Suntem români şi asta .. ne este pedeapsa: Repetabila istorie

Scris de **Admin** Sam Noi 11, 2017 8:45 am

http://www.in-cuiul-catarii.info/2017/11/11/repetabila-istorie-2-13123

Repetabila istorie

Motto : Suntem români şi asta .. ne este pedeapsa

Nu ştiu câte zile mi-a mai lăsat bunul Dumnezeu de trăit când m-a dat pe mâna îngerilor care m-au operat acum 5 luni, dar cu fiecare zi nu încetez să mă minunez văzând câtă dreptate a avut Ţuţea. Adică nu, Ţuţea a fost blând când a spus că regretă că a făcut puşcărie pentru un popor de idioţi. Săracul om nu ştia ce va urma după moartea lui.

Nu mai caut acuma să îmi argumentez afirmaţiile, e suficient să vă uitaţi în jur, ca să vă daţi seama că gradul de îndobitocire a românului a depăşit orice prognoze şi aşteptări ale celor care se ocupă cu aşa ceva. Dacă există, aşa cum se spune în unele medii, o civilizaţie etraterestră sau mai multe, care la ordinul Creatorului Universal au pus o cărămidă şi o celulă două la crearea vieţii pe pământ apoi au studiat efectele şi evoluţia, în mod cert cred că privind în colţul ăsta de Rai îşi fac şi ei cruci cu amândouă mâinile şi fac studiu de caz intergalactic.

Uite casa nu e casa

Nici nu prinseră coajă zgârieturile făcute pe ici pe colo prin locaţii Helvete cu ocazia zilei Mihaiului, că hop şi ştirea cu litere de o şchioapă, că “Dragnea şi Tăriceanu schimbă statutul Casei Regale” deci, săriţi români cu mic cu mare să îl apăraţi pe rege, Casa regală şi cei ce se cred stăpânii ”Casei”. Care Casă fratele meu, Casa Cioabă, că asta e cam singura Casă Regală cu acte în regulă la ora asta în România. Până şi casa pierdută de Iohannis unde încă mai este chiriaşă banca Reiffeisen e mai aproape de Iohannis decât Casa Regală de Duda. În Primul rând, cum am mai spus, conform Constituţiei actuale a României, România este Republică şi nu are nici o casă regală aşadar orice încercare de a insinua o altă formă de guvernământ sau de a o declara public sau institui este ANTICONSTITUŢIONALĂ. Punct.

În al doilea rând, dacă ar exista aşa ceva, conform Constituţiei care a instaurat Monarhia şi sub ale cărei prevederi a funcţionat Dinastia de Hohenzollern în România, Singura Casă Regală declarată și votată de Parlament deci LEGALĂ a fost Casa de Hohhenzolern. Că cetăţeanul Mihai s-a decis să se rupă de acea casă şi să se declare el ”Mihai de România” înfiinţând cu de la sine putere, fără nici o decizie politică sau legislativă O Casă, e treaba lui, sunt destui la Bălăceanca, care se cred Napoleoni, sau Caesari, sau Macedoni. Deci ”Casa de România” este o invenţie care există doar în locuința sau reşedinţa familiei numitului cetățean Mihai şi atât.

Uite ce o să fac, mă duc la un notar public și mă declar idiot. Nimeni nu poate contesta ca în România există idioți, deci obțin hârtia. Mă duc la un judecător și cer să mă declare idiot. Numai faptul că cer așa ceva va fi suficient pentru ca orice judecător cu scaun la cap să dea o decizie că sunt idiot. După asta, cum nimeni nu îmi poate contesta titlul, mă declar Regele Idioților din România și șeful Casei Regale a Idioților români. Fac cerere la guvern pentru a fi declarat persoană fizică de utilitate publică. Guvernul nu poate să nu îmi acorde această calitate, pentru că fără idioți ei nu ar fi ajuns la putere și nu ar fi guvernat și nici nu vor putea guverna în continuare. Dragnea, sau oricine ar fi la putere mă declară Casă Regală de utilitate publică și uite așa mă fac cu un sediu, cu subvenție de la buget și mai și merg la Congresele Idioților all over the world. Cine vrea să facă parte din curtea regală, hai repede până nu mă răzgândesc. În partea a doua, voi înființa Partidul Idioților și pot paria că va fi cel mai numeros partid din România. Și aș vrea să văd cine va concura cu idioții pentru un loc în Parlament.

În al treilea rând, dacă prin absurd s-ar constata că ar exista virtual o asemenea structură, cel care ar trebui să îl moștenească li să preia frâiele casei are trebui să fie nepotul lui Mihai, adică repudiatul Nicolae cel uzurpat de slujitorii Dudei, nu ai lui Mihai. Bază, Constituţia din 1938 CARE PREVEDE CĂ MOŞTENITORII COROANEI TRONULUI SAU TITLULUI DE SUVERAN VOR FI STABILIŢI NUMAI PE LINIE SANGUINĂ ŞI NUMAI DE SEX MASCULIN. Al doilea punct.

Guvernul, acest haiduc cu curul în sus

Haiducii pe vremuri erau iubiţi de popor şi vânaţi de stăpânire pentru că luau de la bogaţi și dădeau la săraci. Uneori mai treceau şi de partea celor bogaţi, ca renumitul şi prelucratul Iancu Jianu, care mai întâi a fost haiduc, nu Zapciu, cum îl prezintă filmul, apoi când a fost prins de ”DNA” şi a riscat să fie puţin spânzurat, a acceptat să se însoare cu o fiică de boier şi să devină Zapciu. Probabil că şi pe atunci funcţiona actualul cod penal cu art. 290 privind denunţul. Mă întreb câţi fârtaţi o fi turnat Iancu pentru a scăpa de ocnă. Ei bine, actualul guvern e tot un fel de haiduc, ca toate celelalte, numai că ia de la săraci şi dă la bogaţi. Astfel Familia Regală, un fel de Caragea a zilelor noastre, urmează actelor de danie făcute de guvern către dregătorii “aleși” şi clerul cel veșnic cu mâna întinsă. Acuma o nouă ”clasă” sau Casă întinde mâna la bugetul de stat, după “îndelungi discuții”(a se citi milogeli).

Citim cu cu lacrimi în ochi că domnii Dragnea şi Tăriceanu ”vor să schimbe statutul Casei Regale”. Cum nu avem Casă Regală, nu au cui să îi schimbe statutul, dar presupunând că ar avea cui, anunţul respectiv este atât de parşiv încât numai o dudă ar pune botul la ea. Titlul este pus pentru a sensibiliza opinia publică şi a îi face pe cei amintiţi de Ţuţea să cetească articolul și eventual să reacţioneze pentru “salvarea” Dudelor regale. Doar Titlul, că dacă ceteşti conţinutul afli că de fapt ceea ce vor să facă cei doi este spre binele securistului Duda, că Dragnea şi Tări, după ce au aranjat viitorul aleşilor prin triplarea veniturilor şi au nenorocit militarii şi populaţia cu intervenţiile pe legea pensiilor şi impunerea plăţii contribuţiilor de către angajat, vor acuma să ajute alţi îmbuibaţi şi nesătui să devină lipitori la buget. După ce le-au dat înapoi castelele cu camere cât pentru toate neamurile trecute prezente şi viitoare, cei doi demolatori ai statului vor să le dea celor două Omizi de dud posibilitatea să moştenească juridic ceea ce nu pot moşteni conform propriilor reguli după care s-au condus până acuma oferindu-le statut juridic, să îi declare instituţie de interes public, să fie subvenţionaţi de stat și să mai primească şi o reşedinţă de la românii lui Ţuţea, gardă de la SPP, maşină din parcul auto al Guvernului şi privilegii de şefi de stat. Mai aflăm să situaţia materială a celor doi milogi ar fi foarte grea, că nu au bani să îşi plătească impozitul pe castelul de la Săvârşin şi de aceea au cerut să fie scutiţi de aceste taxe. Păi dacă nu are cu ce să îşi plătească funcirea, de ce nu se apucă Duda de muncă, că uite eu caut de o juma de an pe cineva să îmi sape grădina, plătesc bine, bani, ţigări şi mâncare, ca la noi la români şi cred că mai sunt şi alţi dornici, că îl văd legat pe băiatu doamnei Duda e numai bun de sapă.

Toate astea se fac aşa pe repede înainte, până apucă să o mierlească Mihai și până să se dezmeticească românii lui Țuțea, că e urgență mare.

Copie la Indigo

Culmea nesimţirii este că -vezi Doamne- cei doi milogi Margareta şi Duda ar fi străini de aceste intenții “belicoase” ale Hamsterului, dar “de dragul concilierii naţiei” acceptă cu roială mărinimie şi se supun voinţei Poporului. Puteţi să vomitaţi, este cazul. Iată ce a publicat cineva care trăieşte în casa aia: ”Această iniţiativă este rezultatul unui dialog constant cu Guvernul României şi întruneşte acordul Familiei Regale, al Guvernului şi al partidelor parlamentare, care au fost consultate de către Custodele Coroanei”.

Oameni buni, mergeţi la Biserică şi daţi acatiste, căci Alteţele sale s-au milostivit de noi şi au acceptat după îndelungi insistenţe şi discuţii, rugăminţi ale guvernului, politicienilor şi partidelor, să fie trataţi ca nişte amărâţi de preşedinţi de stat. Aferim! Şi acuma întrebare, retorică, dar întrebare: CÂT DE IDIOŢI A CREZUT ŢUŢEA CĂ SUNT ROMÂNII ŞI CÂT DE IDIOŢI SUNTEM ÎN REALITATE ACCEPTÂND ACESASTĂ PORCĂRIE?

Modul în care familia regală a acceptat “propunerile” lui Dragnea, este copia la indigo a modului în care Camera Reprezentanţilor a SUA “a acceptat” cererea României de a cumpăra nişte rachete. Li s-a făcut milă de noi şi au acceptat banii noştri, la fel cum acceptă şi Duda Margarată o casă, maşină, gardă personală şi finanţare de la buget, că ei săracii nu au din ce trăi.Unde eşti Tuţeoooooooooooo, că mai mori odată.

Dar Dăbulenii, ce spun ?

Bănuiesc că se ştie povestea cu Carol I şi “dăbulenii”. Ei bine, aşa cum Carol I se întreba ce sun Dăbulenii, ca să ştie ce gândesc radicalii despre măsurile sale, tot eu sunt nevoit să apelez la partida regală pentru a afla ce gândesc cei din interior despre ceea ce se întâmplă în această familie.

Fac acest lucru pentru că în mod cert unii o să spună că nu am dreptul să mă pronunţ, că aş fi un antimonarhist, că vorbesc cu răutate, din invidie, frustrare, sau mai ştiu eu, poate chiar platit de Băsescu.

Oare tot din invidie a vorbit şi Neagu Djuvara, monarhist convins şi istoric de renume când a spus că Radu Duda nu face cinste Familie Regale ?

Oare tot antimonarhist este şi scriitorul Cristian Bădiliţă, unul din cei mai sonori sprijinitori ai Monarhiei, care spune vizavi de recentul scandal : “dacă Regele Mihai refuză, într-adevăr, să-şi vadă nepotul pentru ultima oară, demonstrează că, „deşi s-a născut Rege, va muri ca simplu socru a lui R. Duda”

Iată ce mai spune acelaşi Bădiliţă, un cunoscător al regalismului românesc : „Manele triste la nivel înalt. Bietul principe Nicolae a dorit să-şi vadă bunicul aflat à l’article de la mort. N-a fost chip. E ţinut la uşa familiei Duda pentru motive care ne scapă. Mihai I s-a purtat la fel de urît cu propriul său tată, Carol al II-lea, pe care a refuzat să-l viziteze dupa ce-a ajuns în Occident, deşi îi datora totul, de la educaţie până la tron. Carol al II-lea a mărturisit că indiferenţa fiului său i-a scurtat viaţa.”

Acelaşi Bădiliţă îi aminteşte lui Mihai că nici ”soţia sa Ana nu îl plăcea pe Duda şi că de fapt singura vină a lui Nicolae e că nu îl înghite pe Duda”, cel care practic a uzurpat poziţia lui Nicolae şi i-a interzis să îl vadă pe Mihai.

Dacă şi la nivelul acesta a ajuns să conducă serviciile, ce ne mai mirăm de DNA sau Media?

O altă poveste iese la iveală despre aşa zisa casă “regală” care e regală cu numele şi ţigănească după apucături. Se ştie că mama lui Nicolae, principesa Irina a condamnat încercarea lui Nicolae de a-și vedea bunicul. Unii ar fi tentaţi să spună”păi dacă şi mama lui l-a condamnat, ce să mai zicem ?“ Ei bine, să zicem, pentru că mama sa a dovedit, cel puţin aşa susţine cineva din apropierea familiei, că Irina este la fel de avidă de bani și lipsită de sentimente nobile, ca şi sora sa care organiza lupte de cocoşi. Când fiul său, Nicolae era mic, după divorţ, şi-a dat în judecată propriul fiu, pentru moştenirea primită de la tată. Păi dacă propria sa mamă l-a dat în judecată pentru a-i lua banii, de ce ne-am mira că mătuşa Margareta şi neica Duda îl reclamă pentru că a vrut să îşi vadă bunicul și vor să îi ia locul a succesiune ?

Deci concluzia care se trage urmărind actele şi faptele acestei familii, este că trăsătura principală este avariţia, goana după bani. Iar Dragnea ca un băiat bun ce este le oferă bani din buzunarul românilor lui Ţuţea.

Ce se întâmplă cu Casa Regală? Dragnea și Tăriceanu îi schimbă statutul

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21103604-proiect-lege-initiat-guvern-casa-regala-avea-personalitate-juridica-finantata-bugetul-stat-primi-gratuit-palatul-elisabeta-perioada-99-ani.htm

http://evz.ro/exploziv-culise-scandal-casa-regala.html

Scris de **Admin** Sam Noi 11, 2017 9:20 am

1 decembrie - VISE SI SPERANTE UCISE , GANDURI NINSE PRINTRE RANDURI

ARC PESTE TIMP -1 dec. 1918 - dec. 1989 - 1 dec 2013 - RECURS LA ISTORIE-Înaintaşii ne-au dat o ţară , nu am ştiut a o păstra

De Mihai Beltechi la 1 decembrie 2013 la 00:03

MOTO :

1 . „ Aflați cu pieptul dezgolit în calea tuturor năvălirilor istoriei , noi , românii , popor de frontieră , cu paloșul dreptății în mâini și dragostra de neam și glie în inimi , sprijiniți de Carpați și neclintiți precum Carpații am dăinuit și vom dăinui peste veacuri .Așa să ne ajute Dumnezeu” - Mihai Beltechi - „Blestemul istoriei -ROMÂNII , POPOR DE FRONTIERĂ ” - 2006 , din un colț uitat al României
2. „Suntem prea aproape de Rusia, şi prea departe de Dumnezeu!” - Gheorghe Buzatu: -„Basarabia şi iar Basarabia (1812 - 2012) ”

1 decembrie 1918 - Recurs la Istorie - Prof. Mihai Beltechi (ART-EMIS)
În copilărie am fost marcat puternic și ireversibil de spusele unui personaj sadovenian: „ ...fost-a dat locuitorilor acestor locuri liniștea vânturilor și tihna valurilor”. Au trecut anii și între timp m-am convins de adevărul spuselor lui Nicolae Bălcesu, potrivit căruia „Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul”. Am meditat apoi împreună cu Mircea Eliade asupra destinului tragic al unui viteaz popor de frontieră, am drumețit împreună cu elevii mei de la Sarmisegetusa la Câmpia Turzii, de la Plevna la Mărășești, am vibrat alături de aceștia la răsunetul îndemnului: „Treceţi batalioane române, Carpaţii!” sau la cuvintele scrise cu litere de foc, lacrimi și sânge:„Ostaşi! Vă ordon: Treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşiul din răsărit şi miazănoapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii noştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul Ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre...”
„De la Nistru până la Tisa”
„Şi iată, din doliul, din aburii de sânge românesc care a curs cu îmbelşugare din inima Ardealului şi până la Nistru a prins fiinţă, pe încetul şi cu nesfârşite dureri, ceea ce acum trei ani părea o utopie, un vis frumos, dorit de toţi, dar nerealizabil în întreaga lui splendoare: România Mare, de la Nistru până la Tisa”.[1]
Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul încununarii victorioase a lungului şir de lupte, sacrificii umane şi materiale, pentru făurirea statului naţional unitar. Acest proces istoric, desfăşurat pe întreg spaţiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca şi evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei şi Munteniei în 1859, proclamarea independenţei ţării de sub dominaţia otomană, consfinţită pe câmpul de lupta de armata română, în Războiul de Independenţă de la 1877-1878, precum şi adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea straină de la Chişinau, Cernauţi şi Alba Iulia, din 1918. Aceste memorabile momente au făcut ca jertfa ostaşilor români în Primul Război Mondial să nu fi fost zadarnică. Ceea ce la 1600 - prin fapta Viteazului - fusese doar o clipă de vis, la 1 Decembrie 1918 devenea cea mai miraculoasa realizare a acestui popor.
„În această zi - scria Nicolae Iorga - a sosit un ceas pe care-l aşteptam de veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viaţă naţională, pentru care am muncit şi am scris, am luptat şi am gândit. A sosit ceasul în care cerem şi noi lumii dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui, ca robi, rodul ostenelilor noastre”.
Organizaţi în state separate din punct de vedere politic, amenintaţi mereu de expansiunea vecinilor mai puternici, cu părţi din teritoriul strămoşesc - Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea - anexate de marile imperii: otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) şi rus, românii şi-au păstrat dintotdeauna conştiinţa că aparţin aceluiaşi popor, că au aceiaşi geneză. Această constiinţă a unităţii de neam a fost consolidată de permanentele şi multiplele relaţii politice, militare, economice şi culturale între ţările române de-a lungul întregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea - denumit si „secolul nationalităţilor” - a adus în spaţiul românesc o nouă realitate, cea a naţiunii române, în cadrul careia s-a cristalizat conştiinţa unităţii naţionale, a conştiinţei destinului comun - trecut, prezent şi viitor. Experienţa istorică a relevat cu tărie faptul că unitatea politică era singura cale de rezistenţă în faţa presiunilor concentrice şi covârşitoare ale marilor puteri vecine, că doar ea putea asigura supravieţuirea fiinţei etnice româneşti şi evoluţia nestingherită pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei generaţiei paşoptiste - cea care a pus bazele statului român modern - şi a practicii politice româneşti a constat în afirmarea permanentă a unei opţiuni fundamentale: refacerea unităţii de stat pe pământul vechii Dacii. În adâncul inimii fiecărui român - scria Nicolae Balcescu - era întipărită credinţa că „mântuirea de orice domnire străină” nu se putea realiza decât „prin unitatea naţională”. Desăvârşirea unităţii naţionale a românilor la sfârşitul primei conflagraţii mondiale trebuie înţeleasă ca o firească împlinire, ca o necesitate istorică impusă de evoluţia statului naţional şi de necesitatea desăvârşirii sale, şi nu ca urmare a efortului militar al României.
Nu Primul Război Mondial a creat România Mare; el a fost doar ocazia. România a intrat în război pentru eliberarea provinciilor asuprite şi pentru întregirea ţării, idealul Unirii afirmându-se intens prin eforturi, jertfe şi eroism pe câmpurile de luptă din Transilvania şi Dobrogea, de pe Valea Jiului şi de pe Argeş, ca şi pe cele de la Mărăşti, Mărăşeşti, şi Oituz. Nu o victorie militară a stat la temelia statului naţional român, ci actul de voinţă al naţiunii române. Sacrificiile ei în campania anilor 1916-1917 au fost răsplătite de izbânda idealului naţional, în condiţiile prăbuşirii autocraţiei ţariste, urmată de instaurarea regimului comunist de destrămarea monarhiei austro-ungare, precum şi de afirmarea dreptului popoarelor la autodeterminare, pe baza principiului naţionalităţilor. Cei dintâi care au pus în aplicare dreptul la autodeterminare au fost românii dintre Prut şi Nistru. Primul pas a fost făcut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 când Sfatul Ţării a proclamat „Republica Democratică Moldovenească” - urmat de cel din 24 ianuarie /6 februarie 1918 când s-a adoptat declaraţia de independenţă. Încununarea acestor acţiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării, de la Chişinău, ales prin vot universal, direct, egal şi secret a decis, cu majoritate de voturi, unirea Republicii Democratice Moldovenesti (Basarabia) cu România „în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldave”.
Armata Română, care la începutul anului 1918 intrase în Basarabia, nu a exercitat nici un fel de presiune asupra membrilor Sfatului Ţării şi n-a instalat un regim de dictatură militară. Ea a fost chemată numai pentru restabilirea ordinii şi a liniştii, pentru protejarea regimului legal constituit al Republicii Moldoveneşti, pentru paza depozitelor militare româneşti de alimente şi armament - create acolo în timpul refugiului în Moldova - şi a căilor de comunicaţii. Prezenta militară româneasca a reuşit să împiedice acţiunile bolşevicilor, ce urmăreau instaurarea puterii sovietice în Basarabia.Acelaşi rol de protecţie l-au îndeplinit şi trupele române intrate în Bucovina, solicitate de Consiliul Naţional Român, ca urmare a dezordinilor provocate de retragerea unităţilor militare austriece şi a bandelor de ucraineni, împiedicând totodată intenţiile Consiliului Naţional Ucrainean de a alipi nordul Bucovinei la Ucraina. Intervenţia Armatei Române s-a facut după ce Constituanta - adunarea din 14/27 octombrie 1918 - a decis „Unirea Bucovinei integrale cu celelalte ţări româneşti într-un stat naţional independent, în deplină solidaritate cu românii din Transilvania şi Ungaria”.
La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunări Naţionale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, aclamat de o impresionantă adunare populară, încununa celelalte acte de unire de la Chişinău (27 martie/9 aprilie 1918) şi Cernăuţi (15/28 noiembrie 1918), prin care Basarabia şi Bucovina reveneau în hotarele României. Aceasta Românie, împlinită în graniţele ei fireşti, s-a realizat peste îndoielile şi erorile clasei politice. A fost ajutată şi de „un nemărginit noroc: destrămarea concomitentă a celor două imperii, rus şi austro-ungar, ce înglobau două din teritoriile româneşti”, după cum scria unul dintre artizanii Unirii, generalul Radu R. Rosetti. Adunările reprezentative şi organele lor: Sfatul Ţării, Consiliul Naţional Român din Bucovina, Consiliul Naţional Român Central, prin hotarârile lor liber consimţite au exprimat năzuinţele poporului român înfăptuind unirea provinciilor româneşti cu Patria Mama într-un cadru democratic, prin acte de vointa liber exprimată, pe întreg teritoriul românesc, înainte ca pacea să încheie, formal - prin tratate internationale - Primului Război Mondial. Înfăptuirea statului naţional a permis naţiunii române să-şi pună în valoare energiile, capacităţile creatoare şi să le subordoneze progresului economic al dezvoltării ştiinţei, învăţământului şi culturii. Evoluând în cadrul regimului de democraţie parlamentară, România s-a înscris, în anii interbelici, pe traiectoria unei vieţi moderne, aducându-şi pe plan internaţional o contribuţie substanţială la opera de pace şi securitate.
„… Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera a nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. [...] Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revoluţia din Rusia şi destrămarea monarhiei austro-ungare. Raţionamentul lor s-a înscris formulei tradiţionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania şi Banatul, victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinţă o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putinţă ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...] Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-şi da armătura teritorial-instituţională care este statul naţional.[...] O necesitate istorică - naţiunea trebuie să trăiască într-un stat naţional - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetenţă, şi, punând în mişcare naţiunea, i-a dat acea forţă uriaşă ca peste toate adversităţile să dea viaţă aspiraţiei sale: statul naţional.”[2]
Înaintaşii ne-au dat o ţară, dar nu am ştiut a o păstra
Cu tristețe spus, înaintașii noștri, niște urieși ai istoriei ne-au dăruit o țară. Noi, nevrednicii lor epigoni nu am știut a o păstra. În vreme ce nemții - marii înfrânți ai celui de Al Doilea Război Mondial - au sfărâmat Zidul Berlinului, noi, datorită unor conducători lași şi meschini, a unortădători de neam și țară, construiam iluzorii poduri de flori peste Prut lăsând apoi frații noștri din Basarabia să geamă și să plângă cu lacrimi de sânge sub cnut și cizmă muscălească. „Aflaţi cu pieptul dezgolit în calea tuturor năvălirilor istoriei, noi, românii, « popor de frontieră », cu paloşul dreptăţii în mâini şi dragostea de neam şi glie în inimi, sprijiniţi de Carpaţi şi neclintiţi precum Carpaţii, am dăinuit şi vom dăinui peste veacuri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”[3]
În speranța unui mâine mai demn și mai bun, primiţi o urare din tot sufletul:
La mulţi ani, România! La mulţi ani, români, oriunde v-aţi afla!

-------------------------------------------------
[1] Liviu P. Nasta, Ziarului Universul din 3/16 noiembrie 1918.
[2] Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Bucureşti, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302.
[3] Mihai Beltechi, Blestemul Istoriei. Românii, popor de frontieră, 2006.

Articole asemanatoare

Alţi actori, aceiaşi piesă - 24.11.13
Mareşalul Războiului şi Mareşalul Istoriei - „Istoria să judece!” - 18.08.13
30 decembrie 1947 - 30.12.12
Din arhive poţi afla şi ce culoare avea pălăria bunicului - 20.12.12

http://www.art-emis.ro/analize/1976-1-decembrie-1918-recurs-la-istorie.html
" Ce nu au reusit imperii au reusit o mana de dobitoci scoliti la Moscova "
„ Deoarece geniul trebuia sa poarte un nume , i s -a spus EMINESCU ”

Prof.Mihai Beltechi
1 decembrie 2013

Suntem români şi asta .. ne este pedeapsa: Repetabila istorie