cu partidele noastre politice. Cu sindicatele noastre, primăriile noastre, posturile noastre de televiziune, ziarele noastre. Au excelente relații și cu lumea noastră ecleziastică: cu parohii noștri, cu episcopii noștri, cu cardinalii noștri. Cu alte cuvinte, își fac cuibul în punctele vitale ale culturii noastre și ale existenței noastre cotidiene.

Mosab Hassan Youssef , un palestinian, care a făcut parte din conducerea Hamas, împreună cu tatăl, Sheikh Hassan Yousef, co-fondator al organizaţiei, ne avertizează: “Totuși musulmanul moderat este mai periculos decât fundamentalistul, deoarece el pare inofensiv și niciodată nu-ți dai seama când a făcut acel pas următor spre vârf, spre Jihad. Cei mai mulți atentatori sinucigași au fost la început moderați.”

În Canada a fost publicat un raport al Centrului pentru prevenirea radicalizării despre fenomenul tinerilor aflaţi sub influenţa predicatorilor islamişti. Iată câteva din concluziile acestuia: Radicalizarea începe din şcoli. Agenţii de radicalizare profită de deruta identitară a elevilor pentru a-i face să îmbrăţişeze violenţa. Ca şi guru unei secte, predicatorii vânează tinerii cei mai vulnerabili, cei care trec printr-o criză de identitate, le dau impresia că aparţin unui grup şi îi incită să rupă legăturile cu familia şi prietenii. Un predicator le spunea continuu tinerilor că dacă rămân în Canada fără să facă nimic sunt nişte ipocriţi, în timp ce fraţii şi surorile lor, musulmani din Siria sunt omorâţi. Tinerii din Quebec, tentaţi de islamul radical, au sub 20 de ani. Ei consideră că toţi cei care nu trăiesc sub preceptele islamului sunt „necredincioşi” . Jumătate din tinerii de ani plecaţi în Siria, proveniţi din clasa mijlocie, au fost femei. Mai multe cupluri, provenite tot din familii din clasa mijlocie şi puţin religioase, s-au convertit împreună.

Scris de **Admin** Mar Oct 04, 2016 6:32 am

APUD Ev.z.

Imediat după publicarea episodului trecut dedicat prăbuşirii Suediei şi războiului civil suedez, a fost o avalanşă de ştiri despre situaţia de acolo, toate confirmând această perspectivă.

Una dintre aceste ştiri este propunerea Băncii Mondiale, prin glasul economistului ei şef, Paul Romer (spun a BM pentru că, până acum, BM nu s-a delimitat de această poziţie) de a se crea un stat independent al migratorilor în interiorul Suediei. La prima vedere această propunere pare o prostie imensă născută din incultură, incompetenţă, puţin gândire şi multă prostie. Mai ales că autorul ei făcea trimitere la teritoriul Honk Kong-ului. Atât teoretic, cât şi practic, între acesta din urmă şi un ipotetic teritoriu suedez, declarat peste noapte stat independent al migratorilor (ca şi cum aceşti ar fi o masă compactă, iar un stat ar putea să apară într-un ţinut pustiu fără suedezi care să muncească, sau fără oraşe, sate, industrie, comerţ etc.) nu se poate găsi niciun punct comun.

De aceea, în această propunere trebuie să descoperim altceva, nu prostia: perfidia, manipularea, dovada planificării procesului de distrugere a civilizaţiei creştine, coincidente, în mare parte, cu spaţiul occidental. Căderea Suediei şi o astfel de propunere, aparent năstruşnică, sunt doar o etapă deja trecută şi pregătirea noastră pentru a accepta etapa următoare a acestui plan monstruos. Cuvintele dlui Romer sunt de fapt anunţarea publică a unor rezultate aşteptate sub forma recunoaşterii falimentului (evident, logic, de prevăzut) politicii de migraţie masivă a ultimilor zeci de ani.

Dar nu aceasta propunere m-a făcut să mă abat de la conţinutul promis pentru acest episod, ci confirmarea celor de mai sus, şi, implicit, a afirmaţiilor şi analizei mele, de un articol publicat de Foreign Policy în numărul din 10 februarie 2016: „Moartea celei mai generoase naţiuni de pe Pământ. Mica Suedie a luat cu mult mai mulţi refugiaţi pe cap de locuitor decât oricare altă ţară din Europa. Dar procedând astfel, ea s-a distrus.”sub semnătura lui James Traub.

CITESTE SI:

Foreign Policy (The Global Magazine of News and Ideas) este o revistă de categorie grea, globalistă, elitistă, nicicum de dreapta, cu pretenţii de echilibru, dar cu perfide inserţii manipulatoare, cu prezenţa în multe ţări (printre care şi România).

James Traub - scrie pentru New York Times Magazine, Foreign Policy, este membru al Council on Foreign Relations şi al Center on International Cooperation alUniversităţii din New York.

Practic, o revistă şi un autor care nu au nimic comun cu zona naţionalistă, identitară („nazistă” şi „lipsită de raţiune”, după cum o descrie chiar cel de mai sus în articole despre Brexit, sau despre Victor Orban, şi în multe altele, evident), care se pretind specializaţi, echilibraţi şi imparţiali, ne anunţă că Suedia e în comă, că naţiunea suedeză, cea mai generoasă, dar nu generoasă oricum, ci sub bocancul corectitudinii politice, a eşuat în final ca generozitate şi a murit ca naţiune. Iar analiza făcută de autor, ca urmare şi a unei deplasări prin aceasta şi a contactului cu diverse personaje implicate în agenţia pentru migraţie, în sistemul de asistenţă socială, în partide, în Crucea Roşie, sau pur şi simplu migratori, rămâne fără o soluţie de supravieţuire.

M-am oprit la aceste două surse de descifrare a situaţiei Suediei pentru cei care nu înţeleg în ce lume ne mişcăm, care nu cred, care nu vor să creadă, care nu vor să se informeze, care sunt condiţionaţi să creadă propaganda oficială. Puteţi să nu mă credeţi – chiar v-am îndemnat să nu mă credeţi. Puteţi să nu-i credeţi nici pe ceilalţi antisocialişti şi antiprogresişti şi antimarxişti care vă spun aceleaşi lucruri. Dar, iată că ce anunţăm noi (cu argumente prea multe, chiar), prăbuşirea (controlată, adică organizată şi impusă) a Europei, nu este o fantezie, sau o obsesie bolnavă a unor rasişti, fascişti, nazişti, extremişti, sociopaţi şi psihopaţi, care doresc să sperie lumea cu chestii apocaliptice, sau să o arunce în braţele întunericului de extremă dreapta. Este o realitate pregătită, pusă în practică şi recunoscută (ca rezultate, nu ca intenţie, plan şi acţiune controlată) chiar de cei care au declanşat-o şi o controlează. Foreign Policy, prin James Traub şi Banca Mondială, prin Paul Romer, economistul ei şef, ne anunţă că Suedia a murit. Urmează, evident restul continentului. Vor cădea întâi cei mai slabi, mai mici, cu un procent mai mare de migratori. Apoi ceilalţi. Evident nu Foreign Policy, sau James Traub, sau Banca Mondială, ori nefericitul ei economist şef sunt păpuşarii; ei sunt doar mijloace, executanţi, participanţi, la diverse niveluri, în diverse etape, la apocalipsa civilizaţiei europene.

În cele ce urmează voi da cuvântul domnului Traub, care nu este un putinist, lepenist, orbanist sau faragist. Este un personaj cu sentimente şi convingeri universaliste, o persoană condusă de sentimente înalt umaniste. De exemplu, ridică în slăvi, este plin de admiraţie faţă de minunatul popor suedez care, spre deosebire de alte popoare europene, a primit cu braţele deschise şi încă o face zeci de mii de migratori în fiecare an. Pentru el nu există terorişti, nu există migraţie economică, ci numai refugiaţi. Şi ce frumos ar fi fost, spune el, ce sublim eroic, ca întreaga Europă să participe la acest efort şi să trăiască un moment de triumf colectiv. Altfel spus, ce şansă extraordinară suntem pe cale să ratăm: de a ieşi din istorie, de a ne încheia existenţa ca naţiuni şi fiinţe cu identitate, sacrificându-ne pentru migratori. Iată câteva pasaje ale acestui articol lămuritoare, sper, atât în ceea ce priveşte decesul controlat al Suediei cât şi concepţiile, tezele susţinute şi abilitatea progresistului Traub în a ne face să regretăm opţiunea pentru viaţă, în locul celei pentru moarte.

... Acceptarea refugiaţilor este o parte din ceea ce înseamnă a fi suedez. Ceea ce voia să spună Margot Wallstrom (ministrul de externe – n.n.), şi s-a dovedit adevărat, este că Germania, Suedia şi Austria şi alţi câţiva, nu puteau să absoarbă fluxul masiv. Criza refugiaţilor ar fi putut, cu efort şi curaj imens, să fie un triumf colectiv pentru Europa. A fost doar un eşec colectiv. Aceasta este povestea costului exorbitant şi, în final imposibil de susţinut, pe care Suedia l-a plătit pentru idealismul său fără egal.

... Diane Janse, fost diplomat, acum consultant pentru politică externă al Partidului Moderat mi-a spus că unele dintre generaţiile recente de refugiaţi, inclusiv somalezi, s-au dovedit în mod evident fără succes pe piaţa forţei de muncă. Cum, se întreabă ea, se vor descurca cei 10.000 – 20.000 de tineri afgani care au intrat în Suedia ca „minori” neînsoţiţi? Cum se vor comporta ei în absenţa tinerelor femei afgane? Dar aceste întrebări nu pot fi ridicate în dezbaterea politică .... fără acuzaţia de rasism.

... În această perioadă (de aşteptare a deciziei de azil - n.n.), conform site-ului Agenţiei pentru Migraţie, „solicitantul este îndreptăţit la cazare, dacă nu se poate descurca singur, la sprijin financiar, dacă nu are bani şi la acces la asistenţa de urgenţă medicală şi stomatologică şi la îngrijirea sănătăţii care nu poate fi amânată”. Copii lor vor avea acces la educaţia şi asistenţa medicală de care se bucură orice copil suedez.

... La punctul de Cruce Roşie, opinia era, în mod surprinzător, anti-refugiaţi, inclusiv printre voluntari. Translatorul spunea că mulţi dintre nou-sosiţi nu vor fi niciodată în stare să se integreze în societatea individualistă, liberală suedeză.Un poliţist de frontieră mi-a spus: „Vara trecută, bunica mea aproape a murit de foame în spital, dar migratorii primeau alimente gratuite şi asistenţă medicală gratuită. Eu cred că treaba guvernului este să aibă grijă în primul rând de propriul popor şi doar apoi, dacă există un suprlus, să ajute şi alţi oameni.”

... Există teama că recentele generaţii de refugiaţi vor deveni izolate de viaţa suedeză, după cum s-a întâmplat cu nord-africanii în periferiile franceze, mahalalele care au devenit incubatoare de alienare pentru mulţi migratori. Gur (un jurnalist suedez – n.n.) îmi spune că, în urmă cu 20 de ani, în Suedia existau numai 3 zone rezidenţiale în care un număr semnificativ de cetăţeni nu lucrau şi nu aveau acces la şcoli bune. Acel număr a ajuns azi la 186.

... S-au comportat admirabil, chiar dacă ipocrizia corectitudinii politice s-ar putea să fi avut o contribuţie indispensabilă la sacrificiul de sine naţional. Apoi, ca o consecinţă, ei au fost inundaţi, forţându-i să facă un pas înapoi de la înălţimea morală. Putem să-i învinovăţim? Nu mai mult decât un om poate să fie învinovăţit pentru că a renunţat să acţioneze eroic.

... Este cu siguranţă adevărat că refugiaţii au nevoie de prea mult timp ca să se alăture forţei de muncă şi rămân fără serviciu într-un număr mult mai mare decât nativii suedezi. ... Consecinţa pentru generosul stat suedez este o creştere accentuată a plăţilor de asistenţă socială, dintre care 60 % merg către migratori.

... Ceva chiar mai mare este în pericol. Europa, care s-a ridicat din cataclismul războiului 2 mondial s-a conceput pe sine nu ca o simplă colecţie de oameni albi şi creştini, ci ca o comunitate de valori împărtăşite. Criza refugiaţilor i-a forţat pe europeni să aleagă între universalismul moral, pe care l-au asumat şi vechile identităţi, pe care le-au moştenit. Europa de Est şi-a reafirmat deja statutul de patrie albă, creştină – la fel cum mulţi oameni din Orientul Mijlociu au revenit la identităţile sectare, la care păreau pregătiţi să renunţe.

Acum, Europa, în care s-a născut Renaşterea, s-ar putea să facă aceeaşi alegere. Fluxul de musulmani ameninţă consensul secular, liberal; dar respingându-i pe aceşti refugiaţi se zdruncină de asemenea unul dintre pilonii acestui consens. Europa s-ar putea să eşueze în ambele sensuri, alungând refugiaţii de la uşa sa şi sucombând în braţele naţionalismului de extremă dreapta. Americanii nu au de ce să fie mai mulţumiţi. Este posibil să facem exact acelaşi lucru.

Va urma.

Scris de **Admin** Mar Oct 04, 2016 6:48 am

http://foreignpolicy.com/2016/02/10/the-death-of-the-most-generous-nation-on-earth-sweden-syria-refugee-europe/
&
https://sites.google.com/site/lumeasiunromanruptincur/the-death-of-the-most-generous-nation-on-earth-little-sweden-has-taken-in-far-more-refugees-per-capita-than-any-country-in-europe-but-in-doing-so-it-s-tearing-itself-apart-by-james-traub

Scris de Continut sponsorizat

PAUL GHITIU -ANALIZA FLUVIU DE EXCEPTIE : Vine războiul ? (1 ,2, 3 ,4 ,5 ,6,7 ,8)