Ce faci când nu ai bani?

Scris de **Admin** Dum Apr 30, 2017 2:31 am

Una dintre problemele vieții în celulă o reprezintă monotonia. Doar figurile deținuților se mai schimbă, urmare a faptului că unii mai sunt liberați, alții puși pe curse către alte penitenciare, trimiși pe la spitale, sau pur și simplu mutați pe alte secții ale aceluiași penitenciar. În locul lor vin alții. Din pricina acestei monotonii prefer ca în timpul zilei să dorm, programul meu începând cu orele după-amiezii și sfârșindu-se către dimineață. Seara încerc să rămân în actualitate zapând canalele de știri și încerc să trec de manipulările pe care acestea le practică, de valurile infinite de ură pe care majoritatea moderatorilor le propagă și să culeg acele informații care să mă ajute în orientarea necesară oricărei ființe raționale. În condițiile date, este un exercițiu intelectual extrem de util, care mă ajută nu doar la antrenamentul creierului ci și la menținerea neștirbită a simțului umorului: Când îl vezi pe Gâdea făcându-o pe Emilia Șercan sluga lui Vîntu pentru că a lucrat la Realitatea, având-o în platou pe excelenta jurnalistă Oana Stancu, salariată în aceeași perioadă la aceeași televiziune, și el însuși salariat la nu mai puțin hulitul D. Voiculescu, nu ai cum să nu te amuzi pe seama gogomanului. După ce reușesc să-mi fac o imagine aproximativă vizavi de ceea ce s-a întâmplat peste zi, încep să scriu sau să citesc, în funcție de inspirație sau chef, până pe la 4-5 dimineața, când mă culc și-o iau de la capăt, într-o altă zi, în aceeași celulă, cu aceleași ziduri și paturi și aceleași figuri de gardieni pe coridoare. Dincolo de monotonie, pentru mine, ca român, cel mai greu de suportat este disciplina impusă de toate regulile și regulamentele specifice tipului ăstuia de stabiliment. Cred că nu vă spun vreun secret când afirm că una dintre particularitățile acestei nații este indisciplina, care alături de lipsa spiritului organizatoric și hedonismul specific zonei balcanice, face să fim aproape imposibil de ținut în frâu. Faptul că trebuie să acționez împotriva firii mele naturale, acceptând disciplinarea impusă de maldare de regulamente, face mai suportabilă monotonia, de care vă pomeneam la început, dar mult mai insuportabilă pușcăria.

Evident că în câteva luni te adaptezi, îți reduci universul la câteva nevoi minimale și încerci să supraviețuiești nu atât ca urmare a instinctului de conservare, ci de dragul familiei tale. Abia după ce mecanismul de supraviețuire a fost pus la punct, mi-am căutat reperele valorice care să-mi redea respectul de sine, folosind metoda raportării la personajele cărților pe care le citeam și la personajele și personalitățile care se perindau pe ecranele canelelor de știri.

După doar o săptămână respectul de sine a revenit de unde plecase, având o formă și un conținut mult mai consolidate decât la plecare. Tehnicile de supraviețuire le-am învățat încă de la prima condamnare și tot atunci mi-am recâștigat și respectul de sine, motiv pentru care următoarele condamnări, dincolo de revolta uriașă cauzată de abuzurile făcute de judecători (judecătoarea care mi-a dat incredibila sentință în cazul F.N.I. a fost suspendată din magistratură pentru abuzurile comise), dincolo de agravarea majoră a sănătății mele, mi-au dat posibilitatea să gândesc și să pun în aplicare un nou proiect, proiect care să poată fi realizat chiar și de după gratii. De când eram prunc, minunata mea mamă mi-a insuflat cultul lucrului bine făcut, astfel încât, în toate lucrurile în care m-am implicat, am ajuns nr. 1: poker sau contrabandă cu argint industrial – înainte de revoluție, contrabandă cu cafea, țigări și alcool, comerț – în primii doi ani după revoluție.

Din anul 1993, am trecut pe partea licită a afacerilor, intrând într-o piață dezorganizată, controlată de câteva zeci de bișnițari mărunți, piața carnetelor cu certificate de proprietate. În mai puțin de un an, am preluat această piață, am organizat-o, mi-am subordonat toți bișnițarii și am devenit proprietarul a 3-4% din economia românească. În 1994 am început proiectul celui mai important grup financiar-bancar al României, proiectul Gelsor.

Atât de reușit a fost acest proiect încât, în 2003, am fost invitat la Moscova, unde mi s-a propus ca, pe modelul Gelsor, să construiesc un Meryl Linch rusesc, punându-mi-se la dispoziție resurse umane, bani și o cotă generoasă din pachetul de acțiuni al societății ce ar fi urmat să ia naștere. Am refuzat.

În 2004 am început proiectul media prin preluarea Realității TV. În mai puțin de trei ani am construit cel mai puternic grup media din România și atât de avansat încât și astăzi, după 13 ani, toate televiziunile de știri, folosesc modelul lansat de Realitatea, nefiind capabile să genereze unul nou. Acest ultim proiect, lansat acum aproape doi ani și jumătate este de departe cel mai ambițios proiect pe care mi l-am propus – schimbarea actualului sistem politic prin transformarea României într-o republică prezidențială și formarea următorilor conducători ai țării prin insuflarea unor valori perene și crearea de modele comportamentale și de gândire în evoluția lor pe ringul de putere al noii Românii. Până acum am reușit să vă fac să cunoașteți sistemul, să-l înțelegeți și să-l respingeți. În postările mele de pe blog și de pe Facebook n-am făcut altceva decât să vă arăt, piesă cu piesă, cum arată acesta și cum funcționează piesele împreună. Eram convins că prin claritatea lucrurilor prezentate, prin organizarea informațiilor și traducerea lor în limbaj jurnalistic, presa va rostogoli mesajele necesare, adaugând și propriile umori sau interese. Încetul cu încetul mecanismul pe care l-am prezentat chiar de la începutul postărilor de pe blog și Facebook a fost confirmat la detaliu de toate dezvăluirile pe care le-ați văzut făcute chiar de la unele dintre părțile componente ale acestui sistem: Băsescu, Udrea, Ghiță, Andronic și mulți alții.

Am mai reușit să vă fac cunoscut și un set de valori fundamentale care trebuie să stea la baza oricărei societăți și la baza formării oricărei ființe umane. Fără aceste valori o societate nu poate exista de sine-stătătoare, iar voi veți ajunge la fel de neterminați ca cei pe care-i detestați astăzi, adică niște trăitori ai unor vieți mărunte, lipsiți de cauze și de mijloace.

Urmare a calității dezolante a sistemului de învățământ românesc, care vă trimite în lume fără un bagaj educațional consistent, sunteți extrem de ușor de manipulat de către profesioniștii în domeniu. De aceea, una dintre preocupările mele constante este aceea de a vă avertiza asupra manipulărilor la care sunteți supuși și cine sunt cei care o fac.

Mare atenție! Nu televiziunile, ziarele sau site-urile vă dezinformează – acestea sunt doar unelte, mai mult sau mai puțin profesioniste – ci oamenii din structuri private sau statale care au interese și obiective clare dictate în cea mai mare parte de interese politice interne sau externe. De cele mai multe ori, chiar și instituții de media cad în plasa acestor manipulări, ele manipulându-vă apoi pe voi, fără să-și dea seama. Evident, nu voi face referire la acele manipulări făcute de unii jurnaliști, care în funcție de simpatii sau antipatii proprii, zugrăvesc în mod pozitiv sau negativ un personaj sau altul. Astea sunt găinării făcute în funcție de nivelul intelectual sau profesional al jurnalistului respectiv și care nu vă afectează în niciun fel existența. M-am ocupat și mă ocup doar de acele manipulări care vă pot afecta creierul, spiritul, starea materială sau viitorul.

O manipulare de acest gen este cea cu fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009. Evident că acele alegeri au fost fraudate în folosul lui Băsescu de echipe mixte, româno-americane, din zona de inteligență, în baza unei strategii minuțios planificată cu mult timp înainte. În romanul la care lucrez am descris deja această strategie, dând inclusiv numele celor care au gândit-o precum și a celor care au pus-o în practică. Evident că o anchetă trebuia făcută, fie și numai pentru ca o asemenea porcărie să nu se mai repete, dar ridicarea acestei anchete la nivelul parlamentului nu face altceva decât să distragă atenția de la slaba performanță a actualei coaliții guvernamentale. Lipsită de resurse financiare, neștiind să genereze modalități de atragere de fonduri, actuala guvernare este incapabilă să-și onoreze promisiunile electorale. Dotat cu o inteligență cu mult peste medie, cu o flexibilitate morală de netăgăduit, Dan Andronic face o dezvăluire care nu spune mare lucru dar care pune în centrul ei persoane extrem de atractive pentru cele mai vizionate canale de știri A3 și RTV, știind în mod sigur că această dezvăluire minoră va fi amplificată la paroxism de către cele două posturi. Deci, prima fază a manipulării s-a încheiat, A3 și RTV au marșat conform previziunii. Urmează faza a 2-a în care partidele din coaliția de guvernare, “oripilate” la ideea că acele alegeri au fost trucate, iau decizia înființării unei comisii parlamentare de anchetă, comisie care va mai ține capul de afiș încă vreo câteva săptămâni, adică exact cât trebuie până la extrădarea lui Ghiță când, evident, acesta va deveni capul de afiș, cel vechi nemaiavând vlaga necesară operațiunii. De ce vă afectează viitorul această manipulare? Pentru că, întâmplător, programul de guvernare în ansamblul său este bun, el trebuie doar finanțat, iar asta nu se face consumându-ți energia cu strategii de manipulare de acest tip, ci cu un efort general al tuturor profesioniștilor pe care aceste partide îl au.

În finalul acestui material îmi permit să dau câteva sfaturi guvernanților cu privire la impozitul pe gospodărie:

1. Măsura este inteligentă și cu mari perspective;

2. Trebuie construită baza informatică;

3. Introducerea ca obiect de studiu în licee a codului fiscal;

4. Trebuie făcut un recensământ amplu la nivel național;

5. Trebuie însușit de toată clasa politică;

6. Consultanții fiscali trebuie plătiți de beneficiari, nu de stat;

7. Procesul se poate implementa în minim 10 ani de acum încolo.

Voi explica importanța fiecărui punct într-un material separat. A introduce acest sistem fiscal în România de astăzi înseamnă să nu ții cont de trăsăturile fundamentale ale acestei nații. Nația trebuie atent și îndelung pregătită pentru acest uriaș salt, care îi va schimba din temelii modul de gândire, modul de raportare la stat, la clasa politică, la viață.

Este cel mai civilizator pas pe care clasa politică îl propune și de aceea trebuie făcut cu atâta atenție. Se pare că cei care au propus acest proiect nu i-au înțeles pe deplin consecințele.