Opinii „la cald” despre alegerile prezidențiale din S.U.A.

Scris de **Admin** Mier Noi 09, 2016 8:08 pm

http://www.justitiarul.ro/opinii-la-cald-despre-alegerile-prezidentiale-din-s-u-a/

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor Corvin Lupu, v-aș ruga să spuneți cititorilor revistei „Justițiarul” părerea dumneavoastră despre alegerile prezidențiale din S.U.A. Întreaga planetă a urmărit cu sufletul la gură această luptă pentru cucerirea Casei Albe, care a cunoscut cea mai mare îndârjire din întreaga istorie a S.U.A.. De ce credeți că a fost lupta atât de aprigă?

Corvin Lupu: Și acest eveniment își trage seva tot din istorie. Evoluțiile își au rădăcina în adâncuri, în nucleul vital al istoriei S.U.A. Votul antisistem a fost evident. În viziunea întregului electorat, sistemul căruia i se împotrivește majoritatea poporului american este reprezentat de Hillary Clinton (născută Rodham), fostă soție de președinte și mulți ani secretar de stat și, nu trebuie neglijat, este cunoscută de opinia publică drept evreică și reprezentantă a intereselor Comunității Mondiale Evreiești, care, începând de cu multe decenii în urmă, sunt tot mai puțin agreate de cetățenii vechi ai țării, cei care sunt de mai multe generații americani. Urmașii coloniștilor și generațiile imediat următoare nu sunt considerați în SUA „venetici”, cum sunt văzuți latino-americanii, afro-americanii, musulmanii și ploaia de alergători după „visul american”. Eu cred, sunt chiar convins, că acest vot protestatar antisistem are și o conotație puternică antievreiască. Aceste realități ale problematicii evreiești sunt cele pe care mass-media le ocolește mereu, de frica poliției politice evreiești, care funcționează în întregul imperiu occidental, controlat de SUA. În campanie, Trump a accentuat o idee pe cât de scurtă, pe atât de fermă: „America first!”, care a zgâriat timpanele evreilor obișnuiți să fie mereu ei primii în promovarea intereselor de către Casa Albă. Globalizarea a fost promovată din inițiativă și cu susținere evreiască și ea a urmărit distrugerea națiunilor, în scopul controlării lor cu ușurință de către evreimea internațională. În majoritatea lui, poporul american a sancționat această linie politică, după părerea mea, evident dăunătoare popoarelor, inclusiv americanilor autentici, adică a celor care sunt stabiliți de la început, sau, oricum, de mai multe generații în S.U.A. În efortul de control asupra popoarelor, conducerea evreiască a Lumii Occidentale se bazează pe minorități etnice, religioase, sexuale, pe emigranți și pe cei întreținuți cu ajutoare sociale. În SUA, toți aceștia au votat-o pe Hillary Clinton. Americanii autentici, cei vechi, nu au mai vrut acest lucru, au vrut o Americă a celor care muncesc în SUA, nu o supraaglomerare în continuare a SUA cu latino-americani, musulmani și negrii, care primesc imediat drepturi, inclusiv electorale, ajutoare sociale și dreptul de a-și aduce familiile extinse în SUA. Și de aici a venit îndârjirea din această campanie electorală. Donald Trump le-a promis americanilor autentici, nu veneticilor de ultimă oră, că țara va fi a lor! A fost ușor de constatat că Hillary Clinton va menține „sistemul ticăloșit”, ca să-l citez pe fostul președinte Băsescu.

Eu cred că lupta din spatele cortinei a fost una deosebit de dură și a fost tranșată de sistemul de Apărare și Siguranță Națională care nu a permis componentei evreiești a sistemului american să influențeze rezultatul votului. Eu cred că echipa Hillary Clinton a fost pregătită pentru manevre câștigătoare, în spatele cortinei, acolo unde a câștigat Bush alegerile, în noiembrie 2000. Singura „dovadă” vizibilă a intenției iudeo-democrate de a acționa incorect în aceste alegeri, este, după părerea mea, faptul că majoritatea sondajelor finale au dat-o pe Clinton câștigătoare cu aprox. 5 procente, ceea ce este mult. Când un candidat câștigă cu 53% contra 48%, este o diferență mare. Când colo, a câștigat Donald Trump cu diferență mai mare decât cea pe care au prognozat-o institutele de sondare a opiniei publice pentru Hillary Clinton. Or, casele de sondare a opiniei publice, ca și presa, sunt dominate autoritar de evrei și în SUA, sau mai ales în SUA. Așa cred eu că se justifică falsitatea sondajelor. Aceiași păpușari care intoxică opinia publică cu sondaje false au acționat și în Marea Britanie, cu ocazia Brexit-ului. Rezultatele alegerilor din SUA și Brexit-ul au aceleași cauze profunde și sunt opera popoarelor american și britanic, care, de data aceasta au fost protejate de către serviciile de securitate națională și nu au fost lăsate la cheremul falsificatorilor de alegeri, care nu se găsesc numai în România, ci peste tot în lume. Voința celor puternici nu se impune numai cu pumnul, ci și cu mijloace rafinate de influențare și manipulare. Spun „falsitate” referitor la comunicatele institutelor de sondare a opiniei publice, pentru că eu nu cred că s-au dat prognoze atât de greșite din incompetență. Eu știu, sunt sigur, că atât institutele evreiești din SUA de sondarea opiniei publice, cât și presa americană, sunt unele dintre cele mai performante din lume.

M.A.M.: Imaginea publică făcută lui Donald Trump, în S.U.A., ca și în restul Lumii Occidentale, a fost una majoritar negativă. Mă refer la faptul că s-a spus că Donald J. Trump nu are nici o experiență politică, nu agreează musulmanii, nu agreează latino-americani, nu agreează femeile, că este vulgar, că a fost afemeiat și a agresat sexual diverse femei, că nu-i iubește pe negrii, că nu-i iubește pe homosexuali și pe lesbiene, că nu iubește Europa etc. Credeți că această imagine este una reală?

C.L.: Eu nu i-am urmărit atent cariera și personalitatea lui Donald J. Trump, dar cred că un om care și-a construit un imperiu economic magnific, care a adunat patru miliarde de dolari, care a condus multe zeci de mii de oameni de toate nivelurile, a fost în contact profund nu numai cu poporul american, ci și cu mediul politic de la vârf și de la bază, cu întreaga administrație americană și un asemenea om nu are nevoie să stea mulți ani în poziție de parlamentar, eventual să doarmă în bănci (!), ca să știe politică. Trump va avea o armată de consilieri care știu și politică și administrație și securitate și militărie. El are nevoie să fie o locomotivă a ideilor sale foarte generoase pentru care l-au votat americanii. Că evreilor, minoritarilor de toate felurile, inamicilor națiunilor istorice din zona americană de influență, nu le convine, este pentru mine o certitudine. Dar lumea se schimbă. Evreii nu mai au toată puterea în mâna lor. Asia este cea mai puternică. Statele BRICS la un loc compun o organizație economică cu mult mai puternică decât SUA și decât Uniunea Europeană controlate de evrei Shanhai-5 este o organizație militară deosebit de puternică. Întrebat de un ziarist „Ce înseamnă «Shanhai-5»?” președintele Vladimir Putin a răspuns: „Shanhai-5 este un fel de NATO și UE luate la un loc”. Cele mai mari rezerve de bani și de aur de pe Glob sunt în China comunistă! După părerea mea, politica iudeo-americană din perioada post-Malta (2-3 decembrie 1989) a dat faliment! „Cocostârcul”, lumea într-un picior, construită în perioada decăderii Uniunii Sovietice/Rusiei, sub conducerile lui Gorbaciov, Elțân și a mogulilor economico-financiari evrei care au acaparat-o, este de domeniul trecutului. De aceea a pierdut Hillary Clinton și echipa evreiască din spatele ei. Cu evreii în frunte, SUA ar fi fost părăsită, pe rând, de majoritatea țărilor Globului! Lumea s-a deșteptat. Va fi tot mai greu de manipulat. Internetul și Facebook și toate comunicațiile moderne, de astăzi, au ajutat serviciile de informații de pretutindeni să controleze popoarele, dar acum îngreunează misiunea manipulatorilor popoarelor. Pe internet circulă și faptele și ideile cenzurate decenii la rând. Una din modalitățile care au fost declanșate pentru a compensa această situație este politica de slăbire a sistemelor de învățământ, în multe țări dominate de evrei, inclusiv în România. Cu popoare inculte, „îndobitocite”, manipulatorii mai pot avea o speranță. Dar și în acest caz, când popoarele constată că au fost înșelate, ele se ridică cu vitalitate împotriva manipulatorilor. Minciuna evreiască are și ea limitele ei.

După părerea mea, lupta va continua și în SUA și în alte state din zona lor de influență. Alegerea lui Trump nu a pus punct disputelor din campania electorală, așa cum s-a întâmplat în trecut, în situațiile când noul venit la Casa Albă se suia pe scaun ca să continue fără să aducă schimbări sistemului, fără reforme de fond. Evreii vor căuta soluții să nu-și piardă puterea, în timp ce Trump va trebui să încerce să-și proiecteze programul electoral, în caz contrar, el se va compromite imediat și va ieși pe ușa din dos din politică, ceea ce este incompatibil cu un președinte care are orgoliul și ambiția lui Donald Trump.

M.A.M.: Ce ar putea spera în bine românii, după schimbarea administrației prezidențiale la Washington?

C.L.: La această întrebare, răspunzând repede, acum, „la cald”, poate că este greu să fac cea mai bună ierarhie a posibilelor urmări. Dumneavoastră m-ați întrebat explicit despre posibile urmări pozitive ale alegerii noului președinte. În primul rând, ar fi de sperat ca rolul companiilor multinaționale, în viața social-economică a țării noastre să scadă semnificativ, pentru că ele sunt efectiv răul în societatea românească! Multe dintre ele se află sub control evreiesc. Ele fac un jaf colosal al resurselor naturale ale României, exportă profitul ilegal din România, sunt cei mai mari evazioniști, influențează în rău, după părerea mea, cursul politic al României. Corporațiile multinaționale sunt cele care dețin cea mai mare parte a procentului de 88%, cât dețineau străinii din capitalul total al României, la sfârșitul anului 2015. Or, cititorii noștri trebuie să știe că de pe urma activității economice a celor 12% companii românești, statul a încasat mult mai multe taxe și impozite decât de pe urma companiilor străine, care dețin 88% din capital. Ce să mai vorbim că străinii vor să pună mâna și pe cele 12% societăți economice românești… Acest lucru nu ar fi fost posibil fără ca iudeo-capitaliștii din România (străini și din România) să fie sprijiniți de la Washington, prin diplomați și prin consilierii americani de pe lângă diverse instituții politice, informative, juridice și administrative din România. Or, Donald Trump nu agreează companiile multinaționale create prin politica de globalizare. El însuși are companii mari pe care a reușit să le păstreze cu capital majoritar propriu, adică american. Dar multe mari companii americane și-au pierdut capitalul majoritar și au devenit multinaționale. În acest fel, capitalul american a devenit minoritar, s-a diluat în marea economie a Lumii și, odată cu acest fenomen tipic al globalizării, influența economică internațională a SUA a scăzut. În schimb, evreii de pretutindeni au preluat/păstrat cea mai mare parte a influenței în aceste companii, printr-un sistem de ițe nevăzute, foarte laborios construite, cum evreii se pricep „de minune”. Noi am putea spera ca, în viitor, guvernul american să nu mai sprijine aceste companii multinaționale. Acest fapt, dacă ar fi coroborat cu măsuri serioase ale statului român de fiscalizare a acestor companii, ar tripla ușor venitul național și ar putea scoate România din înapoiere. Dar, pentru aceasta ar fi necesară o conducere națională românească, nevândută străinilor, patriotă, care să iubească în mod real România. Minoritarii etnici care au condus și conduc România astăzi, împreună cu puterea evreiască acoperită, nu au iubit și nu iubesc România. Ei vor o Românie slabă, în care minoritarii și străinii să-și promoveze interesele și să țină majoritatea etnică românească sub papuc.

M.A.M.: Dar, domnule profesor, dacă s-ar fiscaliza corect activitățile economico-financiare ale companiilor multinaționale, nu ar fi pericol ca ele să plece din România și să rămână mulți români fără locuri de muncă?

C.L.: Dar, domnule director, dumneavoastră chiar credeți că dacă ar pleca aceste companii multinaționale, activitățile economico-financiare pe care le desfășoară ele ar dispărea în România? Nu, absolut sigur, aceste activități ar fi imediat preluate de alte societăți, poate chiar de români, dispuși să-și achite corect taxele și impozitele. Ceea ce face astăzi ANAF-ul, la ordin (!), este o crimă împotriva etnicilor români și o favorizare evidentă a infractorilor evazioniști străini. Poate ar fi bine să reluăm în viitor această discuție despre „monstrul” care a devenit ANAF și (in)justiția din România, în acțiunea lor directă împotriva etnicilor români și pentru protejarea investitorilor străini.

M.A.M.: Cred că și eu sunt de aceeași părere, dar am pus întrebarea ca să ofer cititorilor noștri părerea dumneavoastră. Credeți că urmările alegerii lui Donald Trump asupra societății românești vor fi imediate?

C.L.: Nu cred că imediat. Depinde și ce înțelegem prin „imediat”. Deocamdată, mai sunt niște pași de făcut. Electorii trebuie să se pronunțe și ei prin vot. Au fost vreo două cazuri în istoria SUA când electorii nu au votat conform mandatelor primite de la alegători. Apoi, timp de două luni și jumătate, SUA vor fi conduse tot de fostul președinte Obama, în prezența lui Donald Trump. În această perioadă, noul președinte va lua contact cu marile secrete ale SUA și ale Lumii. După ce Donald Trump va lua act de marile adevăruri ascunse ale SUA, niciodată nu va mai vedea Lumea cu aceeași ochi, pentru că va afla lucruri care îi frapează pe toți. De aceea este făcut acest sistem de intrare treptată a noilor președinți în actul de conducere. Va fi foarte important de văzut cum va fi el influențat de ceea ce va afla, pentru a-și corela propriile proiecte cu linia generală politică a SUA, cu care pleacă el la drum. De la John Kennedy nu a mai fost nici un președinte care să promită reforme atât de radicale ca Donald Trump. Apoi, după investitura din ultima decadă a lunii ianuarie 2017, când Obama se va retrage de tot, echipa lui Trump își va aduce în funcțiile „cheie” proprii oameni. La Casa Albă se vor schimba și portarii și telefoniștii, care sunt toți ofițeri de informații. Apoi, vor începe să curgă noile dispoziții și vom putea afla și noi câte ceva din ceea ce se concepe în laboratoarele noii puteri.

M.A.M.: V-ați referit la posibile efecte asupra economiei, făcând aprecieri asupra companiilor multinaționale. Ce alte posibile efecte ale alegerilor din SUA asupra vieții din România mai vedeți?

C.L.: Aici răspunsul poate glisa între ceea ce este posibil și ceea ce cred eu, un profesor universitar de istoria relațiilor internaționale contemporane și recente, că ar fi bine să se întâmple. Fiind atât de „caldă” alegerea lui Donald Trump, eu am să mă refer la ceea ce cred eu că ar fi bine și mai puțin la ceea ce este posibil să se întâmple. Despre ceea ce este posibil să se întâmple, haideți să vorbim după investitura lui Trump, de la sfârșitul lui ianuarie 2017.

De acord, atunci să spunem cititorilor ce credeți dumneavoastră că ar fi de făcut în România, ca urmare a schimbării puterii de la Washington.

C.L.: Eu cred că România ar avea nevoie să „citească în cheile” propriilor interese schimbarea de la Washington. În primul rând, România ar trebui să caute să obțină un nivel al suveranității de stat mult mai mare, dacă se poate, apropiat de nivelul suveranității statale din Polonia, Ungaria, Cehia, Grecia, țări vecine, din Europa Centrală și de Est, zonă geopolitică din care facem și noi parte. Suveranitatea de stat ar putea ajuta Președinția, Guvernul și Parlamentul să ia deciziile necesare promovării măsurilor care să susțină statul național unitar român și interesele poporului român, în primul rând ale etniei majoritare, apoi ale minorităților naționale care s-au aciuit în istoria pe aceste teritorii. O eventuală suveranitate națională românească mai mare trebuie solicitată, pe de o parte, guvernului american și, pe de altă parte, promovată prin măsuri românești proprii, mai ales administrative și economico-financiare.

Pentru a putea decide suveran, guvernul român nu trebuie să fie dependent de sistemul bancar internațional. Avem modelul din Polonia și Ungaria care și-au păstrat controlul majoritar asupra marilor bănci. Noi nu mai avem decât o bancă românească mică, CEC-ul. Ea ar putea fi ușor transformată în cea mai mare bancă din România! Este suficient ca toate instituțiile statului și cele 12% societăți cu capital românesc să fie obligate printr-o ordonanță de urgență să își plaseze toate capitalurile la CEC și să deruleze toate operațiunile financiare prin CEC, care are personal cu experiență și infrastructură în toată țara, care poate fi ușor dezvoltată. La această posibilă viitoare mare bancă românească, guvernul s-ar putea împrumuta cu cele mai mici dobânzi și fără să fie condiționat să accepte măsuri economico-sociale și politice dezavantajoase, așa cum ne-au cerut și ne cer FMI-ul și Banca Mondială și alte instituții evreiești de foarte mulți ani încoace, practic, începând cu anul 1992. De asemenea, o asemenea bancă ar putea credita afacerile unor investitori români, ca și investiții ale statului. Apoi, este ușor să atragi depuneri, dacă statul ar oferi garanții pentru depunerile bancare doar la CEC.

Băncile străine ne-au jecmănit, sub oblăduirea ticăloasă, antiromânească, a conducerii BNR. De la înstrăinarea băncilor românești, care a fost în mare parte „opera” ofițerului de securitate Mugur Iser(escu), acestea au acumulat profituri de sute de miliarde de euro, care, conform caietelor de sarcini întocmite la privatizare, ar fi trebuit investite în România. Vă dați seama ce ar fi însemnat pentru economia și infrastructura țării o asemenea „injecție” financiară? Dar băncile străine au scos profitul din țară și l-au dirijat către băncile „mamă” din Occident.

Am dat un exemplu. Ar putea fi făcute și ar fi necesare și multe alte lucruri. În domeniul asigurărilor, altă afacere uriașă, doar 4% mai sunt asiguratori români…

Nu numai în domeniul politicilor economico-financiare interne s-ar putea lua măsuri importante. La fel, ar trebui acționat și în domeniul politicii din domeniul sănătății, unde majoritatea fondurilor de care beneficiază sistemul, adică ministerul de resort și Casa de Sănătate, sunt absorbite de corporațiile multinaționale de medicamente. Statul român și-a abandonat majoritatea atribuțiilor care țin de securitatea națională. În domeniul industriei românești de armament, 90% din societăți sunt patronate de evrei! Dacă vrem securitate, trebuie să stăm în genunchi în fața evreilor. Aici ne-au adus minoritarii care ne-au condus după 22 decembrie 1989. Am mai spus-o în alte adresări către cititorii revistei „Justițiarul”: toate relele de astăzi își au originea în modul în care s-a dat lovitura de stat în decembrie 1989, când trădătorii din Securitate și din Armată au înlocuit conducerea majoritar românească a țării, cu un grup de spioni și de trădători evrei, țigani și unguri. Etnicii români au fost deposedați de putere și li s-a luat țara cu toate realizările foarte mari făcute din munca poporului în jumătate de secol, perioadă când chiar se muncea în folos românesc, nu în folos străin.

Dar ne-am îndepărtat de subiectul alegerilor din SUA…

M.A.M.: Ce părere aveți despre influența alegerilor din SUA asupra relațiilor internaționale și a securității naționale ale României?

C.L.: În aceste domenii, în întreaga perioadă post-comunistă, riscurile au cunoscut o creștere permanentă. Pe măsură ce politicienii din România și propagandiștii lor, împreună cu presa din România, care este în cea mai mare parte evreiască, atât televiziunile, cât și presa scrisă, spun poporului român că se bucură de cea mai mare securitate din toată istoria țării, cu atât a fost securitatea națională reală din ce în ce mai șubredă. Aderarea României la NATO și la UE, a fost forma prin care România a fost „chemată la lanț” și aderare urmată imediat de deposedarea țării de toată baza materială și de majoritatea marilor afaceri: bănci, societăți de asigurări, marile combinate, resurse naturale, pământ, păduri, industria de medicamente, industria de apărare etc. etc. Acum, cum spuneam se luptă pentru acapararea celor 12% societăți românești care au mai rămas.

România nu are nici un proiect în domeniile relațiilor internaționale și al securității. Ea știe doar o placă învechită și „scârțâită”: loialitatea dusă la supușenie față de NATO și față de UE, ceea ce este mult prea puțin pentru complexitatea relațiilor internaționale actuale. Politicienii români nu au nici nivelul de cultură istorico-politică strict necesar pentru a performa și nici voința politică de a face ceea ce este bine pentru țară, mulțumindu-se să fie docili față de colonialiști, pentru a-și primi porția de sprijin din partea străinătății, în eventuale situații grele. Este suficient să amintim cititorilor cum s-au mobilizat străinii să-l mențină la putere, în vara lui 2012, la referendumul pentru demiterea președintelui, pe închinătorul de țară Traian Băsescu.

După părerea mea, România are nevoie de relații foarte bune cu vecinii, în primul rând cu Federația Rusă, cea mai mare putere din vecinătate, cea care a influențat cel mai mult spațiul românesc în ultimele două secole. Aceasta a fost și este cea mai importantă țară pentru spațiul românesc. Că ne place sau că nu ne place! Este valabil, indiferent de propaganda care respinge această realitate confirmată în istoria noastră națională. În ultimii 12 ani, Rusia a fost ofensată în mod repetat în diverse discursuri ale unor politicieni, ale unor militari și în mass-media din România. Este o mare greșeală. Cea mai mare greșeală. Contorul rusesc al acestei greșeli românești s-a învârtit continuu în acești ani. Conducătorii noștri nu au făcut nimic ca să îndulcească relația României cu Rusia, să păstreze o punte, să caute să nu supere marele vecin de la Răsărit, să coopereze în limitele pe care nu le excludea apartenența noastră la NATO și la UE. Păi marile puteri europene au relații foarte largi, pe multiple planuri, cu Federația Rusă. Noi nu avem voie? Noi am fost doar provocatori ai Rusiei, nu știu eu dacă la comandă externă, sau din pornirile proprii ale fostului președinte Băsescu. Ceea ce știu exact este că aceste greșeli se contorizează și produc efecte grave, exact în momentele în care ne va durea mai tare. Avem experiența sigură a istoriei, cea pe care dușmanii românismului din fruntea țării noastre a scos-o din școli. În 2004/2005, când ambasador al României la Moscova era generalul Dumitru Prunariu, celebrul nostru cosmonaut, președintele Putin a propus României să nu intrăm în NATO, cu promisiunea asigurării securității țării și cu precizarea tuturor tipurilor de arme care vor fi oferite României, pentru descurajarea vecinilor și asigurarea securității militare a țării. De asemenea, președintele Putin a transmis prin Dumitru Prunariu, oferta de a se constitui o comisie mixtă româno-rusă care să analizeze perspectiva restituirii tezaurului României, trimis spre păstrare în Rusia, în timpul primului război mondial. Eu cred că președintele României, Traian Băsescu, ar fi avut obligația față de poporul român să-i spună acest adevăr. El a reacționat prin retragerea de la post a lui Dumitru Prunariu și apoi prin ofense, despre care am mai pomenit. Asta nu este politică externă, mai ales în fața unei supraputeri…

Pe de altă parte, din alt punct de vedere, eu sunt de părere că aderarea României la NATO și la UE a fost foarte importantă în perspectiva psihologică a istoriei României. Dacă România nu ar fi aderat la NATO și la UE, poate că pe durata mai multor generații, poporul român ar fi fost absolut sigur că i s-a refuzat intrarea în Sfântul Rai. În mare majoritate, pe care eu nu o pot cuantifica în procente, pentru că nu am pârghiile sociologice necesare, poporul român a fost sigur că intrând în NATO și în UE va avea asigurată toată istoria viitoare a țării și prosperitate certă. Dacă nu am fi aderat, poporul român nu și-ar fi mai găsit liniștea și echilibrul, pentru multă vreme. Astăzi, o mare parte a românilor este dezamăgită, unii într-o măsură foarte mare, alții mare, alții mai mică, dar orizontul de așteptare a fost atins de foarte puțini români, cu deosebire de către profitorii „sistemului ticăloșit”. După părerea mea, eșecul politicii euro-atlantice românești este evident, doar că factorii politici nu doresc să-l recunoască, analiștilor le este teamă să-l recunoască în ansamblul său, așa că ni se arată doar secvențe disparate de eșec euro-atlantic, care, adunate toate la un loc, formează eșecul de ansamblu al euro-atlantismului românesc. Vecinii noștri, mai ales țările din Grupul de la Vișegrad au găsit soluții de promovare a suveranității naționale, au dat FMI afară din țară, după modelul Ceaușescu, își promovează propriile interese, apoi le promovează pe cele ale restului UE, iar reglementările legiferate de UE care nu sunt conforme cu interesele lor naționale, sunt respinse și nu se aplică. În vara acestui an, Grupul de la Vișegrad a invitat România să se ralieze grupului și să coopereze la luarea unor decizii, dar președintele (antiromân?) Iohannis a refuzat. A fost o mare greșeală politică. Prin aceasta, România a ratat șansa să coopereze și să-și îmbunătățească relațiile cu vecini foarte importanți. Cu unii dintre ei a cooperat cu mare succes, în epoca contemporană, în cadrul Micii Înțelegeri și în perioada dictaturii socialiste de dezvoltare. Vă reamintesc că tot în vara asta, același Iohannis, a bătut calea Bulgariei să-i convingă pe vecinii noștri de la sudul Dunării să se ni ralieze la proiectul constituirii unei flote antirusești în Marea Neagră. O altă prostie fără seamăn. Bulgarii l-au refuzat pe Iohannis, pe un ton apăsat.

Văd că am lungit discuția și nu am ridicat o problemă deosebit de importantă, după care vă propun să întrerupem discuția de astăzi.

Privitor la necesitatea unei relații normale cu Federația Rusă, care este, după părerea mea, repet, cea mai importantă relație de securitate internațională a României, cred că decidenții noștri ar trebui influențați de analiștii Departamentului Securității Naționale, de pe lângă președinția României, în sensul de a ține cont de aspectul pe care îl menționez în continuare.

Este evident că Războiul rece nu s-a încheiat în 1989, cum ni s-a spus în mod repetat de către puterile din zona euro-atlantică de influență. El a fost doar întrerupt până când forțele naționaliste din Rusia s-au regrupat, și-au reașezat modul de promovare a propriilor interese, s-au consolidat organizatoric, militar, informativ și economico-financiar și acuma sunt în contra-ofensivă, pe multiple planuri.

În anul 2014, pe pagina sa de Facebook, Vladimir Putin a postat un filmuleț, care a fost titrat în limba română de foarte buni cunoscători ai limbii ruse, cuprinzând un interviu în care el afirmă explicit că, la sfârșitul celui de al doilea război mondial, Stalin s-a înțeles foarte bine cu SUA și cu Marea Britanie și a încheiat înțelegerile privitoare la sferele de influență „pentru eternitate”, nu doar pentru câteva decenii. De aceea, accentua președintele Putin, la Malta, în decembrie 1989, s-a încheiat doar un acord verbal între URSS și SUA și nu s-a semnat nici un document. Înțelegerile de după al doilea război mondial nu pot fi modificate, ci pot doar să fie completate. Președintele Putin afirma explicit că doi trădători ai Rusiei, Gorbaciov și Elțân, au încălcat înțelegerile, dar că acuma Rusia nu mai acceptă să recunoască acordul făcut de trădători. În finalul filmulețului, președintele Putin spune apăsat: „Noi vrem înapoi ce este al nostru!”

Analizând poziția lui Putin în cadrul acestui interviu, se poate înțelege lesne că Federația Rusă este angajată într-un efort de recucerire a sferei de influență pe care a avut-o fosta Uniune Sovietică. Evenimentele din Georgia (2008), Ucraina (2014, până în prezent), Siria (2015, până în prezent), agresiunea cibernetică asupra Estoniei (2014), salvarea Iranului de la o agresiune iudeo-americană (2015), sunt semne evidente ale acestei linii politice. Nu se poate ca decidenții din România să nu țină cont de acest lucru și de foarte numeroasele exemple din istorie în care statele mici au fost abandonate de către marile puteri, care le promiteau garanții de securitate, în schimbul promovării propriilor interese. România a primit aceste garanții occidentale și în perioada interbelică, iar în 1940 România Mare s-a prăbușit fără să o apere nimeni! Românii i-au așteptat pe americani 50 de ani, iar în perioada ocupației militare sovietice, SUA și statele din Occident îi îndemnau pe români să lupte împotriva regimului sovietic de la București, când țara fusese deja arondată sferei de influență a lui Stalin și o generație întreagă de elite românești s-au sacrificat degeaba.

Astăzi, în caz de agresiune externă din partea Rusiei, după părerea mea, Occidentul nu ne va apăra, la fel cum au pățit Ucraina și Georgia, iar situația ar fi realmente dramatică. Dacă ne atacă alte state decât Rusia, ceea ce nu ar fi exclus, situația ar fi tot foarte grea, pentru că nu mai avem armată și coeziune națională, tot ca rezultat al politicii euro-atlantice.

Ca urmare, speranța noastră rămâne în primul rând în Dumnezeu.

Doresc tuturor cititorilor revistei „Justițiarul” toate gândurile bune!

M.A.M.: Vă mulțumesc și vă mai aștept!

A consemnat Marius Albin MARINESCU