Frica și legea

Scris de **Admin** Lun Oct 23, 2017 4:37 am

http://sov.ro/2017/10/23/capitolul-57-frica-si-legea/

Principala preocupare a oricărui tip de conducător o reprezintă modalitățile prin care își poate controla supușii. De la cele mai rudimentare până la cele mai sofisticate, de la cele mai barbare, până la cele mai luminate, pilonii principali pe care s-au construit de-a lungul timpului toate strategiile de control au fost frica, lăcomia, ura, invidia, dușmanul comun și religia, iar în situații extrem de rare – iubirea. Dar, dat fiind faptul că masele trebuiesc controlate în mod permanent, trebuia ca din toată gama emoțională a ființei umane să se identifice o constantă care să acționeze, în mod conștient sau subliminal, în fiecare moment al existenței acesteia, iar acestei constante, o dată identificată, să i se găsească un stimul permanent aflat la îndemâna conducătorului. Constanta a fost identificată ca fiind FRICA iar stimulentul – LEGEA. De la începutul ei, ființa umană a fost dominată în permanență de frică: frica de moarte, frica de singurătate, frica de necunoscut, frica pentru viața copiilor, frica pentru viața părinților, frica zilei de mâine. Toate aceste frici, ca și multe altele, ne însoțesc din momentul în care căpătăm conștiința de sine și până în momentul eliberării finale. Acest sentiment generează în mod natural nevoia de protecție. Omul are nevoie de cineva mai puternic decât el, capabil să îl țină pe linia de plutire, să-i spulbere sau să-i îndulcească toate aceste temeri existențiale, are nevoie de un stăpân, are nevoie să adune toate aceste frici într-una singură, frica față de stăpân, un stăpân pe care să-l poți atinge cu mâna, sau cu ochii, sau pe care să-l poți atinge cu spiritul. Spre deosebire de stihiile naturii, spre deosebire de boală sau moarte, cu ceea ce poți atinge, poți negocia.

– Stâpâne, îmi mor copiii de foame, dă-mi un sac de mălai și voi munci pentru tine o viață.

Sau te adresezi stăpânului spiritual cu rugămintea de a te vindeca de o boala fără leac și, în schimb, îi promiți că vei sacrifica doi boi sau vei face o donație generoasă templului ori bisericii unde te închini.

Atunci când omul nu obține rezultatul scontat în urma acestor negocieri, se revoltă dând foc conacelor stăpânilor lumești sau dărâmând idolii stăpânilor spirituali, teama preschimbându-se în ură. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, era necesar ca teama să rămână sentimentul predominant, iar pentru asta ea trebuia stimulată. Așa a apărut LEGEA, cel mai perfid instrument de stimulare continuă al fricii. Voi argumenta mai jos această afirmație.

LEGEA a avut, și are, trei funcții esențiale: cea de stimulent al fricii, cea de creare a statelor (așa cum am scris deja într-un alt material publicat în mediul online, statul nu este altceva decât un pachet de legi) și cea de a-l proteja pe stăpân de revoltele celor nemulțumiți.

– Nu eu sunt cel care nu-ți dă sacul de mălai, ci legea este cea care nu-mi permite – zice interfața stăpânului zămislită din lege, respectiv statul.

Când omul s-a răzvrătit și împotriva legii, stăpânul a inventat Democrația și, aferent acesteia, Parlamentul, locul în care omul își trimite reprezentantul să voteze LEGEA, adică stimulentul propriei sale frici. Votat de el însuși!

Vreau să fac o precizare înainte de a continua.

Sunt, indiscutabil, un adept al nevoii de control. Fără el n-ar exista progres, ci doar haos, înapoiere, mizerie și sânge. Nimic nu este mai hidos decât o masă de oameni dezlănțuită. Sensul acestei scrieri este doar acela de a te ajuta, generație, să înțelegi mecanismele care stau la baza lumii în care trăiești, dincolo de manipularea, necesară în acest caz, la care ești supusă. Trebuie să știi să înțelegi și să accepți că nu ești propriul tău stăpân. Oricât de puternic s-ar crede cineva, el tot are un stăpân sau este în căutarea unuia. Mecanismul pe care ți l-am descris nu este invenția unui geniu ci el s-a creat în mod natural, urmare a naturii umane. Fie că sunt organizați în sisteme democratice, fie în sisteme comuniste sau regate, oamenii sunt controlați și nimeni nu trebuie să-ți impună modul de organizare sau să-l exporte, vânzându-l ca pe o religie sau obligându-i pe alții să și-o însușească în termenii ăștia. Controlul prin democrație este la fel ca și cel prin comunism, regat sau altcumva. În orice tip de sistem vei decide să trăiești, contractul de vasalitate pe care îl vei semna trebuie să aibă la bază o negociere, așa cum ți-am arătat mai sus.

Nimeni nu e liber pe pământ, băi generație, și asta are un cost, cost pe care stăpânul trebuie să-l plătească. Tu îi oferi practic libertatea dar contra unei protecții negociate. În acest punct vor fi unii care să spună că mă înșel, că puzderie de oameni au murit pentru libertate, că puzderie de state au luptat pentru libertate. Și au dreptate. Așa a fost și așa este, doar că pe fond s-a luptat ori s-a murit doar pentru libertatea de a-și alege stăpânii. Revoluția franceză de la 1789 i-a schimbat pe Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta cu Napoleon și Josefina, pe nobili cu burghezia aflate în plină ascensiune, iar fix 200 de ani mai târziu, revoluția română i-a schimbat pe Raisa Gorbaciova și Mihail Gorbaciov cu Ivana și Donald Trump.

Concluzia care rezultă din acest material este că ai, indiferent de sistem, doar două libertăți: să-ți alegi stăpânul și să-ți negociezi libertatea pentru un pachet protecționist cât mai consistent.