Revizionismul american şi românii

Scris de **Admin** Mar Sept 20, 2016 10:42 pm

http://www.ziuaveche.ro/opinie/revizionismul-american-si-romanii-283135.html/

Iată-l pe marele ambasador al Statelor Unite ale SUA, promovând strategic steagul revizioniştilor maghiari. De ce nu îşi mută sediul în Sfântu Gheorge? Sau, pe când îl vedem cu o salbă de cocoşei la gât, pupând mâna Măriei Sale Cioabă, că şi el e român nu ?

Revizionismul american şi românii Marin-Neacsu-266x300

Uite Transnistria, nu e Transnistria

După declaraţia ambasadorului american la Chişinău, se părea că acesta a comis o greşeală sau că şi-a depăşit atribuţiunile funcţionale, făcând o declaraţie care nu ar fi fost conformă cu poziţia oficială a Washingtonului. Unii au cerut, mulţi au sperat, că va urma momentul scuzelor sau măcar al negării din parteaDepartamentului de Stat american a îndemnurilor, dacă nu şi a afirmaţiilor domnului Pettit. Aşa cum spuneam în articolul dedicat acelui subiect, nu a urmat nici o retractare sau negare nici din partea ambasadorului nici din partea Washingtonului a celor spuse de Pettit, pentru că, aşa cum spuneam încă de atunci, asta e politica americană, ăştia ne sunt prietenii strategici, nouă ne spun că ne susţin şi respectă aspiraţiile de unire, iar moldovenilor că nu e bine să mizeze pe România. Mai spuneam tot atunci că situaţia în Transnistria este nu doar acceptată şi aprobată de SUA, dar chiar va degenera şi se va acutiza, cu acordul strategicului de peste ocean. La câteva zile aflam din media că Transnistria si-a declarat intenţia de a se lipi cu Federaţia Rusă. Aţi auzit pe domnul Pettit spunând că aceasta este o greşeală sau că „Alăturarea Rusiei, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Transnistria_ sau Moldova?” Nu, domnul Pettit nu a scos un cuvânt, pentru că interesul american este să păstreze o situaţie de conflict la graniţa cu Rusia chiar şi, sau, mai ales, pe pământul strategicului dar mai ales umilului partener strategic. Contează mai puţin în acest moment dacă Transnistria a fost cu adevărat a României sau nu, important este atitudinea SUA, prin ambasadorul său, faţă de un partener care i-a pus la dispoziţie totul, prin umilele, ruşinoasele şi trădătoarele elemente din conducerea ţării şi a serviciilor secrete.

A jurat cu mâna strânsă pe drapel

Dar, pentru că românii spun că “nu ajunge un par la un car de oale”, după ciocanul Pettit a urmat Pickamerul Klemm, cel care a pactizat pe faţă cu “transnistrenii” de Covasna. Fotografierea sa, nu doar lângă câţiva arhicuniscuţi revizionişti maghiari, dar chiar cu mâna pe “sfântul drapel” al separaţioniştilor care visează la ţări secuieşti autonome, arată că şi de data asta SUA îşi înjunghie aliaţii fără milă, încingând atmosfere, punând paie pe foc, dând apă la moară celor care cer fărâmiţarea României. Întâmplător sau nu, recent, aceste zile un fost premier al României, se plângea pe pagina sa de Facebook, cum că anumite forţe şi interese ar urmări dezmembrarea României. Acuzaţia nu e nouă, ea bântuie internetul încă de pe vremea când Funar se iubea cu Vadim şi atunci nu doar lumea, dar chiar domnul Adrian Năstase, actualul patriot renăscut din propria cenuşă, la auzul acestei teorii făcea semnul ăla magic la tîmplă, pe care Berlusconi i-l făcea lui Băse. De ce acuma, brusc, Bombonel se teme de adevărul celor spuse de Vadim ? Pentru că Vadim nu mai e aici să o spună şi pentru că se apropie alegerile şi trebuie să preia cineva steagul patriotismului. Au încercat şi domnul Băse, când cu declaraţia lui Pettit, şi Ponta când Liviuţ a încercat să îl scoată de pe listele din Gorj. Doamne, ce boală au foştii ăştia ai României să devină patrioţi, corecţi şi nepătaţi, după ce şi-au pierdut coroanele, blamând cu mânie proletară propria politică continuată acuma de cei care le- au luat locul. Aşa fac acuma şi Bombonel, şi Prostănacul, şi Pisoiaşul şi Matolitul. Apropo de Băse, aş vrea să aud acuma cum se revoltă faţă de “jignirea adusă de Klemm poporului român” prin fotografierea alături de Arpad Antal şi steagul secuist..

Ar fi cu adevărat culmea nesimţirii, după ce, pe vremea când deveniste “fiinţă extra ordinară,”îşi petrecea revelioanele şi concediile şi weekendurile în ţinutul aceloraşi stegari sau după ce prin 2011, propunea federalizarea ţării în 12 regiuni şi includea Braşovul în Regiunea Autonomă Maghiară, să le dea un picior în fund secuiştilor, dar la el nimic nu este exclus. Pe vremea când îşi făcea weekendurile prin secuime, Băse îi sfătuia pe secuişti să fie uniţi la alegeri, bineînţeles împotriva românilor. Bun băiat, şi mai şi bea apă dimineaţa . Să mai amintesc de caldele relaţii cu Laszlo Tokeş? Ce rost mai are, oricum nesimţirea se va inflama iară şi se va declara atins în amorul propriu de fotografia domnului Klemm.

Revenind la strategicii ambasadori, vrem nu vrem asta e situaţia, bănuiesc că toată lumea va vedea acuma cu ce se mînâncă americanii. Cu cine stă la masă nu vede nimeni. As îndrăzni să parafrazez un vechi dicton, spunând “ Apără-mă Doamne de (ambasadorii) americani, că de ruşi mă apără scutul!” Pot pune pariu că se vor găsi câţiva binecunoscuţi analingăi care şi în cazul Pettit vor încerca să ne traducă ce a vrut să spună Klemm. Doamne ce proşti suntem noi, dacă aşteptăm să ne traducă cineva din “moldovenească” în română şi să transforme fotografia color în sepia.

Încercarea de explicaţie a domnului Klemm, cum că el este ambasador în toată România, peste toţi românii, indiferent de naţionalitate, este atât de nesimţită încât rivalizează cu pretenţiile de patriot ale lui Băsescu, adeptul renunţării la suveranitate. Mă întreb, ce este mai jignitor pentru români, Klemm cu mâna pe steagul secuiştilor, sau Băsescu sub steagul Ungariei, la Miercurea Ciuc? Apropo, abia aştept să văd UDMR-ul în campanie, că au terminat de ros unghiile şi tras sfori.

Unde-s doi, puterea creşte

Şi fiindcă tot am amintit de unguri şi de revizuiri, cu Putin timp în urmă, fostul prieten strategic de la Est anunţa că graniţele României şi ale Ungariei necesită revizuiri.

Măi să fie, parcă sunt vorbiţi strategicii ăştia, unul spune Moldovei că nu se face să se unească cu România, şi să jură cu mâna pe steagul secuiştilor că el e ambasador în toată România, nu numai în Bucureşti, deci are putere să schimbe tot ce vrea muşchii lui în Românistan, celălalt vorbeşte despre modificarea graniţelor României şi Ungariei, bineînţeles ale Ungariei cu plus, în timp ce ale României vor suferi o creştere negativă, că tot s-a instituţionalizat expresia asta de pe vremea lui Boc. În timpul ăsta, guvernatorii României se uită înspre Iuropa fără să vadă ce se petrece sub nasul lor.

Să mai spună cineva că americanii nu se înţeleg cu ruşii, că îl mănânc. Păi Ucraina s-a tranşat, Transnistria e ca şi rezolvată, urmează România. Care vrei o halcă, da repede cât sunt românii la putere, adică Iohannis la Cotroceni, Kovesi la Justiţie, Helvig la SRI, Cioloş la Victoria şi Isărescu la Banca Naţională.

Sânge contra promisiuni

În timp ce ambasadorii americani îşi bat joc de noi, dirijorii francolandezi, prietenii domnului Cioloş ne vor carne de tun în lupta împotriva duşmanilor cocoşilor galici. Ei spun că dacă facem asta, ne vor sprijini să întrăm în Shengen. Deştept Hohland ăsta, vinde pielea ursului din pădure. Iohannis a promis că sprijină cu efective şi bani formarea forţei UE, după ce forţa navală a căzut, Hohland promite că ne va susţine cererea, dar nu poate garanta că nu se va găsi cineva să e opună. Nu e aşa că avem un preşedinte dăştept? Şi totuşi, de ce e nevoie de aceastză forţă?

Eu nu mai înţeleg nimic. Păi NATO nu mai este în stare să ne apere graniţele? De ce am primit rachetele americane la Deveselu, de ce am înfiinţat ditamai comandamentul NATO, de ce facem bridada multi-glumătătă la Craiova, dacă nevoie de încă o armată UE cu soldaţi români care să moară pentru alţii? Pentru noi cine îşi pune capul pe butuc? O să ni se vorbească despre Berthelot, despre Mackensen, despre relaţiile tradiţionale româno- franco-germane şi gata, lacrima românului va acoperi slugărnicia şi trădarea. Când nu va mai fi preşedinte, -şi sper ca asta să se întâmple cât mai curând- domnul Iohannis va redeveni patriot şi va blama şi el împrăştierea oaselor şi sângelui românesc pe teatre de operaţii străine. Kaşay Românul !