Indignare copy-paste

Scris de ion_pribeagu Dum Iun 07, 2015 1:48 am

http://www.contributors.ro/editorial/indignare-copy-paste/

Ați văzut ce repede au făcut zid în jurul lui? Adeziunile curg: emanații ale unui singur glas, șuvoaie de indignare ce se revarsă peste justiția aliată cu SRI-ul, cu ”agenturile” carevasăzică! Pensionarii și-au spus cuvântul. Si doar nu-i poate contrazice nimeni… Zgonea invocă prietenia eternă ce-l leagă de Ponta. Oprea o scaldă strategic, dar rămâne fidel. Doamnele pesediste sar toate ca arse și-i pun la punct pe nerușinații care îndrăznesc să ceară vreo demisie. Ministrul Justiției e ferm convins că vechiul lui prieten nu a făcut așa ceva. Demisia?… O aiureală! De ce? Ce-a făcut? A mers „ca orice om normal la DNA“. Socialiștii europeni îl mângâie și ei pe frunte, ca niște adevărați tovarăși de drum…

Și astfel tranșeele au fost săpate, artileria e în dispozitiv, iar arcașii mercenari din presă și-au lansat săgețile înveninate. Cristoiu a înțeles totul: DNA-ul vrea să răstoarne guvernul cum făceau altădată minerii. Sfântă nerușinare! Parcă-l văd pe maestru sorbindu-i cu nesaț vorbele lui Tăpălagă în vara 2012. Acum s-a dumirit: seara adoarme citind jurnale intime de budoar și, inevitabil, are coșmaruri cu cătușe, drepturile omului și, bineînțeles, cu Tăpălagă, deghizat în ofițer SRI, călare pe un cal alb, gata să-l însulițeze. Iar el strigă ca din gură de șarpe și se trezește, lac de sudoare, înjurându-l și luând apărarea nedreptățiților. Săraca Elena, bietul prim-ministru!

Iar prim-ministrul, bietul, ascuns în spatele unui monitor și al unei tastaturi, nu mai zice nimic. El va răspunde doar în fața parlamentului. Până una alta, postează pe facebook documente care-l spală de toate păcatele. Ce prezumție de nevinovăție? Puritate absolută! Lasă că a mai trecut el prin asta: plagiatul, 16 noiembrie.

Dar noi ce facem în timpul ăsta? Evident, nu stăm cu mâna în sân. Ne indignam! Ne-am strâns vreo 2-300 în Piața Victoriei, vineri seara. Am strigat Demisia!, Jos Ponta!, Ole!, dar cam anemic, că eram oameni fini și nu se face. Fiecare avea o lozincă originală (Ponta.exe), scrisă pe vreo foaie A4, pe vreun carton, pe vreo pânză atârnată într-un băț. Bineînțeles erau și câțiva mai bine pregătiți. Unii cu portavoce, alții costumați în daci, iar alții cu vuvuzele. E drept că veniserăm tare indignați cu toții, dar prea eram puțini ca să se lege ceva. Am stat vreo două ore, mai strigând, mai vorbind, mai tăcând. Apoi ne-am întors acasă. Mai indignați decât la început: de propria neputință, de multa nepăsare, de senzația de zădărnicie.

Și te poți întreba: oare doar 2-300 de români să se fi simțit călcați în picioare, umiliți până la asfixie de tot ceea ce se întâmplă, s-a întâmplat și cu siguranță se va mai întâmpla? Oare nu e limpede ca lumina zilei că suntem conduși de o bandă înrăită care va continua să tot invoce „mandatul din partea cetățenilor“, cât timp aceștia n-au nimic de zis? Desigur, mulți sunt indignați… pe la casele lor. Intrați pe facebook și-i veți vedea! Dar indignarea asta a noastră are ceva straniu: parcă nu-i originală, parcă nu mai are nicio valoare. Nu mai schimbă nimic în lume! Miroase tot mai mult a copy-paste!