Bunul simt si realitatea obiectiva, niste erezii!

Scris de **Admin** Mier Iun 28, 2017 10:14 pm

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/daniel-uncu-bunul-simt-si-realitatea-obiectiva-niste-erezii/

Unii naivi iremediabili, idioti utili sau, vai, ticalosi de serviciu incearca sa convinga opinia publica de faptul ca intreaga retorica septicemica neomarxist-progresista nu face altceva decat sa restabileasca, vezi Doamne, echilibrul dintre pretinsul EXCES de drepturi de care se bucura (?) majoritatea – vinovata pentru ca este alba, execrabila pentru ca este heterosexuala, bigota pentru ca este amica, fie si tangential, preceptelor crestine si pretinsa LIPSA de drepturi a minoritatilor de orice fel (religioase, culturale, sexuale/LGBTQ, etnice, rasiale, eonomice).

Pentru ca ipocrizia sa fie completa, trompetele corectitudinii politice si ale terorismului cultural incearca sa ne explice faptul ca drepturile universale ale omului „nu trebuie acaparate de nimeni”, indiferent daca este vorba despre majoritate sau cine stie care minoritate, ele fiind sacrosante si transcendente spatiului prozaic al conflictului dintre cei multi si cei putini. O afirmatie fasta, care este contrazisa flagrant de realitatea obiectiva a acapararii discretionare a drepturilor omului chiar de catre desantata stanga progresista.

Si, pentru ca am inceput, vorbind despre drepturi, trebuie sa subliniez ca, intr-adevar, am putea spune ca Drepturile universale ale omului sunt de-a dreptul „sacrosante” – ca sa folosesc o formula en vogue in artefactul constructului lingvistic ateu neomarxist – si ca ele au fost… extrem de clar si de inechivoc statuate in „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” la art. 16:

Articolul 16

„Cu incepere de la implinirea varstei legale, barbatul si femeia, (nicidecum „barbatul si barbatul”, „femeia si femeia”, „transexualul si transexualul”, „fluidul de gen si fluidul de gen” sau vreo alta combinatie de 3 luate cate 1 – n.n.) fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei.

Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti.

Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”.

Dar, in retorica minoritate vs. majoritate, retorica devenita in mod public noua lupta de clasa a Noii Stangi, asemenea amanunte legate de drepturile universale ale omului – exact acele drepturi universale atat de ipocrit invocate de neomarxisti – nu sunt relevante. Sunt chiar stanjenitoare tovarasi, nu-i asa? Acolo unde exista o minoritate, ea trebuie sa fie urgent si fulminant victimizata, devenind a priori opresata de majoritatea a priori opresiva (alba, educata, crestina, heterosexuala, retrograda, imbecila, extremista, fascista/nazista, etc.). Mai ales, fascista! In fata unei asemenea dovezi de… echilibru al valorilor democratice si de impartire corecta a exersarii drepturilor universale ale omului, nu poti decat sa razi amar si sa iti reamintesti cu revigoranta placere de reactia lui Olavo de Carvalho:

„Intr-o anumita dezbatere, un individ m-a facut fascist. I-am raspuns, „Fascista e ma-ta!”. El s-a prefăcut scandalizat și a spus: „Aha, nu sunteți pregatit pentru o dezbatere democratica!”. Eu i-am răspuns: „Cine nu este pregatita pentru o dezbatere democratica este ma-ta!”. Atunci el a tacut din gura si s-a multumit cu explicatiile mele.

Asa trebuie tratati acesti oameni, pentru ca ei isi aroga privilegiul de a monopoliza insulta. A face pe cineva fascist si nazist este o insulta monstruoasa, iar ei (progresistii – n.n.) au facut din asta ceva obisnuit. Daca un individ isi aroga dreptul de a ma face fascist, el imi acorda dreptul de a-l injura, pe el cu toata familia lui, folosind ce termeni doresc. Daca eu spun ca mama lui e o curva, este mai putin grav decat daca l-as face fascist. Recurgerea la insulta in aceste momente reaseaza lucrurile la locul lor, pentru ca daca ma faci fascist si nazist tu imi atribui crime ingrozitoare, in timp ce doamna mama dumneavoastra nu va fi facut decat sa isi comercializeze favorurile sexuale fara sa faca rau nimanui.

Aceasta este una dintre tehnicile prin care poti sparge aceasta logica.

Sigur, poți da si un raspuns mai intelectualizat, dar nu trebuie sa il dai acelui individ. Explicatiile le poti da unui public care le merita. De exemplu, putem sa explicam ca nici un comunist nu are dreptul sa faca nazist pe nimeni, pentru ca nazismul nu ar fi ajuns niciodata un pericol pentru umanitate daca nu ar fi existat ajutorul si stimulentele oferite de Uniunea Sovietica”. (extras din interviul cu Olavo de Carvalho, publicat de inliniedrepta.net).

Dincolo de anecdotica povestirii, devine din ce in ce mai clar ca in spatiul public european, orice fie si numai tentatie de opozitie la establishmentul neomarxist/progresist este automat privita ca o forma de bigotism, de obscurantism, de nazism.

In acest context kafkian, este de amintit ca dreptul la opinie nu incumba si privilegiul detinerii adevarului absolut. Polemica dintre conservatori si progresisti va continua, asadar. Cum va arata omenirea in urmatorii 50-200 de ani este o chestiune politica, pana la urma, nicidecum una care sa mai tina cont de argumente legale, morale, stiintifice, biologice. Acestea au fost demult aruncate la gunoi, atat de discursul stangii, cat si prin ocuparea de catre aceasta (fara sa fi fost validata prin vot, decat partial si discutabil) a institutiilor politice europene. Ceea ce conteaza este, pana la urma, daca ipocrita corectiudine politica va avea castig de cauza in fata bunului simt conservator…

Deocamdata, tendinta de dezvoltare a societatii catre o distopie in care orice abominatie, deviatie, moft, excentricitate devin din privilegii private eventual, faste impunitati publice, pare sa nu mai constituie o noutate. Din contra! In aplombul „argumentatiei” intregului construct stangist actual, orice revenire la bunul simt al realitatii obiective constituie o erezie.

Daca nu ar fi efectiv tragic, poate ca am putea sa mai schitam un zambet amar…

Dan Uncu