Acasa
Portal
Căutare
Înregistrare
ConectareRăzboi civil în PSD - Victima Romania
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: PSD
Pagina 1 din 1
Război civil în PSD - Victima Romania
Scris de Admin Lun Iun 19, 2017 11:37 pm
În pofida pretenției formulate de coaliția PSD-ALDE că moțiunea de cenzură nu este îndreptată împotriva guvernului PSD-ALDE, ci a unui singur om, Sorin Grindeanu, adevărul este că majoritatea a introdus duminică o moțiune împotriva unui guvern și a unui prim-ministru pe care ea însăși l-a învestit în funcție în luna ianuarie. Cum s-a ajuns la această aberație nemaiîntâlnită nicăieri în lumea democratică?
Cronica unei execuții anunțate
Informații despre tensiuni sau chiar conflicte între liderul de facto al coaliției, Liviu Dragnea, și premierul Grindeanu circulă de multă vreme, dar evenimentele s-au precipitat în ultimele zile și s-au degradat cu fiecare ieșire publică a protagoniștilor. Pe tot parcursul lunii mai au circulat zvonuri și informații că Dragnea și gruparea din jurul său pregătește fie o remaniere largă, fie schimbarea întregului guvern și că pretextul îl va constitui celebra evaluare a modului în care miniștrii cabinetului au îndeplinit prevederile din programul de guvernare. Dragnea a dezmințit însă în permanență că dorește schimbarea prim-ministrului și, implicit, doborârea guvernului.
Miercurea trecută, la ora convocării Comitetului Executiv Național, decizia fusese deja luată, prefigurată fiind de atacurile Gabrielei Firea. Dar CEX-ul nu a apucat să ducă până la capăt ceremonia citirii și dezbaterii documentului de evaluare pentru că Grindeanu a denunțat o execuție politică, a anunțat că nu demisionează și a părăsit sala. Ca răspuns, PSD i-a retras sprijinul politic (după ce ALDE îl retrăsese anterior, semn că evaluarea avea final cunoscut) și aproape toți miniștrii au demisionat. Nu și Grindeanu, care, pentru prima oară în istoria PSD, încalcă regula fundamentală potrivit căreia partidul este deasupra membrilor și orice decizie, inclusiv „asasinatele politice“, rămân în interior.
Din momentul în care Grindeanu anunță că nu pleacă de la Palatul Victoria începe un război în toată legea între conducerea actuală a PSD și o grupare, nu știm cât de mare, care începe să se strângă în jurul lui Grindeanu. Imediat, PSD amenință cu excluderea pe oricine rămâne sau intră în Guvernul Grindeanu, iar acesta din urmă îl numește pe Victor Ponta în funcția de secretar general.
Războiul pe putere și bani
Războiul politic devine unul instituțional și se extinde de la disputele din PSD la instrumente guvernamentale și bugetare. Vineri, omul lui Dragnea, Sevil Shhaideh, dă liber finanțărilor către administrația locală din celebrul Program Național de Dezvoltare Locală 2 care se ridică la 30 de miliarde de lei, dar Grindeanu denunță o tentativă de mită politică a aleșilor locali ai PSD cu bani de la buget și îi destituie pe toți secretarii de stat de la Ministerul Dezvoltării gestionat de Shhaideh și îi ia acesteia dreptul de semnătură. Acuzațiile de securism și de pactizare cu serviciile secrete zboară dintr-o parte în alta. Ponta este exclus și el din PSD, dar în paralel începe negocierile cu parlamentarii PSD.
Dragnea ripostează și convoacă parlamentul pentru duminică, în vederea citirii moțiunii de cenzură, cu scopul evident de a lăsa cât mai puțin timp grupării Ponta-Grindeanu să adune suficienți adepți. Între timp, Dragnea inițiază negocieri cu partide din opoziție și în primul rând cu UDMR, pentru a obține sprijin pentru moțiune și reiterează amenințările cu excluderea la adresa tuturor pesediștilor care nu vor vota sau vor lipsi de la votul pentru moțiunea de cenzură. Pe lângă amenințări, se vorbește despre promisiuni consistente în bani și chiar de mită.
De ce? Posibile explicații
Cum se explică divorțul Dragnea-Grindeanu, care a generat această escaladare fulgerătoare? Pe scurt, două sunt explicațiile vehiculate: justiția și banii. Primele semne ale despărțirii drumurilor au apărut atunci când guvernul a abrogat Ordonanța 13, o decizie care l-ar fi nemulțumit pe Dragnea. Această nemulțumire s-a amplificat când noul ministru al Justiției venit în locul lui Florin Iordache, Tudorel Toader, ar fi refuzat să introducă prin ordonanță de urgență un prag pentru abuzul în serviciu și să adopte în regim de urgență modificarea codurilor penale. Scrupulozitatea lui Toader i-a exasperat pe liderii PSD și au făcut din acesta unul dintre candidații favoriți la remaniere, alături de ministrul Finanțelor, Viorel Ștefan.
Conflictul lui Dragnea cu ministrul Finanțelor a dus la delegarea informală a lui Darius Vâlcov la acest minister, unde a început să dicteze politica fiscală, bugetară și salarială în numele lui Dragnea și împotriva pozițiilor lui Viorel Ștefan și ale lui Grindeanu însuși. Același Vâlcov a devenit principalul călău al lui Grindeanu ca autor al documentului de evaluare a guvernului, în care a introdus, pe lângă celebra restabilire a relațiilor comeciale cu o Rusie aflată sub regim de sancțiuni, și măsuri care aveau termen de implementare în 2018 și 2019. Unul dintre reproșurile lui Dragnea a fost și întârzierea constituirii Fondului Național de Dezvoltare, cu toate că acesta cădea în sarcina ministrului Economiei, Mihai Tudose, un apropiat al său. Unul dintre motivele cel mai puțin discutate public a fost disputa din jurul șefului ANAF, Bogdan Stan, un personaj de care Grindeanu a vrut să scape pe motive de incompetență și pe care Dragnea dorește să-l păstreze din motive de legături obscure cu celebra companie Teldrum, firma de casă a fostului baron de Teleorman.
Consecința acestui război este o criză guvernamentală al cărei final și costuri sunt în acest moment necunoscute.
Istoria PSD este plină de aripi, facțiuni, lupte intestine, trădări de proporții epice, execuții și asasinate politice feroce, disidențe, excluderi, rupturi și sciziuni.
Sciziune mânjită de sânge.
Conflictul cu consecințele cele mai grave și mai violente a fost cel dintre Ion Iliescu și Petre Roman din 1991, care s-a rezolvat prin cea de-a patra mineriadă, din septembrie 1991, soldată cu patru morți și câteva sute de răniți. Mineriada s-a încheiat cu demisia Guvernului Petre Roman și înlocuirea lui cu un guvern FSN-PNL condus de Theodor Stolojan. Pe plan politic, debarcarea prin forță a lui Roman a dus la sciziunea istorică a FSN prin desprinderea, la Convenția Națională din mai 1992, a FDSN-ului lui Iliescu și Năstase. FSN a devenit în scurt timp Partidul Democrat, care, sub președinția lui Traian Băsescu, a trecut de la stânga la dreapta și de la socialiști la populari. FDSN a devenit PDSR și, din 2000, PSD.
Noaptea cuțitelor lungi.
Un moment care va rămâne în istoria infamiei politice a PSD este așa-numita „noapte a cuțitelor lungi“ din martie 2006, când capii partidului s-au strâns la Hotelul Confort din Otopeni și, după o ședință de nouă ore, l-au silit pe Adrian Năstase să demisioneze din funcția de președinte al Camerei Deputaților și din aceea de președinte executiv al PSD. Năstase s-a prezentat cu intenția de a solicita un vot de încredere, dar s-a trezit victima unui complot bine elaborat, în care o grupare așa-zis reformistă condusă de Grupul de la Cluj și reprezentată de Mircea Geoană a reușit să îl îndepărteze și să pună în offside gruparea din jurul lui Ion Iliescu. Desființarea politică a lui Năstase nu ar fi fost posibilă fără câteva trădări de notorietate, printre care se numără Miron Mitrea, Ilie Sîrbu, Victor Ponta și... Liviu Dragnea.
Mărirea și decăderea lui Geoană.
Înainte de execuția lui Năstase, Geoană și Grupul de la Cluj uimiseră o țară întreagă, în aprilie 2005, când, în pofida tuturor așteptărilor, au reușit să îl impună pe Geoană președinte în dauna lui Iliescu. Atât de mare a fost surpriza și furia lui Iliescu atunci când a realizat că a fost trădat, încât s-a repezit la microfon, unde a rostit un avertisment rămas celebru: „Aveți grijă pe mâna cui dați partidul“. La același congres a fost înființat Comitetul Executiv, cel care i-a exclus acum pe Grindeanu și pe Ponta. Geoană a fost reales în octombrie 2009, când Dragnea a fost ales secretar general. Alegerile prezidențiale au scos la iveală că Geoană uitase de reformă și dăduse partidul pe mâna lui Voiculescu (coaliția de la Grivco) și Vântu. După aproape cinci luni, în februarie 2010, Dragnea îl arunca peste bord pe Geoană, iar Victor Ponta devenea președintele PSD. În noiembrie 2014, Ponta îl excludea pe Geoană din PSD.
Ponta, sufocat încet.
Din momentul în care a devenit președinte PSD, Ponta a fost în permanență secondat de Dragnea, chiar și după formarea USL. Dragnea și-a asigurat pentru sine Ministerul Dezvoltării de unde, prin primul Program de Dezvoltare Locală, și-a conservat fidelitatea liderilor locali prin alocări discreționare de fonduri publice. În 2013, Dragnea mai face un pas decisiv și devine președinte executiv. După pierderea alegerilor prezidențiale din 2014, Ponta mai rămâne un an prim-ministru, timp în care puterea îi este subminată constant. Dragnea reușește să controleze aproape toate funcțiille importante din PSD, iar pentru a contracara puterea acestuia, Ponta este silit să se bazeze din ce în ce mai mult pe liderul UNPR, Gabriel Oprea. În noiembrie, când Ponta este silit de același Dragnea să demisioneze după tragedia de la Colectiv, PSD nu ridică un deget în apărarea lui, ba chiar acordă votul de învestitură Guvernului Cioloș.
Dragnea, liderul maxim, care poate muri sinucis.
Din momentul în care a preluat frâiele partidului, Dragnea a condus cu o mână de fier care trezea nostalgii după autoritarismul lui Năstase. Flancat de o camarilă care a accesat rapid în poziții-cheie, fostul baron de Teleorman a lăsat după alegerile câștigate spectaculos orice precauție la o parte. Urmărit de spectrul dosarelor și al pușcăriei a dat o primă lovitură partidului (și României) cu Ordonanța 13, prin care voia să-și dezincrimineze propriile fapte de corupție. A reușit ca la doar două luni de la alegeri să scoată în stradă sute de mii de oameni și să revigoreze spiritul civic. N-a fost de ajuns, peste încă trei luni, din motive legate probabil de imposibilitatea de a obține un prag la abuzul în serviciu prin OUG, decide să își răstoarne guvernul pus și girat chiar de el. S-a ajuns astfel la o criză în premieră chiar și pentru PSD: o moțiune de cenzură PSD contra PSD cu final incert. Dragnea poate deveni singurul lider care se sinucide cu victoria în buzunar.
Oricum ar fi, din această criză autoprovocată, PSD și Dragnea ies în pierdere în orice variantă imaginabilă.
Moțiunea este adoptată.
Singura certitudine este că PSD va ieși slăbit și se va scinda. Pesediștii nu ar fi negociat cu UDMR dacă ar fi fost siguri că au voturile necesare, pentru că nu știu câți pesediști vor trece de partea grupării Grindeanu-Ponta. Știu însă că vor exista unii care o vor face și care, prin sciziune ulterioară, vor slăbi actuala majoritate. De aceea, au nevoie de voturile UDMR atât pentru doborârea guvernului, cât și în perspectiva formării unei noi majorități. UDMR se află din nou într-o excelentă poziție de kingmaker și deja a reușit să obțină concesii legislative însemnate: Ziua Maghiarilor și extinderea utilizării limbii maghiare în administrație.
Din momentul adoptării moțiunii, intră însă în joc președintele Iohannis, care va trebui să nominalizeze un prim-ministru care să încerce să formeze o majoritate. Nu este obligatoriu ca Iohannis să nominalizeze un premier PSD-ALDE, indiferent ce crede Călin Popescu Tăriceanu. În acest moment va fi crucial modul în care privește președintele criza guvernamentală. Președintele poate considera că revolta lui Grindeanu nu a fost decât un accident intern al PSD și că, în continuare, acest partid are toată legitimitatea câștigată în alegerile de pe 11 decembrie 2016. În acest caz, președintele va nominaliza un premier propus de PSD, dar nu orice premier. După eșecul nominalizării lui Sevil Shhaideh și eșecul Guvernului Grindeanu, președintele va cere garanții. De aceea, PSD nu poate veni cu un nou premier de paie, o altă marionetă fidelă (gen Carmen Dan), pentru că poate fi sigur de refuz. Dacă PSD nu găsește un premier cu reputație de integritate și competență, îi va fi greu să îl convingă pe Iohannis să mai meargă o dată pe mâna PSD.
Dacă însă președintele consideră că principalii responsabili pentru criza guvernamentală sunt Dragnea și Tăriceanu, atunci va trebui să le transmită că și-au anulat singuri orice legitimitate au câștigat în alegeri și, în aceste condiții, nu va numi un prim-ministru propus de coaliție, ci va alege el însuși un premier, fie după model Cioloș, fie din opoziție. Puțin probabil însă, ținând cont că asta ar însemna război între majoritate și președinte, un război care se poate prelungi destul de mult, ceea ce vine în contradicție cu imperativul soluției urgente formulat de Iohannis. Având în vedere că au mai rămas trei ani de mandat, este imposibil ca PSD să accepte un guvern neutru sau să se lase aruncat în opoziție. Varianta alegerilor anticipate este și mai improbabilă, pentru că Dragnea ar risca o adevărată răscoală în PSD.
Oricum, PSD se va afla într-o situație complicată, fiind de așteptat ca partidul să se scindeze pe axa Grindeanu-Ponta și gruparea din jurul lor. Excluși din PSD, cei doi nu au altă variantă decât să formeze un alt partid sau să se alăture grupării lui Daniel Constantin. Noua formațiune va eroda încet din autoritatea lui Dragnea și ar putea deveni un aspirator de nemulțumiți.
Ca urmare, viitorul premier va fi susținut de o majoritate fragilă care va depinde de UDMR și care va înfrunta în parlament și în spațiul public nu numai opoziția tradițională, ci și pe cea a grupării disidente Grindeanu-Ponta. Chiar și dacă trece moțiunea, PSD iese mai slăbit și Dragnea pierde mult.
Moțiunea nu trece.
O situație complicată, pentru că e clar că PSD nu mai deține majoritatea și nici nu are aliați dispuși să i-o asigure. Înseamnă că Grindeanu (poate Iohannis) va fi convins UDMR să stea deoparte și va fi reușit să rupă o bucată semnificativă din PSD. Acea bucată va deveni însă nucleul în jurul căruia se vor reordona raporturile de putere în PSD, pentru că Grindeanu va avea nevoie de o majoritate pe care nu pare a o găsi decât la PSD. Și pe care va trebui să o găsească cu orice preț, dacă vrea să mai rămână premier.
Căderea moțiunii va mai însemna demisia sau debarcarea lui Dragnea, organizarea unui congres extraordinar și probabila alegere a lui Grindeanu în funcția de președinte. Chiar dacă ar pierde guvernarea, gruparea lui Dragnea va rămâne însă semnificativă în partid și parlament, ceea ce va îngreuna guvernarea până aproape de imposibil. Războiul pentru putere și control în PSD va continua și stabilitatea politică va fi pusă sistematic sub semnul întrebării.
Și în această variantă PSD pierde din forță și prestigiu, iar Dragnea pierde aproape tot, pentru că la nivelul de autoritarism pe care l-a impus în partid, atunci când va cădea, va cădea dramatic.
Oricum ar fi, din această criză autoprovocată, PSD și Dragnea ies în pierdere în orice variantă imaginabilă.
Pagini realizate de CRISTIAN CÂMPEANU
Cronica unei execuții anunțate
Informații despre tensiuni sau chiar conflicte între liderul de facto al coaliției, Liviu Dragnea, și premierul Grindeanu circulă de multă vreme, dar evenimentele s-au precipitat în ultimele zile și s-au degradat cu fiecare ieșire publică a protagoniștilor. Pe tot parcursul lunii mai au circulat zvonuri și informații că Dragnea și gruparea din jurul său pregătește fie o remaniere largă, fie schimbarea întregului guvern și că pretextul îl va constitui celebra evaluare a modului în care miniștrii cabinetului au îndeplinit prevederile din programul de guvernare. Dragnea a dezmințit însă în permanență că dorește schimbarea prim-ministrului și, implicit, doborârea guvernului.
Sorin Grindeanu, însoţit la Palatul Victoria de Liviu Dragnea pentru prima şedinţă de guvern.
Miercurea trecută, la ora convocării Comitetului Executiv Național, decizia fusese deja luată, prefigurată fiind de atacurile Gabrielei Firea. Dar CEX-ul nu a apucat să ducă până la capăt ceremonia citirii și dezbaterii documentului de evaluare pentru că Grindeanu a denunțat o execuție politică, a anunțat că nu demisionează și a părăsit sala. Ca răspuns, PSD i-a retras sprijinul politic (după ce ALDE îl retrăsese anterior, semn că evaluarea avea final cunoscut) și aproape toți miniștrii au demisionat. Nu și Grindeanu, care, pentru prima oară în istoria PSD, încalcă regula fundamentală potrivit căreia partidul este deasupra membrilor și orice decizie, inclusiv „asasinatele politice“, rămân în interior.
Din momentul în care Grindeanu anunță că nu pleacă de la Palatul Victoria începe un război în toată legea între conducerea actuală a PSD și o grupare, nu știm cât de mare, care începe să se strângă în jurul lui Grindeanu. Imediat, PSD amenință cu excluderea pe oricine rămâne sau intră în Guvernul Grindeanu, iar acesta din urmă îl numește pe Victor Ponta în funcția de secretar general.
Războiul pe putere și bani
Războiul politic devine unul instituțional și se extinde de la disputele din PSD la instrumente guvernamentale și bugetare. Vineri, omul lui Dragnea, Sevil Shhaideh, dă liber finanțărilor către administrația locală din celebrul Program Național de Dezvoltare Locală 2 care se ridică la 30 de miliarde de lei, dar Grindeanu denunță o tentativă de mită politică a aleșilor locali ai PSD cu bani de la buget și îi destituie pe toți secretarii de stat de la Ministerul Dezvoltării gestionat de Shhaideh și îi ia acesteia dreptul de semnătură. Acuzațiile de securism și de pactizare cu serviciile secrete zboară dintr-o parte în alta. Ponta este exclus și el din PSD, dar în paralel începe negocierile cu parlamentarii PSD.
Dragnea ripostează și convoacă parlamentul pentru duminică, în vederea citirii moțiunii de cenzură, cu scopul evident de a lăsa cât mai puțin timp grupării Ponta-Grindeanu să adune suficienți adepți. Între timp, Dragnea inițiază negocieri cu partide din opoziție și în primul rând cu UDMR, pentru a obține sprijin pentru moțiune și reiterează amenințările cu excluderea la adresa tuturor pesediștilor care nu vor vota sau vor lipsi de la votul pentru moțiunea de cenzură. Pe lângă amenințări, se vorbește despre promisiuni consistente în bani și chiar de mită.
De ce? Posibile explicații
Cum se explică divorțul Dragnea-Grindeanu, care a generat această escaladare fulgerătoare? Pe scurt, două sunt explicațiile vehiculate: justiția și banii. Primele semne ale despărțirii drumurilor au apărut atunci când guvernul a abrogat Ordonanța 13, o decizie care l-ar fi nemulțumit pe Dragnea. Această nemulțumire s-a amplificat când noul ministru al Justiției venit în locul lui Florin Iordache, Tudorel Toader, ar fi refuzat să introducă prin ordonanță de urgență un prag pentru abuzul în serviciu și să adopte în regim de urgență modificarea codurilor penale. Scrupulozitatea lui Toader i-a exasperat pe liderii PSD și au făcut din acesta unul dintre candidații favoriți la remaniere, alături de ministrul Finanțelor, Viorel Ștefan.
Conflictul lui Dragnea cu ministrul Finanțelor a dus la delegarea informală a lui Darius Vâlcov la acest minister, unde a început să dicteze politica fiscală, bugetară și salarială în numele lui Dragnea și împotriva pozițiilor lui Viorel Ștefan și ale lui Grindeanu însuși. Același Vâlcov a devenit principalul călău al lui Grindeanu ca autor al documentului de evaluare a guvernului, în care a introdus, pe lângă celebra restabilire a relațiilor comeciale cu o Rusie aflată sub regim de sancțiuni, și măsuri care aveau termen de implementare în 2018 și 2019. Unul dintre reproșurile lui Dragnea a fost și întârzierea constituirii Fondului Național de Dezvoltare, cu toate că acesta cădea în sarcina ministrului Economiei, Mihai Tudose, un apropiat al său. Unul dintre motivele cel mai puțin discutate public a fost disputa din jurul șefului ANAF, Bogdan Stan, un personaj de care Grindeanu a vrut să scape pe motive de incompetență și pe care Dragnea dorește să-l păstreze din motive de legături obscure cu celebra companie Teldrum, firma de casă a fostului baron de Teleorman.
Consecința acestui război este o criză guvernamentală al cărei final și costuri sunt în acest moment necunoscute.
Lunga tradiție a execuțiilor
Istoria PSD este plină de aripi, facțiuni, lupte intestine, trădări de proporții epice, execuții și asasinate politice feroce, disidențe, excluderi, rupturi și sciziuni.
Sciziune mânjită de sânge.
Conflictul cu consecințele cele mai grave și mai violente a fost cel dintre Ion Iliescu și Petre Roman din 1991, care s-a rezolvat prin cea de-a patra mineriadă, din septembrie 1991, soldată cu patru morți și câteva sute de răniți. Mineriada s-a încheiat cu demisia Guvernului Petre Roman și înlocuirea lui cu un guvern FSN-PNL condus de Theodor Stolojan. Pe plan politic, debarcarea prin forță a lui Roman a dus la sciziunea istorică a FSN prin desprinderea, la Convenția Națională din mai 1992, a FDSN-ului lui Iliescu și Năstase. FSN a devenit în scurt timp Partidul Democrat, care, sub președinția lui Traian Băsescu, a trecut de la stânga la dreapta și de la socialiști la populari. FDSN a devenit PDSR și, din 2000, PSD.
Noaptea cuțitelor lungi.
Un moment care va rămâne în istoria infamiei politice a PSD este așa-numita „noapte a cuțitelor lungi“ din martie 2006, când capii partidului s-au strâns la Hotelul Confort din Otopeni și, după o ședință de nouă ore, l-au silit pe Adrian Năstase să demisioneze din funcția de președinte al Camerei Deputaților și din aceea de președinte executiv al PSD. Năstase s-a prezentat cu intenția de a solicita un vot de încredere, dar s-a trezit victima unui complot bine elaborat, în care o grupare așa-zis reformistă condusă de Grupul de la Cluj și reprezentată de Mircea Geoană a reușit să îl îndepărteze și să pună în offside gruparea din jurul lui Ion Iliescu. Desființarea politică a lui Năstase nu ar fi fost posibilă fără câteva trădări de notorietate, printre care se numără Miron Mitrea, Ilie Sîrbu, Victor Ponta și... Liviu Dragnea.
Mărirea și decăderea lui Geoană.
Înainte de execuția lui Năstase, Geoană și Grupul de la Cluj uimiseră o țară întreagă, în aprilie 2005, când, în pofida tuturor așteptărilor, au reușit să îl impună pe Geoană președinte în dauna lui Iliescu. Atât de mare a fost surpriza și furia lui Iliescu atunci când a realizat că a fost trădat, încât s-a repezit la microfon, unde a rostit un avertisment rămas celebru: „Aveți grijă pe mâna cui dați partidul“. La același congres a fost înființat Comitetul Executiv, cel care i-a exclus acum pe Grindeanu și pe Ponta. Geoană a fost reales în octombrie 2009, când Dragnea a fost ales secretar general. Alegerile prezidențiale au scos la iveală că Geoană uitase de reformă și dăduse partidul pe mâna lui Voiculescu (coaliția de la Grivco) și Vântu. După aproape cinci luni, în februarie 2010, Dragnea îl arunca peste bord pe Geoană, iar Victor Ponta devenea președintele PSD. În noiembrie 2014, Ponta îl excludea pe Geoană din PSD.
Ponta, sufocat încet.
Din momentul în care a devenit președinte PSD, Ponta a fost în permanență secondat de Dragnea, chiar și după formarea USL. Dragnea și-a asigurat pentru sine Ministerul Dezvoltării de unde, prin primul Program de Dezvoltare Locală, și-a conservat fidelitatea liderilor locali prin alocări discreționare de fonduri publice. În 2013, Dragnea mai face un pas decisiv și devine președinte executiv. După pierderea alegerilor prezidențiale din 2014, Ponta mai rămâne un an prim-ministru, timp în care puterea îi este subminată constant. Dragnea reușește să controleze aproape toate funcțiille importante din PSD, iar pentru a contracara puterea acestuia, Ponta este silit să se bazeze din ce în ce mai mult pe liderul UNPR, Gabriel Oprea. În noiembrie, când Ponta este silit de același Dragnea să demisioneze după tragedia de la Colectiv, PSD nu ridică un deget în apărarea lui, ba chiar acordă votul de învestitură Guvernului Cioloș.
Dragnea, liderul maxim, care poate muri sinucis.
Din momentul în care a preluat frâiele partidului, Dragnea a condus cu o mână de fier care trezea nostalgii după autoritarismul lui Năstase. Flancat de o camarilă care a accesat rapid în poziții-cheie, fostul baron de Teleorman a lăsat după alegerile câștigate spectaculos orice precauție la o parte. Urmărit de spectrul dosarelor și al pușcăriei a dat o primă lovitură partidului (și României) cu Ordonanța 13, prin care voia să-și dezincrimineze propriile fapte de corupție. A reușit ca la doar două luni de la alegeri să scoată în stradă sute de mii de oameni și să revigoreze spiritul civic. N-a fost de ajuns, peste încă trei luni, din motive legate probabil de imposibilitatea de a obține un prag la abuzul în serviciu prin OUG, decide să își răstoarne guvernul pus și girat chiar de el. S-a ajuns astfel la o criză în premieră chiar și pentru PSD: o moțiune de cenzură PSD contra PSD cu final incert. Dragnea poate deveni singurul lider care se sinucide cu victoria în buzunar.
De ce pierde PSD în toate scenariile
Oricum ar fi, din această criză autoprovocată, PSD și Dragnea ies în pierdere în orice variantă imaginabilă.
Moțiunea este adoptată.
Singura certitudine este că PSD va ieși slăbit și se va scinda. Pesediștii nu ar fi negociat cu UDMR dacă ar fi fost siguri că au voturile necesare, pentru că nu știu câți pesediști vor trece de partea grupării Grindeanu-Ponta. Știu însă că vor exista unii care o vor face și care, prin sciziune ulterioară, vor slăbi actuala majoritate. De aceea, au nevoie de voturile UDMR atât pentru doborârea guvernului, cât și în perspectiva formării unei noi majorități. UDMR se află din nou într-o excelentă poziție de kingmaker și deja a reușit să obțină concesii legislative însemnate: Ziua Maghiarilor și extinderea utilizării limbii maghiare în administrație.
Din momentul adoptării moțiunii, intră însă în joc președintele Iohannis, care va trebui să nominalizeze un prim-ministru care să încerce să formeze o majoritate. Nu este obligatoriu ca Iohannis să nominalizeze un premier PSD-ALDE, indiferent ce crede Călin Popescu Tăriceanu. În acest moment va fi crucial modul în care privește președintele criza guvernamentală. Președintele poate considera că revolta lui Grindeanu nu a fost decât un accident intern al PSD și că, în continuare, acest partid are toată legitimitatea câștigată în alegerile de pe 11 decembrie 2016. În acest caz, președintele va nominaliza un premier propus de PSD, dar nu orice premier. După eșecul nominalizării lui Sevil Shhaideh și eșecul Guvernului Grindeanu, președintele va cere garanții. De aceea, PSD nu poate veni cu un nou premier de paie, o altă marionetă fidelă (gen Carmen Dan), pentru că poate fi sigur de refuz. Dacă PSD nu găsește un premier cu reputație de integritate și competență, îi va fi greu să îl convingă pe Iohannis să mai meargă o dată pe mâna PSD.
Dacă însă președintele consideră că principalii responsabili pentru criza guvernamentală sunt Dragnea și Tăriceanu, atunci va trebui să le transmită că și-au anulat singuri orice legitimitate au câștigat în alegeri și, în aceste condiții, nu va numi un prim-ministru propus de coaliție, ci va alege el însuși un premier, fie după model Cioloș, fie din opoziție. Puțin probabil însă, ținând cont că asta ar însemna război între majoritate și președinte, un război care se poate prelungi destul de mult, ceea ce vine în contradicție cu imperativul soluției urgente formulat de Iohannis. Având în vedere că au mai rămas trei ani de mandat, este imposibil ca PSD să accepte un guvern neutru sau să se lase aruncat în opoziție. Varianta alegerilor anticipate este și mai improbabilă, pentru că Dragnea ar risca o adevărată răscoală în PSD.
Oricum, PSD se va afla într-o situație complicată, fiind de așteptat ca partidul să se scindeze pe axa Grindeanu-Ponta și gruparea din jurul lor. Excluși din PSD, cei doi nu au altă variantă decât să formeze un alt partid sau să se alăture grupării lui Daniel Constantin. Noua formațiune va eroda încet din autoritatea lui Dragnea și ar putea deveni un aspirator de nemulțumiți.
Ca urmare, viitorul premier va fi susținut de o majoritate fragilă care va depinde de UDMR și care va înfrunta în parlament și în spațiul public nu numai opoziția tradițională, ci și pe cea a grupării disidente Grindeanu-Ponta. Chiar și dacă trece moțiunea, PSD iese mai slăbit și Dragnea pierde mult.
Moțiunea nu trece.
O situație complicată, pentru că e clar că PSD nu mai deține majoritatea și nici nu are aliați dispuși să i-o asigure. Înseamnă că Grindeanu (poate Iohannis) va fi convins UDMR să stea deoparte și va fi reușit să rupă o bucată semnificativă din PSD. Acea bucată va deveni însă nucleul în jurul căruia se vor reordona raporturile de putere în PSD, pentru că Grindeanu va avea nevoie de o majoritate pe care nu pare a o găsi decât la PSD. Și pe care va trebui să o găsească cu orice preț, dacă vrea să mai rămână premier.
Căderea moțiunii va mai însemna demisia sau debarcarea lui Dragnea, organizarea unui congres extraordinar și probabila alegere a lui Grindeanu în funcția de președinte. Chiar dacă ar pierde guvernarea, gruparea lui Dragnea va rămâne însă semnificativă în partid și parlament, ceea ce va îngreuna guvernarea până aproape de imposibil. Războiul pentru putere și control în PSD va continua și stabilitatea politică va fi pusă sistematic sub semnul întrebării.
Și în această variantă PSD pierde din forță și prestigiu, iar Dragnea pierde aproape tot, pentru că la nivelul de autoritarism pe care l-a impus în partid, atunci când va cădea, va cădea dramatic.
Oricum ar fi, din această criză autoprovocată, PSD și Dragnea ies în pierdere în orice variantă imaginabilă.
Pagini realizate de CRISTIAN CÂMPEANU
Admin- Admin
- Mesaje : 10860
Data de înscriere : 05/11/2012 -
Subiecte similare» Mărturii de coșmar din Koln: ”Este ca un război civil. Aici situația va exploda”
» DW -Restauraţia securistă şi victima română
» DW -Restauraţia securistă şi victima română
AMINTIRI DESPRE VIITOR-ROMÂNIA DE MÂINE , RrOMANIKA BABANA :: „Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit" :: PSD
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum