Macron, sunt eu!

Scris de **Admin** Mier Mai 10, 2017 8:34 am

https://bogdancalehari.wordpress.com/2017/05/10/macron-sunt-eu/

Am tradus o parte – dedicata lui Emmanuel Macron – dintr-un text publicat pe 4 mai de politologul si scriitorul francez Guy Milliere, nu numai pentru ca il citesc pe Milliere de ani buni, ci, mai ales, pentru ca se inseala foarte rar, ca sa nu zic deloc, in analizele sale politice.

Guy Milliere a previzionat in 2008 victoria lui Barack Obama, multi au facut-o, dar a fost printre putinii care au spus inca de pe atunci ca acesta va reprezenta un dezastru in politica americana si internationala. La fel a facut si in 2012, cand a prevazut ca Obama va fi reales, si si-a reinnoit avertismentele avertizand ca al doilea mandat va fi mai rau decat primul – si asa a si fost!

Guy Milliere i-a acordat prima sansa in primarele republicane lui Donald Trump, cand acesta era considerat de mai toti analistii cu pretentii doar un biet “clown politic”, si a previzionat apoi victoria sa in fata lui Hillary Clinton. A “nimerit-o” iar.

In textul publicat cu trei zile inainte ca Emmanuel Macron sa fie ales presedintele Frantei, Guy Milliere a scris ca acesta va castiga intrunind mai mult de 60% dintre voturile francezilor – Macron a castigat cu 65%! Dar portretul pe care Milliere il face noului star al politicii franceze – si mai ales descrierea modului in care un personaj din culise este transformat peste noapte in star politic – este departe de imaginea pe cat de stralucitoare pe atat de falsa sub care este prezentat publicului de media, analistii si expertii politici.

Timpul ne va arata cine are dreptate: Milliere sau cei care il prezinta pe Macron drept omul providential, care va repune Franta pe picioare dupa 5 ani de stagnare sub Sarkozy si 5 ani de doliu sub Hollande.

Se pare ca Francois Hollande, bineinteles fara sa vrea, este unul din cei care merg pe mana lui Guy Milliere, pentru ca Hollande a spus in cartea interviu “Un presedinte nu ar fi trebuit sa spuna asta” : “Macron sunt eu”!

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

“…..Si, mai ales, Emmanuel Macron, un om foarte apropiat de Francois Hollande, ajuns in fruntea sondajele si care va fi ales, fara nicio indoiala, presedinte pe 7 mai. Macron a fost consilierul economic al lui Hollande timp de mai bine de doi ani si arhitectul politicilor economice ineficace care au fost implementate. In sfarsit, a devenit ministrul Economiei si al Industriei si a detinut acest post pana la intrarea in competitie.

Cea mai mare parte din discursurile lui Emmanuel Macron sunt copii conforme cu discursurile lui Francois Hollande, tinute de acesta in timpul campaniei prezidentiale din 2012. Ceea ce stim despre pozitiile lui Macron pe cele mai multe subiecte arata ca sunt pozitii identice cu cele ale lui Hollande, luate in ultimele luni ale mandatului sau.

In tot timpul campaniei, Macron nu a vorbit practic de pericolul terorismului islamic; si cand a facut-o a utilizat cuvinte conventionale, ca si cele utilizate de Hollande. Dupa atentatul de pe Champs – Elysees, din 20 aprilie, el a declarat ca “imponderabilul” s-a produs si ca va face “parte din viata cotidiana a francezilor in anii viitori.” A doua zi, atunci cand a fost intrebat ce va face pentru a impiedica alte atentate, el a declarat ca nu poate “concepe un plan de lupta contra terorismului peste noapte.”

Cand vorbeste despre economie, vorbeste exact ca Hollande: utilizeaza termeni vagi si evoca nevoia de “mobilitate sociala” si “succesul pentru toti”. Insista asupra faptului ca va mentine toate sclerozele existente, ca saptamana de lucru de 35 de ore sau varsta legala de iesire la pensie la 62 de ani. A spus, deasemenea, ca doreste sa lase intact sistemul de pensii, desi acesta se afla in pragul falimentului. A promis reglementari suplimentare destinate “salvarii planetei” si, intr-o maniera clasic socialista, zeci de miliarde de euro, investitii guvernamentale, destinate sa finanteze “tranzitia ecologica” si “serviciile publice”.

A facut chiar declaratii inspaimantatoare, pe care nici Hollande nu a fost in stare sa le faca. In Algeria, in prezenta reprezentantilor Frontului de Eliberare Nationala, o organizatie ajunsa la putere prin intermediul terorismului, si care a masacrat sute de mii de harkis (algerieni care au ales Franta), el a declarat ca prezenta Frantei in Algeria a fost o “crima contra umanitatii”, si, dupa aia, a promis sa faciliteze imigratia venita din lumea araba si Africa, catre o Franta “deschisa si primitoare”. A promis deasemenea sa contribuie la constructia de moschei in Franta. Macron a declarat ca “cultura franceza nu exista” si ca “nu a vazut niciodata arta franceza”.

Cum se explica succesul sau in aceste conditii?

Prima explicatie rezida in eliminarea candidatului dreptei moderate. Francois Fillon a avut un program credibil si coerent pentru redresarea tarii, dar nu a putut sa si-l sustina. Campania sa a fost repede inghitita de scandalul “slujbelor fictive”… O carte recent aparuta a dezvaluit ca scandalul a fost meticulos orchestrat de un “cabinet negru”, la Elysee. Fillon nu si-a mai revenit niciodata. Scuzele sale au fost slabe si contradictorii. El si-a confirmat slabiciunea anuntandu-si sustinerea neconditionata pentru Macron, imediat dupa publicarea rezultatelor din primul tur. Pentru prima data dupa 50 de ani, dreapta moderata nu are un candidat in turul doi al alegerilor prezidentiale franceze.

A doua explicatie a succesului lui Emmanuel Macron rezida intr-o strategie de comunicare foarte elaborata.

Emmanuel Macron a beneficiat in permanenta de sustinerea lui Francois Hollande si a majoritatii ministrilor socialisti din ultimii 5 ani, dar a fost creata pentru el si o structura politica pretins neutra si apolitica. Ea a fost botezata “En Marche”. Ministri lui Hollande au trecut, treptat, la En Marche. Francois Hollande nu si-a anuntat sustinerea fata de Macron decat foarte tarziu.

Strategia de comunicare a putut functiona, pentru ca Emmanuel Macron a primit sprijinul miliardarilor de stanga pe care i-a ajutat cand a fost ministru al Economiei: Pierre Bergé, Xavier Niel si Patrick Drahi. Acesti oameni sunt propietarii a mai toata media franceza si au dus o intensa campanie mediatica de promovare in favoarea lui Macron. Niciun candidat in istoria alegerilor prezidentiale franceze nu a avut o astfel de acoperire mediatica, in saptamanale si cotidiene. Emmanuel Macron a avut, deasemenea, sprijinul bancilor si al mediului de afaceri francez: el este diplomat al Scolii Nationale de Adminstratie, care ii formeaza pe toti inaltii functionari si aproape pe toti politicienii francezi, de la crearea ei in 1945, si inainte de a-l intalni pe Francois Hollande, Macron a facut cariera intr-o institutie financiara, mediu in care si-a creat legaturi.

A treia explicatie a succesului lui Emmanuel Macron tine de campania de comunicare dusa in sprijinul lui, care a fost in esenta ei lipsita de continut politic, ca si En Marche. Macron a fost reprezentat drept un om “tanar”, simbolizand “viitorul”, un “nou venit”, o “speranta”, ce reprezinta “schimbarea”. Aproape toata campania, Macron nu si-a prezentat programul. Programul sau nu a fost publicat pe Internet decat cu 6 saptamani inainte de alegeri. Textul este cel mai adesea lipsit de continut. Teama este definita drept “neliniste cotidiana”. El ne spune ca Franta trebuie sa ofere “oportunitati” si ca Europa trebuie sa fie o “sansa’. Macron le-a declarat socialistilor ca a fost socialist, apoi, cand a vorbit in fata unui public diferit, ca nu a fost socialist. Sondajele de opinie arata ca multi dintre cei care l-au votat in primul tur nu-i cunosc deloc opiniile, indiferent de subiect.

Cei care i-au proiectat campania lui Emmanuel Macron s-au inspirat mult din campania prezidentiala din 2008 a lui Barack Obama si rezultatul arata ca au fost foarte inspirati.

Deasemenea, rezultatul este si trist, pentru ca dovedeste ca o campanie de comunicare masiva poate fi eficace chiar daca ea este facuta din vorbe goale si ii trateaza pe alegatori drept niste idioti. Eficacitatea campaniei lui Macron se explica deasemenea si prin faptul ca in Franta nu exista, practic, o media care sa prezinte si un alt punct de vedere, obligativitate enuntata in codul unei prese mari – economia franceza este o economie foarte etatizata, in sanul careia aparitia si supravietuirea unei prese independente de guvern si de subventiile guvernamentale fiind aproape imposibila.

Marine Le Pen si Frontul National vor fi folositi drept sperietori, cu scopul de a-i incita pe alegatori sa se adune masiv in spatele lui Macron, in numele “frontului republican” contra “fascismului”. Strategia a fost pusa la punct de stanga franceza acum 30 de ani, sub Francois Mitterand. Ea a functionat intotdeauna si in cateva zile va functiona din nou.

Macron are acum aproape tot sprijinul Partidului Socialist si, practic, sprijinul tuturor celorlalti conducatori politici. El are, deasemenea, sprijinul tuturor organizatiilor musulmane franceze. Rectorul Marii Moschei din Paris a declarat ca musulmani “trebuie sa-l voteze masiv”. Conducatorii comunitatii evreiesti i s-au alaturat si ei lui Macron. Pe 7 mai, el va obtine, probabil, mai mult de 60% din voturi.”

http://therese-zrihen-dvir.over-blog.com/2017/05/elections-francaise-emmanuel-macron-un-desastre.html