Papagalul şi catârul

Scris de **Admin** Mier Dec 28, 2016 12:13 pm

Pe spinarea unui câine betegit şi răpciugos

Se plimba un papagal colorat şi zgomotos

Lângă el, suit pe câine,îndărătnic şi trufaş

Dă din coadă şi copite un catâr cotrocenaş.

Aşa cum prevăzusem, domnul Dragnea şi-a „sacrificat” mândria şi de dragul naţiunii, „pentru a nu arunca ţara într-o criză politică”, pentru a arăta lumii că el are raţiune, este responsabil şi nu este orgolios, a venit cu a doua propunere de premier despre care şi acum, ca şi prima oară, spune că nu are cum să fie refuzată de preşedinte, pentru că nu are motive. Dar pentru prima a avut ? Bineînţeles, el săracu era decis să nu renunţe la prima propunere, dar la rugăminţile doamnei Shhaideh, care stătea ascunsă sub masă de teama unor ameninţări, a cedat şi nu a mai băgat-o la înaintare dând astfel curs – ce coincidenţă – şi cererii preşedintelui care este acum din nou „înghesuit”. Mă opresc un moment aici pentru a întreba: când a fost domnul Dragnea responsabil, când a declarat că nu va face decât o propunere, când a declarat că propunerea este de nerefuzat, când a declarat că dacă domnul Iohannis nu o acceptă, se vor vedea în altă parte, când a declarat că dacă acesta cere suspendarea, sau când a dat înapoi pas cu pas nu odată ci de mai multe ori? Domnul Dragnea a făcut precum Bill Cowboiul din bancul cu pioneza sau cel care ameninţă că dacă nu i se aduce calul furat face ce a făcut taică-său. Penibilă situaţia sau mai precis penibile ameninţările şi gargara lui Dragnea înainte de a face nominalizarea, jenantă situaţia în care s-a pus singur, crezând că are toate atuurile în mână şi pe cai mari. Ei bine, catârul de Iohannis a dat cu el de pământ de i-au sărit fulgii de papagal cu gura mare.

Nu am nici o îndoială că Iohannis îl va juca cum vrea el pentru că omul acela nu are limite, nu are bun simţ, nu are logică, nu are teamă, se crede Dumnezeu şi ca atare face doar ce vrea muşchii lui. Aproape aş pune pariu că nu îl va accepta nici pe Sorinel, un alt Ţurţurică, dar al lui Dragnea, nu al lui Băsescu, e adevărat care ştie să vorbească, nu ca domnul Tomac, a spus mai mult decât câteva cuvinte, dar tot la îndemnul şefului şi numai cu ochii în ochii lui, ca să vadă dacă ce spune e bine. În plus, când a fost întrebat care a fost contribuţia sa la planul de guvernare, domnul Grindeanu a tăcut modest, lăsându-l pe şefu să spună ceva de IT, suprastructură şi alte chestii de fineţe conceptuală. Bun băiat. E adevărat, pentru a păstra echidistanţa şi obiectivismul, domnul Grindeanu pare mai potrivit pentru funcţia de şef de guvern, doamna Shhaideh era mai potrivită pentru funcţia se slujbaş de mâna a doua a treia, supus şi dedicat, muncitor până la epuizare, dar nu de şef de guvern. Dar noua stea a domnului Dragnea, sau viitorul refuzat nu a ezitat să declare că nu va face nimic fără să se consulte cu domnul Dragnea iar acesta a căzut în plasă şi a reafirmat că va supraveghea prin comisia sa activităţile guvernului. În acest caz domnul Dragnea ar fi trebuit să nu mai candideze în Parlament şi să îşi vadă de problemele de partid şi realizarea programului de guvernare. Dar nu poate face asta fără imunitatea parlamentară. Apropo, l-aş întreba pe domnul Dragnea, de ce prima propunere de premier era valabilă „până ce doamna Shhaideh va obosi”, cam un an, sau până se rezolva art 2 din legea 90 , iar a doua propunere va rămâne patru ani ? Să înţelegem că prima propunere era mai puţin fiabilă decât prima încă din start? Nu e bine domnul Dragnea, nu e bine.

Ca să nu mai lungesc subiectul inutil, domnul Dragnea a dovedit din plin că, în ciuda laudelor venite cu tirul după alegeri, este un papagal, un amator, se laudă dar nu este în stare să se ţină de promisiuni, ameninţă dar nu este în stare să facă, cedează la presiuni, îşi calcă pe principii, ceea ce duce la o altă concluzie şi anume că este şantajabil, cedează, deci nu se poate pune bază pe el, este manevrabil şi dacă prin absurd va obţine conducerea guvernului pentru partid, va fi nu pisicuţul lui Iohannis ci şoricelul lui. Odată cu renunţarea la prima propunere fără a cere măcar explicaţii, demonstrează că a făcut o alegere greşită iar până la urmă Iohannis a avut dreptate şi pentru că, iată, ameninţată sau nu, doamna Shhaideh nu a rezistat presiunilor deci nu era cea mai bună opţiune. Nu numeşti premier o persoană care la prima ameninţare începe să plângă şi pleacă la mama. O asemenea funcţie, când se acceptă, se acceptă cu toate riscurile aferente de toate felurile. Deci şi aici domnul Dragnea a fost papagal.

Un alt aspect : este ciudat că domnul Dragnea, care până acum era gata să trimită miniştrii doamnei Shhaideh la audieri în Parlament, acum nu mai poate vorbi de cabinet, va discuta despre asta după sărbători. Păi cum măi Liviuţ, dacă se schimbă primul ministru se schimbă toţi miniştrii, ceilalţi nu rămân în picioare? Ce e asta, avem guvernul lui Shhaideh sau al PSD? Măi să fie… ce ciudată e şi guvernarea asta.

Şi în final, pe mine m-a pus pe gânduri faptul că la prima propunere, ţinută în secret până şi faţă de pesediştii de frunte până la nominalizare, când s-a mers cu un cec în alb, Tăriceanu a fost alături de Dragnea şi au făcut anunţul împreună, dar la a doua nominalizare, discutată democratic şi cântărită, Călin lipseşte la anunţ, apoi la o a doua întâlnire cu presa vine un minut lângă Dragnea, aşa ca să nu zică lumea că nu a fost şi el acolo, apoi pleacă cu copilul după el, fără a spune un cuvânt? Seamănă a ceartă în paradis. E ceva putred în Danemarca.

http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/12/28/papagalul-si-catarul-11792