ARDEALUL, VEȘNICA MONEDĂ DE SCHIMB, DIN NOU PE MASA TRĂDĂRII?

Scris de **Admin** Joi Iun 22, 2017 3:29 am

Ceea ce se întâmplă astăzi în România nu este o noutate absolută. Ardelenii, care țin nu numai la propria lor demnitate, ci și la propria lor națiune, la integritatea țării, au cunoscut de-a lungul celor o sută de ani, de conviețuire împreună cu ceilalți români, pe pielea lor, această „calitate" de monedă de schimb, pe care unii politicieni ai vremii le-au conferită-o, în relațiile cu maghiarii. De aceea, pentru potolirea setei de drepturi a acestora, mereu au luat de la noi. Cu toate acestea noi nu facem parte din categoria celor care „s-au săturat de România" și nici nu sfătuim pe cineva să judece astfel lucrurile. Din contră, ceea ce poporul român a obținut cu atâtea sacrificii și jertfe la 1 Decembrie 1918, prin Unirea cea Mare, trebuie să fie de neatins. Dacă ținem cu atâta ardoare la integritatea granițelor, suntem obligați să fim extrem de atenți și la ceea ce se întâmplă în interiorul acestora, pentru că unitatea și suveranitatea, indestructibila legătură între românii din toate provinciile trebuie păstrată și apărată cu sfințenie. Desigur, este foarte important să ținem cont de realitățile etnice și geostrategice, de faptul că alături de români trăiesc și alte etnii, cel puțin 15 la număr, dintre care maghiarii și țiganii au cea mai mare pondere. Cu toate acestea este vorba doar de 11 procente, adică totuși puțin față de alte țări, stare de fapt care dă dreptul României să beneficieze de statutul de stat unitar, pe care suntem obligați să-l onorăm cu tot dinadinsul. Datorită istoriei sale frământate, Ardealul este provincia României cu cele mai multe minorități, dintre care cea maghiară se detașează în mod deosebit, atât din punct de vedere numeric, cât și istoric. Faptul că în căutarea de patrie ungurii au venit peste noi, pe la începutul mileniului trecut, că ne-au transformat în supuși și iobagi secole de-a rândul, că ne-au exploatat social și național la sânge, credem că este un tribut suficient pe care l-au plătit strămoșii noștri, pentru a nu fi din nou obedienți. Nu este deloc cazul ca acum, când roata istoriei s-a schimbat și s-a făcut dreptate, să ne simțim oarecum obligați ca acestei etnii să-i creăm un statut special, în detrimentul unui spirit de conviețuire democratic. Românii n-au absolut nici o obligație față de unguri. Din contră, în balanța aceasta socotită la scara istoriei, datoria națiunii maghiare față de cea română este enormă, iar dacă ar fi ca păcatele înaintașilor unguri să fie plătite de către conlocuitorii noștri, ar fi o povară imposibil de suportat pentru aceștia.

Tocmai ținând cont de condițiile istorice, de drama pe care națiunea ungară a trăit-o în acest proces al reașezării lucrurilor pe continentul european, după Trianon, românii au protejat minoritatea maghiară, asociind-o în demersurile ei pentru modernizarea și prosperitatea patriei comune. Munca cot la cot, fără ură și părtinire, a prins bine societății și în decursul anilor a dat roade, beneficiari ai efortului comun fiind, și unii, și alții.

Lucrurile s-au alterat în momentul în care liderii UDMR și-au înscris ca obiectiv major în programul lor autonomia teritorială pe criterii etnice, ceea ce în termeni reali și concreți înseamnă încercarea de rupere și înstrăinare a unei părți din suprafața României, de scoatere a ei de sub jurisdicția acesteia. O adevărată declarație de război, pe care însă partidele politice românești au neglijat-o și au desconsiderat-o, timp de peste două decenii și jumătate, încercând să salveze aparențele prin acordarea de noi și noi drepturi, cu fiecare participare la guvernare, fără să aibă în vedere că tocmai prin oferirea succesivă și fără nici o noimă de drepturi și privilegii se netezește drumul spre autonomia solicitată. Toate aceste nesăbuințe, care în cele din urmă va costa România enorm pe termen lung, au fost trecute în contul românilor ardeleni, și îndeosebi al celor din zonele cu populație maghiară cu pondere, care au simțit și simt din plin efectele nefaste ale maghiarismului accentuat.

După bătăliile politice și nemulțumirile societății civile, de a înființa la Târgu-Mureș o facultate de medicină de limbă maghiară, soldate cu căderea ambelor guverne (Din acest motiv guvernul Boc a căzut la 9 februarie 2012, iar guvernul Ungureanu la 78 de zile după), credeam că viitorii lideri politici, care au ajuns la putere tocmai pe valul creat, au învățat că și în această privință a cedărilor în fața partidelor maghiare există o limită. Din păcate, învățătura de minte a ținut puțin. Tocmai principalul beneficiar al acestor bătălii, dl Victor Ponta, ajuns la guvernarea țării, la 9 mai 2012, recidivează într-un mod lamentabil, luându-și, la câteva luni, drept parteneri la guvernare pe aceiași „gropari" ai României, cu care au încheiat în grabă un pact înrobitor pentru românii ardeleni. Este vorba de un nou acord politic între USL și UDMR, publicat prima dată în presa românească în ziarul nostru din 27 martie 2014, pe care l-am inserat integral la vremea aceea. Un gest lipsit total de moralitate, să dai jos un guvern învinuindu-l că se „pupă în bot" cu UDMR, acest cioclu al României, ca apoi să faci același lucru și poate chiar mai mult, luându-ți consilier personal pe fostul senator Frunda György, unul dintre artizanii politicii ostile a UDMR față de România. Și în acest caz pentru oprirea dezastrului înțelegerilor politice a fost nevoie de intervenția severă a societății civile. Domnul Liviu Dragnea, foarte stăpân pe el în demersurile sale sultanice, a mers și mai departe. El și-a ales drept consilier personal în materie de minorități un iredentist înrăit, pe fostul deputat Borbely Laszlo, cunoscut pentru radicalismul său și pentru forțarea până la limita insuportabilului a solicitărilor în materie de drepturi ale minoritarilor maghiari, chiar până în pragul conflictualului. Ceea ce de fapt s-a și produs. Cu noile prevederi ale legii minorităților (evident, maghiara pe primul loc), pe cale de a se aproba de către cei doi ticăloși fără seamăn care trebuie să dispară definitiv din politica românească: Dragnea și Tăriceanu , statul român și mai ales Ardealul erau puse pe tavă la dispoziția Budapestei, urmând doar ca ai noștri guvernanți să ia act de această realitate și nimic mai mult, iar ardelenii, dacă vor demnitate, să se descurce. Părerea noastră este că nu ziua de 21 iunie 2017, când conducerea actuală a PSD își dă jos propriul guvern, trebuie să rămână în analele istoriei, ci ziua de 20 iunie, când la auzul marii trădări pe cale de a se înfăptui, în negocierile cu UDMR, nu s-au revoltat numai românii, ci chiar o bună parte din membrii PSD, evident cu pondere ardeleni, cunoscuți pentru obediența lor față de șeful suprem.

Așadar un nou atac mârșav la integritatea României a avut loc zilele acestea, de iunie 2017, Ardealul fiind supus sacrificiului, pentru comoditatea unora care pentru a-și menține puterea recurg la soluția cea mai simplă pentru ei, sacrificarea drepturilor și demnității ardelenilor. Parafrazându-l pe regele Angliei, Richard al III-lea (1452-1485), care pentru a-și salva pielea a oferit un regat pentru un cal, președinții PSD, Liviu Dragnea, și ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, pentru un pumn de voturi de la UDMR, au oferit acestora pe tavă, nici mai mult nici mai puțin decât Ardealul. Cea mai mare, mai frumoasă și mai bogată provincie istorică a României, pe care marele Titulescu o considera inima României, subliniind că fără Ardeal România nu poate exista. Dacă lucrurile nu vor fi oprite, și dacă în continuare vor fi acordate alte și alte facilități în detrimentul populației majoritare, cum va arăta și ce destin va avea Transilvania în următoarele decenii sau chiar în viitorul apropiat? Va ajunge minoritatea maghiară, cu aportul acestor inconștienți, să impună modul lor de a fi, de viață și de voință, majorității românești, făcând-o să se simtă din nou străină în propria țară? Sunt întrebări la care, dacă liderii aceștia pe care îi avem astăzi, și care ne mint cu nerușinare de fiecare dată când, aflați în opoziție, au nevoie de sprijinul nostru să ajungă la putere, va trebui să răspundem noi, ardelenii din societatea civilă, electoratul, imediat și nu doar la viitoarele alegeri. Pentru că, cu asemenea strategii de guvernare, România nu va avea un destin fericit, iar noi, ardelenii, vânduți și înșelați de atâtea ori, nu putem îndura la nesfârșit umilințele unor netrebnici. Să dăm, din nou, un semnal clar că alegerile se pierd și se câștigă, totuși, în Ardeal.

http://www.cuvantul-liber.ro/news/97578/61/Ardealul-ve-nica-moneda-de-schimb-din-nou-pe-masa-tradarii