Putin si ambasadorii săi ne privesc cu ochii răi

Scris de **Admin** Joi Oct 20, 2016 11:26 am

Propagandiștii cominterniști români, după instalarea sovietelor criminale, erau specialiști în producerea de sloganuri în spațiul politic concentraționar românesc. Unul dintre ele suna cam așa: Stalin și poporul rus libertate ne-a adus. Printre tinerii propagandiști n-ar fi fost posibil să lipsească tovul Ion Ilici Iliescu, autorul celebrei sintagme „Cu sula-n coaste”, asasinul de mai târziu al fostului său șef de partid comunist, Ceaușescu Nicolae.

Rușii nu ne-au adus nici libertate și nici bunăstare după cum pretind, ci pârjol ideologic, multă crimă politică. Ei ne-au scos țara din cursul firesc al democrațiilor occidentale. Apoi au transformat-o repede din Regat într-o gubernie numită Republica Populară Română (RPR). Ne-a fost exportat până și un Imn tras la șapirograf după cel sovietic intitulat „Te slăvim Românie pământ părintesc”. Textul a fost semnat de poeții de serviciu Eugen Frunză și Dan Deșliu, poeți care au invadat mințile întregii generații de după război cu versuri ale realismului socialist. Ce doi proletcultiști ce ridicau osanale martirilor comuniști înserează în troparul lor comunist solemn neapărat „prietenia” româno-sovietică și ideologia marxist- leninistă. Un nimeni altul decât tovulMatei Socor, minoritar cu sânge armenesc în vene și-n urechi, a pus această barbarie pe muzică. Stema țării lipită pe drapel arăta ca o soră mai mică a celei sovietice. Odată create aceste însemne ale autorității comuniste și concomitent cu trecerea Bisericii sub ascultarea unui Patriarh colaboraționist al noii puteri, Justinian Marina, începe lungul calvar al Golgotei comuniste pentru români.

Astăzi, Federația Rusă a renăscut, s-a reformatat și reînarmat, strașnic, precum nemții sub Hitler, a trecut la amenințări globale și a dat drumul la viespile propagandei deșănțate a noii puteri slave.

Proaspătul sosit la post, diplomatul rus, Valeri Kuzmin, ține să reamintească românilor postdecembriști, cu „schepsis neîndoielnic”, ce și cât bine au făcut rușii pentru ei. Observăm cum istoria se repetă prin faptele urmașilor. Putin și satrapii lui cazoni moderni vor să-și reîntregească teritoriile și influența pierdută în lume, punând baionetele la arme cu intenția declarată de a mai da o raită războinică prin Europa Unită spre a-și umple visteria golită de bani și a umple magaziile Federației de bunuri și valori furate, așa cum au făcut-o în toată istoria lor.

Permanentele tendințe expansioniste către Occident ale Rusiei, cât și ale Germaniei, nu sunt de ieri de azi. În ultimul mare război al secolului trecut, interesele germane și rusești au trecut pe teritoriul românesc. Cu ce ne-am ales? Cu un Dictat de la Viena și inima Ardealului pierdută, cu ruperea Basarabiei și Bucovinei de Nord din Regatul României, grație acordului dintre Hitler și Stalin la 23 august 1939, cu pierderea Cadrilaterului datorată scrisorii unui ministru german la București, W. Fabricius, asmuțit împotriva noastră de statul Bulgar revizionist. Federația Rusă, în noul format statal, după 1990 nu s-a democratizat, ci dimpotrivă, a devenit clar amenințătoare la porțile de est ale Europei. România și Basarabia au devenit, păstrând proporțiile, un fel de Alsacia și Lorena pentru români de la Est și de la Vest. Ca și la frontiera dintre Franța și Germania lui Bismark, pământul din străvechimea noastră, despărțit de bătrânul Prut, este plin de cimitire cu morții bunilor noștri de străbuni în încercarea de opune rezistență armatelor cuceritorilor veniți atât dinspre est cât și dinspre vest.

Atacurile frecvente diplomatice și mediatice rusești, mai ales, astăzi, pot fi luate în considerare drept factori de risc majori nu numai la adresa României, dar și la adresa țărilor NATO și UE, la adresa unor aliați tradiționali precum Franța, Regatul Unit, și nu în ultimul rând SUA cu care, noi românii, ne aflăm într-un parteneriat strategic ce ne asigură, deocamdată, nevoia de securitate. Clișeele istorice ale răutăților rusești revin în spațiul public românesc sub o nouă haină: „rușii au fost doar făcători de bine și de fericire pentru români”. Prin urmare, istoria riscă să se repete prin contemporani.

Binele și fericirea rusească le putem ghici din obiectivele politico-diplomatice rostite nonșalant la televiziunea română de către noul ambasador la București, excelența sa gospodin Kuzmin, înlocuitorul legal la comandă, în România, al lui Oleg Malginov, predecesorul său, care deși mai scund, găvărea cu mai mult talent. Poliglotul diplomat și deținător al unui doctorat, în istorie, neplagiat, fostul ambasador al Federației Ruse în Republica Moldova, vreo cinci, se comportă ca și alți diplomați, reprezentanți a unor mari puteri, cu aroganță, aplomb, dispreț și superioritate, trăsături specifice naturii substanței oricărei puteri cu aură imperială, adică de stăpâni.

Nici nu s-a instalat bine la postul de ambasador din Șoseaua Kiseleff, că ne și aburește cu zicerile sale istorico – diplomatice, sugerându-ne că ei, rușii, companionii noștri, au ajuns campionii democrației în lume și că NATO îi amenință direct, chiar de pe teritoriul românesc.

De fapt, Kuzmin Valerică, prin interviurile sale dorește să transmită căscutul antirachetă de la Deveselu este o mare amenințare americană pentru Mama Rusia, deoarece poate folosi focoase nucleare, fiind, iată, principalul motiv pentru care ruşii ne privesc cu ochi rai,. Despre situația tezaurului românesc numai de bine. Chestia va rămâne în sarcina istoricilor de ambele părți, apoi, ca un doctor adevărat în ştiinţe istorice medievale, ne spune că tezaurul românesc a fost transferat în Imperiul Rus, care, Imperiu, și-a încetat existența în februarie 1917, fiind înlocuit de un nou stat numit Republica Democrată Rusă, stat cu o scurtă existență politică, topită, și ea, într-un octombrie roșu 1917, în marea Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă, după care URSS, devine sub Gorbaciov, Federația Rusă, și în tot acest travaliu de naștere a unei alte statalității rusești, tezaurul nostru s-a pierdut printre degetele lacome ale istoriei imperiului roșu.

Mai ne spune domnul doctor în științe istorice, că dacă vor avansa relaţiile bilaterale între noi și ei, mărfurile româneşti și vinul moldovenesc ar putea să inunde Moscova, că dacă achiesăm la construcția unei flote maritime NATO la M. Neagră vom avea de îngurgitat tensiuni rusești pe pâine, în plus, că recentul controversat clip despre istoria relațiilor româno-ruse nu este mincinos, ci doar o interpretare sui-generis a unor prieteni români de la București care susțin sus și tare că „România s-a reconstruit economic si social cu ajutorul Uniunii Sovietice”. Ar mai fi urmat sloganul „Putin și ambasadorul rus bunăstare ne-a adus„ și patru milioane de români din Occident ar migra mintenaș în Federația Rusă pentru o viață mai nașpa, adică în ritm de cazacioc..

Să rețină domnul Kuzmin, că pentru bucuria de a ne fi livrat „libertate” în comunismul de tip sovietic mii și mii de români de pe ambele maluri ale Prutului au devenit martiri cu acte, marca Stalin și Dej, diadă criminală care a ordonat arestări, omoruri, exilări fără judecată pentru a le lua, cu japca iudeo-slavă, casele, pământul și bunurile spre a se muta burghezia comunistă, nou instalată, în ele. Unii n-au mai plecat nici astăzi din casele abuziv confiscate.

Crimele sovietelor împotriva românilor și a Basarabiei de două ori ocupate sunt neînchipuit de mari. Pierderile de români în cele două ocupații sovietice s-au ridicat la peste 1.500.000 de oameni. La toate aceste pierderi, dramatice în oameni, să adăugăm și pierderile armatei române din Basarabia după capitulare, care se ridică la peste 180 000 de soldați, subofițeri și ofițeri deportați și peste 50.000 executați prin împușcare în lagărele sovietice din mlaștinile de la Bălți. A fost un adevărat Katyn românesc. Elita armatei române, după război, a fost decimată în pușcării.

Rusia sovietică, potrivit lui Soljenițân, a fost o uriașă închisoare pentru popoarele sale și un imens abator pentru milioane de oameni nevinovați care nu doreau comunismul impus cu forța. Numai Genrikh Yagoda, evreu ateu, a ucis 10.000.000 de ucrainieni și alte nații în Holodomorul ucrainean. Un exemplu tipic rusesc de bunăstare și fericire adusă popoarelor sovietice.

Rusificarea a constituit dominata politică în perioada cât Basarabia a fost încorporată Rusiei Sovietice (1944-1991). S-a creat o nouă limbă moldovenească, diferită de cea română, cu grafie slavă, iar limba oficială în administrație a devenit rusa.

Propaganda rusă s-a intensificat odată cu trezirea sentimentului dereunificare a României cu Basarabia, strecurându-se în spațiul public românesc faptul că în cazul creării unui stat comun românesc pe ambele maluri ale Prutului, Rusia ar putea interveni militar în Basarabia și că Ungaria ar putea emite pretenții asupra Transilvaniei. Ceea ce uită scenariștii ruși ai războiului imagologic să spună, precum și ambasadorul rus în interviurile sale, este că reunirea celor două state românești nu produc amenințare cum n-a produs nici unirea celor două germanii, vinovate de Holocaust. Mi se pare o glumă cinică să se creadă că Federația Rusă va ataca România pentru că Basarabia dorește să revină acasă.

România nu s-a reconstruit economic si social niciodată cu ajutorul rușilor, ci dimpotrivă. Țarii și bolșevicii ruși ne-au furat trei tezaure, ne-au invadat de 13 ori teritoriu național și ne-au golit țara de resurse, românii plătind datoriile de război cu vârf și îndesat. Dar cel mai mare tezaur pe care ni l-a distrus a fost acela al elitelor noastre. În nici 10 ani de la debutul sovietizării României, iată ultimul „bine” pe care l-au făcut rușii sovietici poporului Român: au fost distruse intelighențele (termen rus) neamului românesc formate în peste un secol și ceva: politicieni, oameni de cultură, militari, preoți și ierarhi, elite înlocuite cu analfabeți și minoritari din toate semințiile crescute și educate în supa urii față de români și puși să conducă o țară nu pentru a o dezvolta, ci pentru a o distruge. Astăzi culegem roadele binelui făcut de ruși, privind către o clasă politică nesigură, confuză și coruptă așezată peste un popor sărăcit și adus în stare de ignoranță, peste un stat țintă, ușor de manipulat și exploatat.

Vladimir Vladimirovici Putin a declanșat un război informațional de proporții globale cu varianta sa hibridă, cu soldați fără însemne și uniforme legale, adevărați briganzi ucigași prin satele și orașele Ucrainei. Rușii au trecut la un altfel de manipulare, de o perfidie NKVD-istă neasemuită, întrebuințând biserica rusă ca un element de manipulare politică și de rusificare în cadrul ortodoxiei, inclusiv pe spațiul românilor de obârșie latină.

În lăuntrul războiului propagandistic religios, liderul de la Kremlinexploatează criza de identitate, criza demografică și religioasă prin care trece Europa astăzi, concomitent cu încurajarea asediului islamului în contra Cetății Romei, slăbind adevărata ținta în cadrul acestui război – țările Uniunii Europene.

Vechiul război rece dintre islam și creștini revine, în forță, după atâtea secole pe pământ european. Rușii îl rostogolesc peste toată creştinătatea apuseană, slăbind factorul de decizie european cu privire la filozofia de respingere a acestei amenințări importante pentru pacea socială a UE.

Cu ajutorul bisericii sale, pe care indirect a asociat-o politicii statului rus, puterea de la Kremlin a dat o lovitură de imagine cu profituri imense pentru Putin, ca om politic de anvergură eurasiatică. De fapt, liderul rus nu urmărește altceva decât refacerea puterii sale, dorind a recupera, cu ajutorul unei diplomații agresive, influenta pe care a avut-o Rusia înainte de Căderea Cortinei de Fier.

Acțiunea tripticului subversiv – biserică – diplomație – servicii de informații se vede în teren foarte clar: dezmembrarea Ucrainei, anexarea Crimeei, transformarea Mării Negre într-un lac rusesc, trecerea a cât mai multe parohii ortodoxe din Moldova sub ascultarea Patriarhiei Ruse, întreținerea flăcării Mamei Rusia în toate comunitățile de ruși din fostele țări ale blocului sovietic.

Federația Rusă nu-și dezminte sfintele sale tradiții, uzând și abuzând de metode ale inteligence-ului pentru a face următoarele mișcări pe marea tablă de șah a intereselor sale geopolitice.

Dacă ar fi să vorbim de Bine, România Mică, în acel an memorabil 1877, l-a făcut rușilor cu prisosință. După cum ne spun cărțile de istorie, domnule ambasador, Marele Duce Nicolae al Rusiei ar fi vrut să-și adjudece o mare victorie pe câmpul de luptă de la Plevna și s-o închine zilei Coroanei Imperiului Rus. Nedovedindu-se un mare talent militar a fost bătut cumplit de către turci. Și cine, el, care cu aroganță și venin, înainte de marea bătălie, avea numai cuvinte de ocară și de desconsiderare față de armata română. Văzând pericolul care-i viza blazonul imperial la Plevna, se vede silit să adreseze principelui Carol al României o telegramă incendiară prin care solicita ajutor grabnic armatei române. Telegrama este scrisă în limba lui Napoleon Bonaparte, francezul împărat care a incendiat Moscova și de unde a sustras, în stil corsican, spune legenda, crucea de aur de pe cea mai mare turlă a bisericii Sf. Vasile.

„Venez à notre secours! Passez la Danube ou vous voules, comme vous voules, sous quelle conditions vou voulez mai venez à notre secours an plus vite. Les Turcs nous abiment, la cause chrestienne est perdue.” (Vino în ajutor! Treci Dunărea pe unde vei voi, cum vei voi și sub ce condițiuni vei voi, numai vino cât mai curând în ajutor. Turcii ne-au prăpădit, cauza creștină este pierdută.)

Rusnacii, ori de câte ori au întors spatele Occidentului au pierdut și au urmat căile colapsului economic, al deficitului de democrație în favoarea autoritarismului și al înlocuirii hranei lor spirituale și materiale cu propagandă războinică, din belșug, la nivel mondial, de dimineață și până seara. Este exact ce face Putin în prezent. Își umflă mușchii la televiziunile de stat rusești și pe site-urile de știri, se filmează artistic precum un mare și atent iubitor de animale, arătându-și, vezi Doamne, trăsătura sa pozitiv umană, face demonstrații de forță cu soldații hibrizi pe un imens poligon care începe din Insulele Diomede – Str. Bering (pe aici trece meridianul de schimbare a datei) și se termină până-n Siria criminalului de război Assad. Scopul desfășurărilor de forțe continentale este acela de a pune pe jar, probabil, lumea naivă a Planetei. Țările spațiului euroatlantic dispun de armamente de înaltă tehnologie, de foarte mulți bani și suport logistic suficient pentru ducerea războiului pe termen nelimitat. Federația Rusă a trecut la măsuri restrictive de hrană pentru populație, întârzie nepermis de mult cu plata salariilor sutelor de mii de funcționari, ține populația sub teroarea psihică de război și a dat drumul la mașina de tipărit ruble din cauza embargoului economic impus de Occident, drept urmare conduitei sale războinice și a încălcării tratatelor internaționale.

Acum, aceiași Rusie, dacă ținem cont de preparativele belicoase ale momentului, are toate șansele să pornească un Al Treilea Război Mondial. Ni se sugerează, de la Moscova, că acțiunile militare vor viza, cu prioritate, spațiul occidental. Ar fi posibil ca un alt Napoleon, de astă dată fără hlamidă imperială, american sadea, purtând pe umeri doar patru stele de general, să reocupe Moscova nu pentru a o incendia, ci pentru a instaura o reală democrație în țara lui Lev Nicolaevici Tolstoi, a lui Cehov, a lui Șostacovici, a lui Scedrin, a lui Maiakovschi, a lui Gagarin și a Maei Plisetscaia.

Țările Alianței Nord Atlantice împreună cu SUA vor iniția, față de Rusia perdantă în războiul încă neînceput, nu un Plan Marshall de refacere economică și socială a ei, ci Planul Trump pentru desovietizarea și deputinizarea Federației Ruse. Halford John Mackinder, britanicul ce aducea elogii geopolitice Imperiului Britanic pentru întinderea sa pe mai multe continente, se va întoarce în mormânt când va afla că teoria sa numită științific „a pivotului continental”, teorie care dădea de înțeles contemporanilor săi că Rusia țarilor Eurasiei se considera stăpâna întregii lumi, nu se mai verifică.

Domnule ambasador, este știut faptul că sutele de agenți români de influență pe care i-ați reactivat și trezit din amorțire provin din rândul politicienilor de rang înalt și sunt specializați în organizarea de lovituri de stat și a suspendărilor de președinți incomozi, în crearea de legi cu imperfecțiuni aplicabile în ruinarea economiei noastre. Alții, deosebit de insidioși, de sicofanți și de absconși sunt recrutați dintre gazetarii cei mai vocali și bine plătiți. O altă scursură de agenți este aleasă din rândul unor analiști politici, economici și sociali ONG-iști, dirijați cu atenție către sinapsele de conducere ale statului. Unii sunt derivați din rândurile unor diplomați, sau a unor ofițeri de intelligence navetiști la Moscova. Agenții de influență sunt foarte gălăgioși și percutanți, atenți la agenda politică a zilei, având misiunea de a strecura neîncrederea în autoritățile de rang înalt ale statului, Președinte și Primul Ministru, de a crea confuzie în masa de ignoranți votanți, atrași fiind, cu artă, sub o imensă cupolă a dezinformării. În ciuda desfășurării acestei mari armade de agenți se pare că ați pierdut legătura cu realitatea politică înconjurătoare, ați pierdut influența în Europa Centrală, de Est și în lume, ați intrat vârtos într-o cădere abruptă economic și militar, moment care va anunța, în curând, dezastru Rusiei. Neavând soluții în fața propriului vostru popor ați pus-o de un război. Și veți pierde rău de tot, prin implozie, chiar dacă-i priviți pe români cu ochii cei răi.

Dumneavoastră, domnule Kuzmin, deși un diplomat cu pretenții ludice și foarte atent la configurația actualelor relații internaționale, ați rămas defazat față de timp și mai credeți încă în bizarerii fruste și vetuste cum că atunci când plouă la Moscova se deschid umbrelele la București.

http://www.ziuaveche.ro/opinie/putin-si-ambasadorii-sai-ne-privesc-cu-ochii-rai-283716.html/