ine vă credeţi, domnule Iohannis?

Scris de **Admin** Mar Dec 20, 2016 1:56 pm

by on Spânu

Nu sînteţi nici un mare savant în ceea ce priveşte fizica pentru că nu sînteţi vreun Henri Coandă, nici un mare profesor căci nu sînteţi Grigore C. Moisil sau Gheorghe Ţiţeica, nici un mare primar pentru că nu sînteţi Pake Protopopescu sau Nicolae Romanescu şi nici măcar un mare scriitor căci doar nu aveţi pretenţia să fiţi noul Mihai Eminescu al literaturii române!

Şi atunci, cine vă credeţi, domnule Klaus Iohannis?

Eu v-am votat şi susţinut pentru a ajunge preşedintele României şi am avut speranţe uriaşe în ceea ce vă priveşte, sperînd că, după epoca Băsescu, măcinată de convulsii mai rău ca o societate lovită de o epilepsie generalizată, veţi aduce un echilibru care să liniştească apele spaţiului public.

Mi-am imaginat că tăcerea dumneavoastră proverbială este semnul unei cumpătări, a lucrului bine făcut şi, cînd colo, nu a fost decît semnul neputinţei de a vă exprima, de a spune în cuvinte ceea ce gîndiţi cu adevărat! Am crezut, ca Nicolae Iorga, că tăcerea dumneavoastră are glasul ei de înțelepciune, dar dumneavoastră îl confirmaţi pe Robert Louis Stevenson, care spunea: „Cele mai crude minciuni sunt spuse adesea în tăcere”!

Am crezut că dacă jucaţi tenis, fie şi cu finul Vecerdea, veţi fi un adept al fair-play-ului, însă mi-aţi demonstrat că pînă şi sportul nu este pentru dumneavoastră decît un fel de a vă băga în seamă.

Am fost atît de naiv, încît, după sloganul „Năstase / Şase Case” şi „Casa din Mihăileanu” a lui Băsescu, veţi veni în fruntea ţării cu o casă de om normal şi m-am trezit în faţa unui hrăpăreţ care nu numai că avea şase case, dar majoritatea lor era consecinţa unor falsuri grosolane în acte publice!

Am crezut că, ardelean fiind, cuvîntul „Ţară” va avea pentru dvs. o conotaţie solemnă, iar dumneavostră n-aţi făcut altceva decît să aşezaţi deasupra lui cuvîntul „Soţia Mea”! Ne-aţi demonstrat în primul an al mandatului de preşedinte că, pentru dumneavoastră, cuvîntul „Carmen” a devenit ceva mai important decît cuvîntul „România”, că fericirea ei era mai presus în toate în vizitele acelea prin marile capitale ale lumii. Aţi dus-o la Madrid pentru a o cunoaşte Regina Spaniei, dar şi în Afganistan pentru a o cunoaşte soldaţii: unde era România în acele clipe?

Nu sînt între aceia care să-şi facă iluzii pe marginea declaraţiilor venite dinspre politicieni, totuşi am crezut că dumneavoastră veţi fi altfel decît toţi ceilalţi conducători ai României. Nu mi-am imaginat că acea formulă, „Punct şi de la capăt”, va fi interpretată de dumneavoastră ca însemnînd „Punct şi o luăm la fel de la capăt”, cu absolut aceleaşi metehne şi cu aceiaşi oameni ai lui Băsescu!

Cînd vă întreb „Cine vă credeţi, domnule Iohannis?”, nu am în vedere nici un sens peiorativ, ci încerc să aflu chiar cine vă credeţi! Faptul că sînteţi acum preşedintele României este voinţa milioanelor de români care au votat în favoarea dvs., între care mă număr şi eu. Nu este meritul dvs. special sau măsura unor calităţi excepţionale, ca ale lui Einstein sau Henri Coandă, ci doar expresia încrederii multor oameni că aţi putea fi mai bun şi mai priceput decît alţi candidaţi. Maşinile, banii şi celelalte privilegii de care beneficiaţi acum nu sînt recompense pentru calităţile dvs., ci felul în care poporul vrea să vă asigure toate condiţiile pentru a lucra spre binele lui.

Or, dvs. aţi înţeles s-o puneţi pe soţia dvs, deasupra tuturor: trei zile jumate cu dînsa la Sibiu şi trei zile jumate la Cotroceni pentru restul populaţiei! Nu vi se pare că împărţirea aceasta a timpului fiecărei săptămîni este cam nedreaptă, din moment ce Carmen Iohannis v-a acordat doar un vot, aşa cum a făcut şi fiecare din cele cîteva milioane de români care v-au votat?

Aşadar, cine vă credeţi, domnule Iohannis, de aţi dorit să aveţi „Guvernul Meu”, cînd noi, toţi ceilalţi, aşteptam un „Guvern al nostru” sau, mai bine spus, un „Guvern al României”?

Cine vă credeţi cînd ne arătaţi că sînteţi adevăratul preşedinte al PNL sau USR, cînd noi speram să fiţi Preşedintele tuturor românilor?

Cine vă credeţi cînd ne ameninţaţi că îl veţi pune din nou pe Dacian Cioloş în fruntea unui alt „Guvern al dvs.”, ignorînd, avant la lettre, votul românilor, oricare va fi acesta?

Cine vă credeţi cînd vorbiţi despre „penali”, folosind, la adresa unor oameni, un cuvînt menţionat doar de dicţionarele de jargou ca fiind preluat din limbajul puşcăriaşilor? Nu ştiţi că prezumţia de nevinovăţie tocmai asta înseamnă: că un om necondamnat definitiv este nevinovat?

Dacă veţi citi acest text şi vă veţi enerva, înseamnă că l-am scris degeaba. Eu sper, cel mult, să vă îngrijoraţi puţin şi să înţelegeţi că nu sînteţi pe drumul bun, că mulţi dintre consilierii dvs. nu vă sînt de folos şi că ar trebui să vă spuneţi în gînd: „Punct!” Fără „de la capăt”, ci „altfel”!

Nu vă sînt duşman, nu fac parte din nici o tabără ostilă dvs., ci sînt un jurnalist oarecare, de bună credinţă, care crede că încă nu este totul pierdut, că votul meu îmi dă dreptul să vă atrag atenţia că sînteţi Preşedintele ţării, nu marioneta unor politicieni!

Păreţi un om bun, dar sînteţi predispus să faceţi multe rele!

Eu m-am eliberat de ceea ce voiam să vă spun. Acum, e treaba dvs. dacă veţi ţine cont de aceste banalităţi. Cu prietenie şi respect, un votant dezamăgit.